Ură și iertare
Doar ura mă știe,
O viață să iau îmi vine.
Mi-a distrus viața toată,
Nu mi-a fost niciodată tată.
Un joegos, un nesimțit,
Într-o zi o să moară, zic.
Nu îi doresc răul,
Ci, doar atât bine,
Cât mi-a făcut el mie.
Vreau să îl iert, să pot trăi
O zi fără o piatră pe inimă... știi?
E un păcat incurabil, ura,
Mai ales când îmi controlează gura...
Un suflet nevinovat am fost
Când speranța că își va reveni avea un rost.
Timpul trece, și l-am urât cât zece.
Pentru ce?
E bătrân, e ramolit,
La realitate, nu s-a trezit.
E singur și e trist,
Pentru că acum familia rămâne doar un vis
O umbră a fericirii și o amintire ce plutește acum în abis...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: UN COPIL CUMINTE
Poem: Octombrie de George Topârceanu în spaniolă
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Poem: Urcăm tot mai sus - unui politician
Poem: 2 тысячи
La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”
Poem: Cu ochii tăi senini, albaștri
Poem: Fluturii de Elena Farago în suedeză
Ce cărţi citesc moldovenii? Top 10 titluri cumpărate pe elefant.md (Cum puteți obține o reducere de 40%)