Ură și iertare
Doar ura mă știe,
O viață să iau îmi vine.
Mi-a distrus viața toată,
Nu mi-a fost niciodată tată.
Un joegos, un nesimțit,
Într-o zi o să moară, zic.
Nu îi doresc răul,
Ci, doar atât bine,
Cât mi-a făcut el mie.
Vreau să îl iert, să pot trăi
O zi fără o piatră pe inimă... știi?
E un păcat incurabil, ura,
Mai ales când îmi controlează gura...
Un suflet nevinovat am fost
Când speranța că își va reveni avea un rost.
Timpul trece, și l-am urât cât zece.
Pentru ce?
E bătrân, e ramolit,
La realitate, nu s-a trezit.
E singur și e trist,
Pentru că acum familia rămâne doar un vis
O umbră a fericirii și o amintire ce plutește acum în abis...
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Galben
Poem: Hristos a înviat!
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța
Poem: Amintiri
Poem: Pentru ca..
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Poem: La liber
Poem: ULTIMUL VAGON
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi