Casa părintească
Mi-e dor de casa părintească
și de părinții care nu încetau să mă iubească,
Mi-e dor de pâinea caldă dincuptor
Mi-e dor, mi-e dor și iar îmi este dor.
Casa părintească e ca o mamă
Mereu ne iubește și la ea ne cheamă,
Nu am să uit casa cea
În care am petrecut toată copilăria mea.
Casa părintească o iubesc
și în ea am de când viața întreagă să trăiesc.
Autor Luciana Botezatu
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: De-ale oamenilor
Poem: Gânduri
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Poem: Sfârşit …
Poem: Amorf
BookStore.md, noua librărie online, expune peste 2000 de titluri de excepție la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret de la Chișinău
Poem: RUGACIUNE ÎN IARNA VIEȚII
Poem: Omenire…
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă