De-ale oamenilor
Având în spatele meu nori,
În faţă, mândrul soare,
Am reuşit adeseori
Rămâne în picioare.
Atunci când vântul a bătut,
Spunând că doar adie,
Văzui că nu sunt decât lut
Şi puf de păpădie.
Lovindu-mi des al meu picior
Şi-apoi strigând: "Mă doare!"
Eram convins că n-am să mor,
Ci doar mă fac mai tare.
Iar apelor ce, zeci de ani,
Au spumegat într-una,
Prin crengi pustii şi bolovani,
Le-a mai rămas doar spuma!
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Cristi Dobrei
Data postării: 22 aprilie
Comentarii: 1
Vizualizări: 155
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: O secundă
Poem: Regret
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani
Poem: Echilibru
Poem: Evadare
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Poem: Timpul nevăzut
Poem: Nu mai aștept
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Silvia Mihalachi