Omul
Pe întinderea alba de nea,un punct neînsemnat;
Universului nu-i pasa de noi
Și totuși,sufletul ,conștiința,gândirea,
Fac din noi un ceva minunat..
Ratacesc printre ruine
Descoperind spirite în cărțile vechi,
Fiecare om e un templu înalt
In cetatea vieții
Si-un picur doar in imensul Cosmos..
Când clopote bat,
Se stinge un univers,
O viață pe care poetii-au inchis-o în vers...
Când stele dispar
O lacrimă cade și gânduri se zbat:
Bieți muritori sau spirite eterne
Zburând dincolo de cerul înalt?
(Monica)
Категория: Мысли
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 2 сентября 2022
Комментарий: 1
Просмотры: 620
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: De dor
Поэма: Un fulg
De 10 ani suntem mai saraci fara Grigore Vieru, dar opera lui ne imbogateste in continuare. Poetul a fost comemorat la cimitirul central de catre familie, prieteni si colegi de breasla - VIDEO
Поэма: ,, Uită nostalgia" în olandeză
Поэма: amintiri /4
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Поэма: Note de Mai/5
Поэма: Capul de pod
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Silvia Mihalachi