Am plecat din Piatra Neamț
Fiindcă Marce a lucrat mai mult,
Țara e ,,brazdată" de boala PPA
Și-i dificil de părăsit ,,corabia ".
Spre Botoșani drumul ne-a dus
La Frumușica în Vlădeni de Sus,
La gospodina Mihaela și Săvel
Unde putem gusta și-un păhărel.
În curtea lor găsești de toate
Și vacă cu vițel și porc și rațe,
Și o livadă cu mulți meri și pruni
Din care facem țuică, din străbuni.
Lângă livadă este via noastră
Ce se întinde pân' la fereastră,
Aici e muncă grea, nu e un joc
De vrei vinul să-l ai, în poloboc.
De la Săvel dealul urcăm ușor
Spre casa părintească cu pridvor,
Unde părinții ne așteaptă-n prag
Cu 'mbrățișări și mai ales cu drag.
Vezi bucuria cum pe chip le-apare
Când poarta scârție, din balamale,
Dar care nu le-ascunde din tristețe
Acum, la anii mulți...cu bătrânețe.
Cu greutate, mama, tata se ridică
Cu lacrima ce pe obraz le pică,
Pe care-o șterg cu dosul palmei
Spunând...veniți copiii mamei.
Emoționați, mâna le-o sărutăm
Și-apoi unii pe alții ne îmbrățișăm,
În timp ce ochii plânși se limpezesc
Și fericiți suntem când ei zambesc.
E greu, când anii tot s-au adunat
Lăsând obrazul...de rid brăzdat,
Mama purtându-și trupul aplecat
Iar tata mijlocul...cu-n brâu legat.
Dar și așa, ograda lor e plină
Și mama noastră, parcă-i albină,
Trebăluiesc, pâna seara târziu
Iar tata, mai gustă și-un rachiu.
Când poarta se deschide...vezi
Că-i ordine deplină și tu...crezi,
Că-n astă curte sunt doi tinerei
Și nu bătrâni, în cârcă, cu ani grei.
Povestea lor...e una minunată
Iar viața...le-a fost luminată,
În Cel de Sus, credintă au avut
Iar Domnul...în viață, i-a ținut.
Acum, cu toții ne rugăm la cer
Să fie sănătoși în trup și creier,
Iar când durerile îi mai încearcă
Ne spun că-s încercări și pleacă.
La ei, cu drag, mereu vom reveni
De supărări, părinții...îi vom feri,
Vom alina a lor, tristă singuratate
Și rugi vom înălța...către Divinitate!
