Автор Cristi Dobrei
Iubitor de literatură și, îndeosebi de creații poetice, căutător al frumosului și al idealului nobil.
Итого
77 публикацииСлучайные публикации :)
Ochii tăi
Ochii tăi poartă în ei frumusețe,
Dar din ei curge tristețe.
Ascunzi asta destul de bine
Dar doar pentru prezențe străine.
Eu îi citesc fără pic de efort,
Gasesc in ei așa de mult confort...
Repetitiv și de zi i-am admirat,
Și să creez ei m-au inspirat.
Pentru al meu suflet ochii tăi sunt ca o muză
Însă să îi înțeleagă pe ai mei refuză.
Refuza să vadă felul în care îi privesc
Și cat de mult îi doresc.
Doresc ca atunci când nu sunt atentă să mă urmărească,
Si când îi observ să continue să mă privească.
Doua perechi de ochi rătăcindu-se,
Întâlnindu-se și regăsindu-se.
Insa ochii tăi nu se îndreaptă spre a mea privire
Dar tot continuă să mă inspire,
Fiindca transmit atât de multe sentimente
Chiar și în cele mai irelevante momente.
Per aspera ad astra
Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,
Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.
Un băiat și-o fată, suflete unite-n dorinți,
Semănând în grădina lor, câte-un dor nemaipomenit.
Au crescut împreună, ca florile din soarele blând,
Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.
În ochii lor strălucea o stea călăuzitoare,
Dar drumul lor se pierdea, în umbra unei dorințe.
Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,
Flori delicate, în culori de rouă și de stele,
Dar destinul fără milă a frânt iubirea
Când ea a ales să plece pe altă cărare.
Acum drumul lor, cândva plin de flori adânci,
E pustiu și gol, lăsând în urmă doruri reci
Acolo unde iubirea lor înflorea senin,
Sunt doar petale uscate, cum totul e sfârșit.
31
Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,
Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.
În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,
Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.
Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,
Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.
Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,
E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o luptă.
Sub semnul crizei
Sub semnul crizei, țara se-ndoaie,
Restructurări, cu tăieri fără leac.
Funcții de bază, subit se curăță,
Dar banii curg, spre altare și-n sac.
Armata-i uitată, în timp ce războiul,
Se-apropie de graniță, amenințător.
Rezerviștii sunt lăsați, deoparte, în umbră,
De parcă-n țara asta, n-ar fi apărători.
Biserica-i grasă, petrecând în tihnă,
Partidele sug, fără să se mai sature.
Mii de academicieni, indemnizați regește,
În timp ce sportivii, stau deoparte, în umbră.
Angajăm ai noștri, pe pile și favoruri,
Nepotismul tronează, sfidând orice lege.
Competența-i uitată, meritul e-o glumă,
Doar clanul contează, restul e-o amăgire.
Poporul suspină, sub povara datoriilor,
În timp ce-n palate, se-mpart averi și rente.
O elită coruptă, ne vinde la bucată,
Și-apoi ne mirăm, de ce țara-i în declin.
Dar poate-ntr-o zi, se va trezi poporul,
Și-i va alunga, pe cei ce-l fură și mint.
Atunci poate, vom construi o țară nouă,
Unde meritul, și munca, vor fi la loc de cinste.
Liniștea mă minte
Mințit mă simt când liniștea își face apariția.
Am picat în capcana liniștii, unde vindecare căutam, scopul mi-era să capăt tratamente în camere.
Minciuna că liniștea-i sfântă în memorie mi s-a tipărit.
În camere am pășit, ușor cu timpul m-am prăbușit.
Camerele îmi sunt închisori unde liniștea profită de mine, de limitele mele - ce nemernică!
Doar voci triste și țipete aud de peste tot - îmi vin amintirile forțat.
Urechile îmi țiuie, ochii îmi sunt agitați,
la marginea de pat îmi strâng la piept picioarele și mă clatin de nebun.
Singur vorbesc, liniștea mi-a acaparat mințile - exagerată este.
Prin camere las amprente de pași agitați,
unde podelele sunt uzate de la tălpile deja prea obosite.
Nervii îmi izbucnesc și în ritm iute cedez - râd isteric de unul singur.
Tânjesc pentru o scăpare din închisoare, dar mințit sunt - m-am acomodat și adevărul l-am ignorat.
Liniștea îmi oferă carențe de amor, de pace, de extaz - nenorocită este.
Habar n-am cum fac, dar în camere m-am lăsat blocat și ferit mi-s de lumea vie.
Lacăt mi-a pus la ușă, cheia de evadare am fost chiar eu - mi-am bătut joc, "cheia" s-a lăsat pradă.
M-o apuca aici toate zilele până când liniștea mă va transforma din om într-o ființă paranormală.
Femeia și Versul
Ea trece prin viaţă cu pasi de mătase
Un vers alb ce fuge din cărți prăfuite
Purtând în priviri armonii nuantate
Si rime lăsate în umbră, soptite.
El este doar stihul născut din penumbră
Căutându-si racheta si ritmul pierdut
lar ea e cadenta curată si mândră
Ce-aprinde o lume cu un singur sărut.
In antiteză stau adesea pe foaie:
El, simplu sclav de reguli stricte,
Ea, o metaforă ce curge-n suvoaie,
Scăpată de legi si de forme prescrise.
lubirea îi leagă în strofe nuantate,
Când buza ei caldă atinge-o vocală
Femeia e versul trăit în realitate ,
lar el e doar umbra ei genială.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Cheia de argint
Vlad VIDA
20 июля
Metafore superbe și un ritm impecabil! M-ai purtat dincolo de umbre și mit cu fiecare vers.
"Noi"
Vlad VIDA
20 июля
O poezie extrem de vulnerabilă! Metafora cu montagne russe și contrastul dintre Eu și Tu redau perfect durerea despărțirii, iar finalul cu vinul si îm...
Cheia de argint
Florin Petricean
20 июля
Îți mulțumesc!
Ma iartă!... căci, te iert...
Florin Petricean
20 июля
O sensibilitate aparte. Metafora „infarctului sufletului” este extrem de puternică. Un poem profund, scris direct din inimă.
Cheia de argint
Bogdana Ivanov
20 июля
Frumos scris!👏
Pahar turnat în vânt
Bogdana Ivanov
20 июля
Versuri absolut superbe!
Îți amintești?
Oana Dragomir
19 июля
Emoție pură în cuvinte simple. O poezie superbă despre dor și amintiri care nu mor niciodată!
Când te iubesc
Silvia Mihalachi
18 июля
Poezia ,, CÂND TE IUBESC,,, murmură iubirea trăită , mărturisită în versuri de o frumusețe înălțătoare într-o rugăciune ,, rugăciunea pe care n-o...
Nepăsare
Maddy94
18 июля
Mulțumesc
Secunda de mătase
Maddy94
18 июля
Frumos ❤️
Amintiri vii
Maddy94
18 июля
Tristă si in același timp plină de speranță! Frumos scrisă 🌹❤️
IUBIRE ETERNA
Maricel Bouros
18 июля
dragoste ,iubire profundă ,trăiri adevărate......foarte frumos !
Sticla din colțul serii
Betty Boop
17 июля
Frumoasă poezie! Plină de o nostalgie dureroasă...
✨ Pentru ultima vară
edi petecuță
16 июля
Mulțumesc pentru susținerea si încurajarea pe care mi-o oferiți🥹apreciez enorm
✨ Pentru ultima vară
Sabrina Pușcașu
15 июля
Superbă creație!