Стихи из этой категории
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Te-aștept...
Te-aștept, iubito, zi de zi,
cu dorul greu ce nu mai moare,
în gândul meu tu încă vii,
chiar dacă taci, chiar dacă doare.
Mi-e dor de ochii tăi senini,
ca două ceruri fără nor,
și nopțile-mi devin lumini
când te visez ușor, ușor.
Te port în suflet ca pe-o stea,
lumina mea din întuneric,
și tot ce am în viața mea
e dorul tău... adânc ,puternic.
N-aș crede nici în mii de ploi
că tu m-ai fi lăsat vreodată.
Te simt aproape, printre noi,
chiar dacă ești departe, fată.
Și te iubesc cum nu știu mulți:
cu rugă-n piept și pași tăcuți.
Cu lacrimi calde, cu răbdare,
cu tot ce-n inimi nu dispare.
Și-oricât va fi să nu te știu,
nici timpul nu mă poate frânge.
Te-aștept cu brațele pustii...
dar dragostea din mine plânge.
Te-aștept cu gândul ne-ncetat,
cu sufletul în rugi plecate,
căci știu: iubirea n-a plecat,
doar s-a retras, puțin, în spate.
N-ai cum să fi uitat de noi,
căci ce-am simțit n-a fost de-o zi.
Ai fost lumina dintre ploi,
și steaua mea, și zori târzii.
Mi-e dor de glasul tău curat,
de râsul cald, de liniștire.
Mi-e dor de ochii de păcat
cu cer albastru și iubire.
Și nu te judec că-ai tăcut —
eu știu că n-ai plecat cu ură.
Poate-ai căzut, sau ai pierdut
o parte-n lupta cea mai dură.
Dar te iubesc cum nimeni nu-i
în stare azi să mai iubească:
Mi aș bate inima -ntr -un cui
Ca ochii tăi să o citească...
Și-aș sta o viață să te-aștept,
Sa vi la mine-n pași de lună
să fim acolo unde drept
iubirea nu mai e nebună.
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Thorns
Every rose has its thorns.
Show me yours—
I have hands
willing to bleed.
Petals fall,
scars remain;
proof of the path
we dared to take.
Hold out your wounds,
bare and true—
I’ll cradle them softly
in evening’s dew.
Now I behold—
no thorns to bear,
for she is a tulip
amidst roses rare.
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Speranță
Încă sper l-amor real,
Cum în vise n-am văzut;
Încă sper să mă-nțelegi,
Amorul nostru să-l alegi...
Am putea fugi în lume,
Să uităm de noi, de viață,
Să trăim la asfințit
Amândoi cum ne-am dorit...
Munții-n jur să se-nalțe
Să ne-ascundă-n nopți fierbinți,
Stele-n ochi să-ți văd sclipind,
Să te simți curat iubit...
Valuri reci să ne trezească,
În zori de dimineață,
De prin vise hoinăreli
Ce ascund plăcere-n viață...
Sori pe cer să văd că stingem
Cu al nostru-amor etern
Ce-i real, nu doar speranță,
Și pe care încă-l cer...
Dar te-ai dus - un timp,
Fie el oricât de scurt
Mă rănește adânc-n trup...
Ai lăsat loc de speranță,
Ce mă chinuie ușor,
M-ai umplut de vise oarbe
Ce mă rup de realitate,
Suspendat în timp -
Așteptând să te întorci...
Te voi căuta prin vise,
Vieți la rând, neîncetat,
Prin inferne, paradise,
Căci iubesc cu-adevărat!
Doar amintirea!
