1  

Автор Cristi Dobrei

poezii.online Cristi Dobrei
Iubitor de literatură și, îndeosebi de creații poetice, căutător al frumosului și al idealului nobil.
Зарегистрирован: 16 июня 2022 77 публикации Autor de top 22 26

Итого

77 публикации
3 1 685 27 апреля
965 17 мая 2025
976 18 марта 2025
1,042 16 марта 2025
1 1,144 14 марта 2025
1 2 1,020 13 марта 2025
1 934 16 февраля 2025
1 992 5 января 2025
1 1 1,161 5 июня 2024
1 1,226 22 апреля 2024
2 1,523 10 декабря 2023
1,436 3 декабря 2023
1,343 26 ноября 2023
2 1,581 21 ноября 2023
1 1,422 20 ноября 2023
1 1,430 19 ноября 2023
1,389 14 ноября 2023
1,250 11 ноября 2023
1,375 11 ноября 2023
1 1,331 5 ноября 2023
1 1,544 16 сентября 2023
1 1 1,449 6 августа 2023
1 1,518 9 июля 2023
1 1,485 4 июля 2023
1,387 2 июля 2023
1,435 29 июня 2023
1,507 21 июня 2023
1 1,469 17 июня 2023
2 1,782 10 июня 2023
1 1,497 5 июня 2023
1 1,425 28 мая 2023
1,151 22 мая 2023
1,532 7 мая 2023
1,781 19 февраля 2023
1,503 12 февраля 2023
1,671 10 февраля 2023
1,429 9 февраля 2023
1,497 5 февраля 2023
1 1,633 3 февраля 2023
2 1,661 31 января 2023
1,748 30 ноября 2022
1 2,051 27 ноября 2022
1,590 8 октября 2022
1,630 30 сентября 2022
1,563 27 сентября 2022
2 1,925 24 сентября 2022
1 1,653 17 сентября 2022
1,718 10 сентября 2022
1 1,874 16 августа 2022
2 1,853 9 августа 2022
1,620 8 августа 2022
1,781 7 августа 2022
1,898 29 июля 2022
2,302 28 июля 2022
1,768 26 июля 2022
2 2,288 24 июля 2022
1,826 23 июля 2022
2 2,185 17 июля 2022
1,745 17 июля 2022
1,687 15 июля 2022
1,672 15 июля 2022
2 1,895 13 июля 2022
1,710 11 июля 2022
1,666 11 июля 2022
1,629 10 июля 2022
1,693 3 июля 2022
2,946 3 июля 2022
2,338 26 июня 2022
1,770 26 июня 2022
1,674 25 июня 2022
2,182 25 июня 2022
2 1,960 21 июня 2022
1 1,875 19 июня 2022
1 1,902 18 июня 2022
1 1,800 18 июня 2022
2 2,266 16 июня 2022

Случайные публикации :)

Când sufletele nu se pierd

Te-am întâlnit când sufletul meu tăcea,

și-ai pus lumină-n locuri fără nume,

de parcă inima mea te știa,

dintr-o poveste rătăcită-n lume.

 

N-ai promis eternul și poate de-asta

te-am crezut mai mult decât pe oricine,

că uneori iubirea nu cere „rămâi”,

ci doar o clipă-n care să fie bine

 

Ai fost fereastra mea spre dimineață,

când nopțile păreau fără sfârșit,

și încă îți aud pașii prin viață,

deși, de mult, în urmă ai pornit.

 

Iar dacă într-o zi ne vom uita,

să nu regreți că ne-am iubit prea tare,

că unele suflete nu se pierd,

ci doar învață să se poarte-n depărtare.

Еще ...

La Casa Irina

Aseară, mă gândeam cum luna, deplină, luminează lumea

Și-n armonia de poveste, o bufniţă se răzvrătește,

La țârâiala ce cosește un repertoriu-n firul ierbii,

Și-un câine care latră-n poartă fără veste.

 

Acum în revărsarea soarelui de dimineață,

Când zorii zilei despletesc a nopții vrajă,

Mă regăsesc hipnotic pe terasă

Ín fortul munților de pe acasă.

 

Muntele Păr mă reazemă solemn,

Cu mantia-i de verde și mister,

Desfătător cu triluri, zumzet și forfotă ierboasă,

Își bate veseli pintenii în Bistrița idilică și răcoroasă.

 

De dincolo de feeria lacustră și duioasă,

Goșmanul, geamăn, parcă-ntr-o rână, își desfată

Splendoarea-i crudă, păduroasă, acoperindu-și coapsa c-o pătură noroasă

Jonglând în susul cerului valea soroasă.

 

O bună dimineața,

  din Pângărați,

      pe coastă.

Еще ...

Adio

În sala de clasă, tăcută și pustie,

Stă singură doamna, cu ochii în pământ.

Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,

Cuvinte de dor, în limba ei plângând.

 

Și vântul poartă-al meu strigăt departe,

Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .

"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,

Din caietul meu plin de însemnări. 

Еще ...

Toamna

Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate

Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață

Toamna își culege frunzele, ei căzute

Le pune într-un album cu amintiri

Copacii dezbrăcați de verde

Își pierd ultimele frunze palide

Le îngroapă,

într-un cimitir al frunzelor.

Еще ...

Noi, rătăciți în vânt.

Am vrut mereu să-ți spun

că mi-a fost dor –

de tine, de noi,

de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.

 

Am vrut mereu să-ți arăt

cât de desăvârșită era viața

când ochii tăi luminau apusurile,

când sufletul tău, fragil și nestins,

mă îmbrățișa fără cuvinte.

 

Ți-am scris odată o scrisoare,

dar vântul, nemilos și rătăcitor,

a furat-o în zbor spre nicăieri.

Cum să-l învinovățesc pe el?

Când noi înșine am fost doar vânt

rătăcind unul pe

lângă celălalt.

Еще ...

Veghe

În noaptea

rece

 

suspendată-n

nemișcare

 

a răspunsului

tăcere

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live