Răzbunare
Răzbunare, o, dulce răzbunare,
Ai venit ca o ispită
Și mi-ai distrus prietenia toată.
Eu am greșit, tu ai greșit,
Răzbunarea nu va lua sfârșit.
Până nu va fi satisfăcută,
Noi doi vom fii sclavi având în noi o ură neplăcută,
De ce nu putem îngropa securea?
De ce trebuie să ne certăm aiurea?
O viață avem și vrem să o stricăm,
De păcat noi ne tot împiedicăm...
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Iluzii în olandeză
Poem: Frunze ?
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Bezele perpelite
Poem: disensiuni/2
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: Glasul
Poem: De-ale oamenilor
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere