Omul
Pe întinderea alba de nea,un punct neînsemnat;
Universului nu-i pasa de noi
Și totuși,sufletul ,conștiința,gândirea,
Fac din noi un ceva minunat..
Ratacesc printre ruine
Descoperind spirite în cărțile vechi,
Fiecare om e un templu înalt
In cetatea vieții
Si-un picur doar in imensul Cosmos..
Când clopote bat,
Se stinge un univers,
O viață pe care poetii-au inchis-o în vers...
Când stele dispar
O lacrimă cade și gânduri se zbat:
Bieți muritori sau spirite eterne
Zburând dincolo de cerul înalt?
(Monica)
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 2 septembrie 2022
Comentarii: 1
Vizualizări: 585
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Nemurire
Poem: te voi uita.
Premiul Nobel pentru Literatură 2022
Poem: Iubit-o
Poem: Timpul
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Lacrimi și flori
Poem: Trecut
Care sunt cele mai bune cărți scrise în Moldova în 2018, potrivit Uniunii Scriitorilor
Silvia Mihalachi