Două vieți. Sfârșit feeric.
Lună nu-i și noaptea-i chioară,
Soare nu-i și ziua-i seară,
Pe zile veșnic-ntuneric
Două vieți. Sfârșit feeric.
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Și viața are tot ce vrei!
E zi de vară, iarba-i verde.
O singură viață. N-ai ce pierde!
Într-o zi senină cu apus,
De vechi fețe în viitor dus,
Petreceam viața de-un sihastru
Și nu știam. Pe cer albastru!
Atunci ambii priveam în zare.
Fericit așa că acu doare
Te i-au de mâina prima oară,
Lună nu-i și noaptea-i chioră.
În virtualitatea seninului
Trăind ispite pentru viitor,
Pierdut în dulceața măslinului
Uitase-m că EU pe MINE-s autor.
Scriam atunci străine poezii,
Uitând cu tot de ale sale hârtii
Și iată-s de unu singur afară.
Soare nu-i, și ziua-i seară.
Răsărit. E cald afară,
Citești balada-mi prima oară
Te copleșești. Îi miazăzi.
O recitești și iar revii.
Apus. Afară se răcește.
Nimenea balada-mi n-o citește.
E frig. Așa de stratosferic!
Pe zile veșnic-ntuneric.
Noapte. Iarna. Frig și ger.
Trag cald de-o speranță din cer...
Tăcerea are volum. Și-i tare!
Îngheț. Eu îngheț! Mă doare…
Nepăsarea are fața de Prometeu,
Ridicat în picioare-răsuflu greu.
Răsună un gând exoteric:
Două vieți. Sfârșit feeric.
Și scrisu-mi învie parcă din morți,
Balada cuprinde luminatele nopți,
Nu am nevoie de soare, de luna,
Flacăra vieții lumina-mi asuma.
Hipernării sfârșit! Scris de condei!
Tind spre valori mai nalte,
Decât al mulțimii de fără de carte:
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Odreslele vieții de soare-n zi
Cresc, luminând întunecatul.
Lumea cu alți ochi începe a încălzi
Și crește-n zare întruchipatul.
Când ai vis și ești gata să arzi,
Când nu ai nici leacă timp palavrei,
Delpinești rândul de ifosarzi
Și viața are tot ce vrei!
Ființa, chear și virtuală, de sihastru
Naște-n mine lumini noi.
Cunoștințele ca cer albastru
Se văd cu greu de după nori.
Și-i soare tare-n miazăzi,
Și am lipit la loc destule șferde,
Și dacă-n iarnă țineam ca oi muri,
E zi de vară, iarba-i verde.
Cu cât mai mult iubim o fată,
Cu atât mai nițel îi plăcem ei.
Eu am iubit, nu doar odată
Și vorbele clasicului-s la temei,
Și ca-n vis aș repeta-o iarăși,
Dar un gând deja mă prea dizmierde:
Iubirea pură e de sine însăși
O singură viață. N-ai ce pierde!
O singură viață. N-ai ce pierde!
E zi de vară, iarba-i verde
Și viața are tot ce vrei!
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Două vieți. Sfârșit feeric.
Pe zile veșnic-ntuneric
Soare nu-i și ziua-i seară,
Lună nu-i și noaptea-i chioră.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM 
Data postării: 5 februarie 2023
Vizualizări: 740