Ce mult a mai trecut de când tu ai plecat
Și ai lăsat în urmă doar amintirea,
Acelor ani când mult ne mai iubeam
Făra-găndi că va veni și despărțirea
Eram atât de tineri, doi visători
Trăind prezentul, crezând în viitor,
Fără a ști că-n astă lume strâmbă
Nimic nu este veșnic și totu-i trecător
Duminica o așteptam cu nerăbdare
Să mergem la un film și la plimbare,
De mână să o țin și să ne-mbrățișăm
Să povestim și-apoi să fur o sărutare
Timpul s-a scurs, n-a stat pe loc
Și ne-a trimis la studii pe-amândoi,
Pe mine-n țară, iar ea peste hotare
Și ofilit a fost a nost trifoi cu patru foi
Pentru o vreme am ținut legătura
Sperând încă-n iubirea mult visată,
Dar când ochii verzi nu se mai văd
Ușor și dragostea dispare și e uitată
Așa s-a terminat iubirea noastră
Și pot să zic că inainte să înceapă,
A fost una curată, pur nevinovată
Ce a lăsat o lacrimă sub pleoapă
Acum când răsfoiesc prin amintiri
Mă simt atins de-o tandră nostalgie,
Sorb din cafea și scriu aceste rânduri
Și multe povestim cu a mea soție!
Te-aștept...
Te-aștept, iubito, zi de zi,
cu dorul greu ce nu mai moare,
în gândul meu tu încă vii,
chiar dacă taci, chiar dacă doare.
Mi-e dor de ochii tăi senini,
ca două ceruri fără nor,
și nopțile-mi devin lumini
când te visez ușor, ușor.
Te port în suflet ca pe-o stea,
lumina mea din întuneric,
și tot ce am în viața mea
e dorul tău... adânc ,puternic.
N-aș crede nici în mii de ploi
că tu m-ai fi lăsat vreodată.
Te simt aproape, printre noi,
chiar dacă ești departe, fată.
Și te iubesc cum nu știu mulți:
cu rugă-n piept și pași tăcuți.
Cu lacrimi calde, cu răbdare,
cu tot ce-n inimi nu dispare.
Și-oricât va fi să nu te știu,
nici timpul nu mă poate frânge.
Te-aștept cu brațele pustii...
dar dragostea din mine plânge.
Te-aștept cu gândul ne-ncetat,
cu sufletul în rugi plecate,
căci știu: iubirea n-a plecat,
doar s-a retras, puțin, în spate.
N-ai cum să fi uitat de noi,
căci ce-am simțit n-a fost de-o zi.
Ai fost lumina dintre ploi,
și steaua mea, și zori târzii.
Mi-e dor de glasul tău curat,
de râsul cald, de liniștire.
Mi-e dor de ochii de păcat
cu cer albastru și iubire.
Și nu te judec că-ai tăcut —
eu știu că n-ai plecat cu ură.
Poate-ai căzut, sau ai pierdut
o parte-n lupta cea mai dură.
Dar te iubesc cum nimeni nu-i
în stare azi să mai iubească:
Mi aș bate inima -ntr -un cui
Ca ochii tăi să o citească...
Și-aș sta o viață să te-aștept,
Sa vi la mine-n pași de lună
să fim acolo unde drept
iubirea nu mai e nebună.
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Thorns
Every rose has its thorns.
Show me yours—
I have hands
willing to bleed.
Petals fall,
scars remain;
proof of the path
we dared to take.
Hold out your wounds,
bare and true—
I’ll cradle them softly
in evening’s dew.
Now I behold—
no thorns to bear,
for she is a tulip
amidst roses rare.
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Speranță
Încă sper l-amor real,
Cum în vise n-am văzut;
Încă sper să mă-nțelegi,
Amorul nostru să-l alegi...
Am putea fugi în lume,
Să uităm de noi, de viață,
Să trăim la asfințit
Amândoi cum ne-am dorit...
Munții-n jur să se-nalțe
Să ne-ascundă-n nopți fierbinți,
Stele-n ochi să-ți văd sclipind,
Să te simți curat iubit...
Valuri reci să ne trezească,
În zori de dimineață,
De prin vise hoinăreli
Ce ascund plăcere-n viață...
Sori pe cer să văd că stingem
Cu al nostru-amor etern
Ce-i real, nu doar speranță,
Și pe care încă-l cer...
Dar te-ai dus - un timp,
Fie el oricât de scurt
Mă rănește adânc-n trup...
Ai lăsat loc de speranță,
Ce mă chinuie ușor,
M-ai umplut de vise oarbe
Ce mă rup de realitate,
Suspendat în timp -
Așteptând să te întorci...
