Pustie vatra strămoșească
Pustie vatra strămoșească
Gemea nostalgic pe culoare,
Scruta fără să clipească
Urmele pierdute -n zare.
Tremură din crăpături,
Chipu -i bântuie la geam,
Liane șerpuiesc pe ziduri,
Dorul scârțâie pe ram.
Ușa -ntepenită tace
Scorojită de la ploi,
De ceva timp încoace
Îi dă târcoale un strigoi.
În casă e rece și pustiu,
Praful pufăie în colț,
Cerul o scaldă -n cenușiu,
Păianjeni moțăie în jilț.
Ecou de amintiri apuse
Făcu umbre să tresară
Și să depene nespuse
Din basmul de odinioară.
Când era vesel și lumină,
Plânset, râset și culoare;
Acum zace în ruină
Fără suflu și valoare...
Category: About parental home
All author's poems: Keller Gabriela
Date of posting: 18 марта
Views: 96
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Aștept...
Poem: As fi dorit
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”-18
Poem: Merita?
Poem: Mai poate fi iubită România?
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Melancolie de George Bacovia în portugheză
Poem: Scrisoare către mine însumi
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE