Casa părintească
Mi-e dor de casa părintească
și de părinții care nu încetau să mă iubească,
Mi-e dor de pâinea caldă dincuptor
Mi-e dor, mi-e dor și iar îmi este dor.
Casa părintească e ca o mamă
Mereu ne iubește și la ea ne cheamă,
Nu am să uit casa cea
În care am petrecut toată copilăria mea.
Casa părintească o iubesc
și în ea am de când viața întreagă să trăiesc.
Autor Luciana Botezatu
Categoria: Casa Părintească
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 3 martie 2019
Vizualizări: 3918
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Dorinta
Poem: La liber
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie
Poem: La ieșirea dintr-un tunel
Poem: UITA TU...
Lista cărților lansate de către tinerii autorii din Moldova în anul 2020
Poem: Mă vrei doar pentru carne?
Poem: Priviri împietrite
Poetul Emil Brumaru a murit