Te voi căuta prin vise,
Vieți la rând, neîncetat,
Prin inferne, paradise,
Căci iubesc cu-adevărat!
Другие стихотворения автора
Cât de greu
Albastrul de la apus
Ne-a adus un moment în plus
Pe când al tău supra apus
Ne-a dus zâmbetul în sus
Cât de greu a fost să-i cer
Inimii sa plece în cer
Să se întoarcă cu al meu tată
Cu lacrima deja uscată
Prin sicrie am umblat
Prin cimitire am strigat
Al meu tată mort sa vie
Să-i dedic o poezie
Să-i arat cu amănunt
Casa în care m a crescut
Să-i prezint al lui fecior
Ginerele și un nepot.
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Tata
Nu conteaza cati ani trec
Caci nimic nu va schimba,
Gandul ca vreau sa-mi petrec
Toata viata-n preajma ta!
Vreau s-ascult mereu
Ale tale vechi povesti,
Si ma rog la Dumnezeu
Sa vad vesnic ca zambesti.
Nu exista atatea stele
In nopti, pe cer ce stralucesc,
Ca sa pot scrie cu ele:
La multi ani si Te iubesc.
Mucegai negru
Loc pustiu și tulburat.
De pereți stă atârnat,
Amorul ce-odată...
Pentru Tine a făcut palat.
Amintiri umile umbresc un loc uitat.
Vopsea neagră pe pereți și pe tavan,
Am renovat o cameră, un cadran...
Când degeaba încercam
Să mă arunc în nostalgie.
(Rușine să îmi fie.)
Decojiți sunt acum suporții
Ce susțineau voia sorții.
Și de mucegai acaparați
Firavii suporți neînsemnați.
Rafturi goale ce odată aveau
Speranțe și vise ce zideau
Și lumina dragostei voiau
Mândru Ție să ți-o dau.
Stau în mijloc,
Stau într-un loc,
Doar cu o pală de foc.
Incendiu ar vrea
Să fie pala mea...
Dragostea, Ea.
Dar vântul bate prin obloanele deschise
Alungând micele vise.
Camera goală și înnegrită,
A fost odată fericită.
Pentru Tine, a mea iubită...
Lipsa
Unde sa te caut..?
Cand nici pe mine nu ma gasesc.
Si zi de zi dorinta,
Adanc mi o amagesc.
As vorbi cu luna
Sa i spun cat te doresc
Sa i spun ,iar o poveste
Cu dor,ca te iubesc.
Îți caut privirea în oameni, pe stradă,
În umbrele serii ce trec rătăcind,
Dar nimeni nu are căldura ta
Cand ma priveai zambind.
Mi-e dor de sărutul ce arde pe buze,
De barba ce-mi lasă urme de foc,
De mâinile tale ce știu să m-alinte,
Când lumea se rupea in loc.
Ești liniștea mea, furtuna și valul,
Ești visul ce arde și nu se destramă,
Aș merge prin foc, prin cer și prin mare,
Sa ti mai simt odata buzele tale.
Cand nu esti aici,secundele dor
Se scurge tacerea prin noptile de foc.
As vrea sa te strig,dar glasul mi e stins
O ora pe ceas,sa pot sa te simt.
Că tu ești tot ce-n suflet port,
Ești foc, ești vis, ești alinare,
Oricât aș vrea să te mai uit,
Tu ești mereu a mea chemare.
Mi-e dor de tine,cum dor plamanii
Cand cer un strop de aer pur
Cum dor privirile uitate
In ochii reci,fara contur.
Dar nu mai vii…e doar tacerea
Ce candva era plecata
Inlocuita de o fericire
Din suflet rasunata..
As rupe timpul cu dorinta
As face luna sa te aduca,
Dar a ramas o ratacire
Tu fiind vantul,eu o frunza
Si ma intreb,de ma mai simti
De-ti arde pielea de dorinta
Sau daca brațele-ti mai stiu in noapte
A mea imbratisare stinsa.
Cum te strângeam cu drag la piept,
Si lumea o uitam…
Cum iti ziceam ca va fi bine
Doar ca sa te mai am.
Sa te mai am doar un moment,
Sa ti mangai parul tau saten
Sa ti simt a tale buze calde
Pe-al meu rece,palid ten…
Te port în gând, în vis, în sânge,
În tot ce sunt și ce-am pierdut,
Dar dorul meu nu se prelinge,
Ci arde veșnic, nevăzut.
Ești romanța mea,din nopti tarzii de iarna
Esti fumul de tigara ce ma lovea odata
Esti bataia ce o aud ,cand la piept pun urechea
Esti rasarit de soare ,
esti dorul ce ma doare…
Și totuși, dorul nu mă lasă,
Rămâne-n piept ca un blestem,
Te-aștept, chiar dacă timpul trece,
Chiar dacă totul e absent.
Când vei veni, să știi că încă
Te port în suflet neclintit,
Oricât ai rătăci prin lume,
Eu tot te-aștept, eu tot te simt.
Tata, ce lume...
Tată, ce lume este aceea in care
Sarpele isi otraveste iepurele mort?
Tată, ce lume este aceea in care
O litera schimba cursul prieteniilor?
Tată, ce lume este aceea in care
Prietenii ce "exista" pana la moarte... te duc la moarte
Tată, ce lume este aceea in care
rationalitatea .. este pierduta de instinctualitate..?
-Este o lume a omului
care crede ca este superior animalului
sperand ca se poate opune naturii
iar prin prisma ratiunii
sa schimbe cursul vietii sale
asta crede el
se zbate pentru astfel de drepturi
dar de fapt este un sclav
al propriei minti
spalat in sucul hormonal
inbibat in impulsul neuronal
si incatusat de actul sexual
trezit dimineata de sunetul vietii
ce, prin lipsa de motive, da voce unei treziri
in agonie si sictir
pentru ca este o noua zii,
in care speri si transpiri, zaci si conspiri
incercand sa te opui... impulsului electric
-Dar ce lume minunata
De zei uitata
nespalata si urata
noroc ca putem folosii forta bruta
din ce am inteles e o lume in care
gura imprastie ura
mana tine cutitul
picioarele dau lovitura
iar maimuta se da de a dura
Cât de greu
Albastrul de la apus
Ne-a adus un moment în plus
Pe când al tău supra apus
Ne-a dus zâmbetul în sus
Cât de greu a fost să-i cer
Inimii sa plece în cer
Să se întoarcă cu al meu tată
Cu lacrima deja uscată
Prin sicrie am umblat
Prin cimitire am strigat
Al meu tată mort sa vie
Să-i dedic o poezie
Să-i arat cu amănunt
Casa în care m a crescut
Să-i prezint al lui fecior
Ginerele și un nepot.
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Tata
Nu conteaza cati ani trec
Caci nimic nu va schimba,
Gandul ca vreau sa-mi petrec
Toata viata-n preajma ta!
Vreau s-ascult mereu
Ale tale vechi povesti,
Si ma rog la Dumnezeu
Sa vad vesnic ca zambesti.
Nu exista atatea stele
In nopti, pe cer ce stralucesc,
Ca sa pot scrie cu ele:
La multi ani si Te iubesc.
Mucegai negru
Loc pustiu și tulburat.
De pereți stă atârnat,
Amorul ce-odată...
Pentru Tine a făcut palat.
Amintiri umile umbresc un loc uitat.
Vopsea neagră pe pereți și pe tavan,
Am renovat o cameră, un cadran...
Când degeaba încercam
Să mă arunc în nostalgie.
(Rușine să îmi fie.)
Decojiți sunt acum suporții
Ce susțineau voia sorții.
Și de mucegai acaparați
Firavii suporți neînsemnați.
Rafturi goale ce odată aveau
Speranțe și vise ce zideau
Și lumina dragostei voiau
Mândru Ție să ți-o dau.
Stau în mijloc,
Stau într-un loc,
Doar cu o pală de foc.
Incendiu ar vrea
Să fie pala mea...
Dragostea, Ea.
Dar vântul bate prin obloanele deschise
Alungând micele vise.
Camera goală și înnegrită,
A fost odată fericită.
Pentru Tine, a mea iubită...
Lipsa
Unde sa te caut..?
Cand nici pe mine nu ma gasesc.
Si zi de zi dorinta,
Adanc mi o amagesc.
As vorbi cu luna
Sa i spun cat te doresc
Sa i spun ,iar o poveste
Cu dor,ca te iubesc.
Îți caut privirea în oameni, pe stradă,
În umbrele serii ce trec rătăcind,
Dar nimeni nu are căldura ta
Cand ma priveai zambind.
Mi-e dor de sărutul ce arde pe buze,
De barba ce-mi lasă urme de foc,
De mâinile tale ce știu să m-alinte,
Când lumea se rupea in loc.
Ești liniștea mea, furtuna și valul,
Ești visul ce arde și nu se destramă,
Aș merge prin foc, prin cer și prin mare,
Sa ti mai simt odata buzele tale.
Cand nu esti aici,secundele dor
Se scurge tacerea prin noptile de foc.
As vrea sa te strig,dar glasul mi e stins
O ora pe ceas,sa pot sa te simt.
Că tu ești tot ce-n suflet port,
Ești foc, ești vis, ești alinare,
Oricât aș vrea să te mai uit,
Tu ești mereu a mea chemare.
Mi-e dor de tine,cum dor plamanii
Cand cer un strop de aer pur
Cum dor privirile uitate
In ochii reci,fara contur.
Dar nu mai vii…e doar tacerea
Ce candva era plecata
Inlocuita de o fericire
Din suflet rasunata..
As rupe timpul cu dorinta
As face luna sa te aduca,
Dar a ramas o ratacire
Tu fiind vantul,eu o frunza
Si ma intreb,de ma mai simti
De-ti arde pielea de dorinta
Sau daca brațele-ti mai stiu in noapte
A mea imbratisare stinsa.
Cum te strângeam cu drag la piept,
Si lumea o uitam…
Cum iti ziceam ca va fi bine
Doar ca sa te mai am.
Sa te mai am doar un moment,
Sa ti mangai parul tau saten
Sa ti simt a tale buze calde
Pe-al meu rece,palid ten…
Te port în gând, în vis, în sânge,
În tot ce sunt și ce-am pierdut,
Dar dorul meu nu se prelinge,
Ci arde veșnic, nevăzut.
Ești romanța mea,din nopti tarzii de iarna
Esti fumul de tigara ce ma lovea odata
Esti bataia ce o aud ,cand la piept pun urechea
Esti rasarit de soare ,
esti dorul ce ma doare…
Și totuși, dorul nu mă lasă,
Rămâne-n piept ca un blestem,
Te-aștept, chiar dacă timpul trece,
Chiar dacă totul e absent.
Când vei veni, să știi că încă
Te port în suflet neclintit,
Oricât ai rătăci prin lume,
Eu tot te-aștept, eu tot te simt.
Tata, ce lume...
Tată, ce lume este aceea in care
Sarpele isi otraveste iepurele mort?
Tată, ce lume este aceea in care
O litera schimba cursul prieteniilor?
Tată, ce lume este aceea in care
Prietenii ce "exista" pana la moarte... te duc la moarte
Tată, ce lume este aceea in care
rationalitatea .. este pierduta de instinctualitate..?
-Este o lume a omului
care crede ca este superior animalului
sperand ca se poate opune naturii
iar prin prisma ratiunii
sa schimbe cursul vietii sale
asta crede el
se zbate pentru astfel de drepturi
dar de fapt este un sclav
al propriei minti
spalat in sucul hormonal
inbibat in impulsul neuronal
si incatusat de actul sexual
trezit dimineata de sunetul vietii
ce, prin lipsa de motive, da voce unei treziri
in agonie si sictir
pentru ca este o noua zii,
in care speri si transpiri, zaci si conspiri
incercand sa te opui... impulsului electric
-Dar ce lume minunata
De zei uitata
nespalata si urata
noroc ca putem folosii forta bruta
din ce am inteles e o lume in care
gura imprastie ura
mana tine cutitul
picioarele dau lovitura
iar maimuta se da de a dura