De-ale oamenilor
Având în spatele meu nori,
În faţă, mândrul soare,
Am reuşit adeseori
Rămâne în picioare.
Atunci când vântul a bătut,
Spunând că doar adie,
Văzui că nu sunt decât lut
Şi puf de păpădie.
Lovindu-mi des al meu picior
Şi-apoi strigând: "Mă doare!"
Eram convins că n-am să mor,
Ci doar mă fac mai tare.
Iar apelor ce, zeci de ani,
Au spumegat într-una,
Prin crengi pustii şi bolovani,
Le-a mai rămas doar spuma!
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Cristi Dobrei
Data postării: 22 aprilie
Comentarii: 1
Vizualizări: 58
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Rumori
Poem: Esec esuat
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
Poem: Vedenii
Poem: Căutând cuvinte
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Briză de toamnă
Poem: [ O clipă... ]
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Silvia Mihalachi