De-ale oamenilor
Având în spatele meu nori,
În faţă, mândrul soare,
Am reuşit adeseori
Rămâne în picioare.
Atunci când vântul a bătut,
Spunând că doar adie,
Văzui că nu sunt decât lut
Şi puf de păpădie.
Lovindu-mi des al meu picior
Şi-apoi strigând: "Mă doare!"
Eram convins că n-am să mor,
Ci doar mă fac mai tare.
Iar apelor ce, zeci de ani,
Au spumegat într-una,
Prin crengi pustii şi bolovani,
Le-a mai rămas doar spuma!
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Cristi Dobrei
Дата публикации: 22 апреля
Комментарий: 1
Просмотры: 154
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Galben
Поэма: Hristos a înviat!
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța
Поэма: Amintiri
Поэма: Pentru ca..
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Поэма: La liber
Поэма: ULTIMUL VAGON
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi
Silvia Mihalachi