ÎN UMBRA NOPȚII
S-a scurs de atunci ,o veșnicie ,
De când curtea ,casa e pustie
La ferești perdelele-s lăsate
În poartă nimeni nu mai bate.
Pe cărări ,cu flori odată
Crește iarbă înaltă și uscată
Cântă un cuc cu jale-n glas
Casă dragă ce singură ai rămas.
Plouă-n creștet,într-un fir subțitr
Lacătul la ușă abia se mai ține.
Geamu-i spart și fără de mușcată
Floarea de cireș e scururată.
Cât de triste îmi par azi toate
Gardurile-s știrbe aproape jumătate,
Un umbrar e alunecat pe-o partw
Fructe neculese deși-s coapte,
Mă opresc în prag întrebătoare,
Priveliștea ce-0 văd mă doare...
S-au dus acele vremuri în risipă
Deși mai cred că le am găsit o clipă.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: un gând
Poem: NOATALGIE
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Poem: Trandafir de sticlă pe piatra trădării
Poem: Poem
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Poem: Days to entwine
Poem: Da
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior