Casa părintească
Mi-e dor de casa părintească
și de părinții care nu încetau să mă iubească,
Mi-e dor de pâinea caldă dincuptor
Mi-e dor, mi-e dor și iar îmi este dor.
Casa părintească e ca o mamă
Mereu ne iubește și la ea ne cheamă,
Nu am să uit casa cea
În care am petrecut toată copilăria mea.
Casa părintească o iubesc
și în ea am de când viața întreagă să trăiesc.
Autor Luciana Botezatu
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Sfârşit …
Poem: La Multi Ani, femeie!
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova
Poem: 8 часовой РАБочий день
Poem: Bucuria
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Diferenta
Poem: Realitatea astazi
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca