Omul
Pe întinderea alba de nea,un punct neînsemnat;
Universului nu-i pasa de noi
Și totuși,sufletul ,conștiința,gândirea,
Fac din noi un ceva minunat..
Ratacesc printre ruine
Descoperind spirite în cărțile vechi,
Fiecare om e un templu înalt
In cetatea vieții
Si-un picur doar in imensul Cosmos..
Când clopote bat,
Se stinge un univers,
O viață pe care poetii-au inchis-o în vers...
Când stele dispar
O lacrimă cade și gânduri se zbat:
Bieți muritori sau spirite eterne
Zburând dincolo de cerul înalt?
(Monica)
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 2 septembrie 2022
Comentarii: 1
Vizualizări: 594
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Castele de nisip
Poem: Răsturnarea încălzirii globale
Concursuri de lectură, expoziții și ateliere de creație pentru copii și tineri: Salonul Internațional de Carte vine cu un program bogat
Poem: Fata pe deal
Poem: Nu stelele...
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Repere
Poem: Miercuri seară
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018
Silvia Mihalachi