De ce n-a mai venit?
Tăcută stai sub bradul falnic,
Și-ngândurată brusc ai devenit,
Să îți vorbesc îmi e zadarnic,
De ce am mai venit?
Privești în gol cu ochii reci,
Și trupu-ți pare îmbolnăvit,
Refuzi cu mine să petreci,
De ce am mai venit?
E câmpu-n jur umplut cu flori,
Și-un tril de păsări nesfârșit,
Nu spui nimic și mă ignori,
De ce am mai venit?
De zile-ntregi trăiești o dramă,
Iar totu-n jur îţi pare îmbătrânit,
Privești spre cer și-ntrebi cu teamă,
De ce n-a mai venit?
Poems in the same category
O nălucă prin grădină
Regi, regine, prinți, prințese
Firul narativ se țese
Se îmbină armonios
Cu finalul glorios
O creație post divină
O nălucă prin grădină
Nu-i nici apă dintr-un lac
E un colț de rai buimac
Pătimașă fată, sferă de lumină
Cer răbdător să revină
Un gingaș vestit contur
De iubire și mercur
Fină, dulce și zglobie
Precum raze pe câmpie
Precum munți semeți, cinstiți
Precum nori frumos vopsiți
Chip bolnav de armonie
Ochi trădați de sentiment
Glas ascuns de ciocârlie
Și venin golind încet
Știu, se contrazic păreri
Valsul celor efemeri
Un reper am pe pământ
Al tău chip plăpând și sfânt
Fie rău, sau fie bine
Cred cu-adevărat în tine
Cred și sper și îmi doresc
Să învăț să te iubesc
Pentru ăștia toți cei mici
Pot spune, chiar și pitici
Se anunță un gând mare
Oare azi e rărbătoare?
Eu sărbătoresc rugând,
Cerul, iadul și stăpânii
Urlu iar adăugând
Dă-mi comoara și toți anii!!
Scriu...
Scriu pentru că tacerea-ti e prea mare
Scriu pentru gânduri ramase nerostite,
Scriu sa-mi las mintea sa-mi scape
De praful verdictelor și judecătilor tale stricte.
Scriu ca sa scap de limite impuse
Scriu sa uit de simturi ce nu vor a se estompa
Scriu incercând sa fac ordine în haosul
Ce-a ta plecare grabnica mi l-a lăsat.
Scriu poate intr-o zi ma vei surprinde
Vei reveni c-un dor pentru-a rescrie
Povestii noastre unice un alt final
Scriu uneori în amintirea unui clinchet de paha...
Scriu .. cât mai pot sa te scriu
Cu lacrimi cu zambet cu sfântă culoare
Tânjind mereu la vinu-ti mieriu
Scriu trist..alteori în palme c-un soare.
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
No tittle
Mă priveai de parcă întreaga ta lume eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă mă iubeai pană la infinit
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă nu ți ai mai fii luat ochii de la mine
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai mereu ca pe o stea căzătoare
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă toată lumea ta eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă noaptea o făceam zi
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă eram iubirea vieții tale
Deși știai ca nu e așa..
Mă priveai de parca nu mai iubeai pe nimeni la fel
Deși știai că nu e așa.
Brumar
Scri la fel ca mine
Cu lacrimi din soare si umezi ochi plângând
Picuri de cerneală stau pe foaie amine
Etanol fiert prin vene curgând
Ploaie rece de noiembrie
Vorbele nu ne-or întrece
Și soarele dacă s-ar arăta
Nimic n-ar rezolva
Lasă liniștea să se așeze
Să mă facă sa plâng iar
Căci mi-am tratat vocile
Erau multe,un miar
Du-te,fugi pe a ta cărare
Croiește-ți drumul tău agale
Nu mi-ai facut nimic greșit
Teoretic,practic,nimic n-a reușit
Și când se v-a opri ploaia
Brumarul să sti ca nu v-a da in gustar
Deoarece stiloul foaia-mi zgâria
Nu-mi plăcea,imi displăcea.
Nu v-a mai fi totul roz;
Pajiște cu bulbi galbeni de pidosnic
V-or fi doar cratere de obuze
După un război dus aproape veșnic
Nu înțeleg ce de nu ai răbdare,
Să citești un itinerar
Punctele pe hartă oare,
Îmi vor arăta suferința pură plină de onoare?
Atât a fost sa fie
Dor meu de tine
Acum e poezie
Și îmi urlă in destine
Te dor privirile cu noi
Și tot nu vrei inapoi
Ochii tăi ma vindecă
Dar mă și judecă
Te iubesc
Te urăsc si te iubesc
In ochi tăi mai uit atunci cand vorbesc
Adorm și uit ca mai traiesc
Aș vrea...
AșAș vrea să sar distanţa
În doi pași până la tine,
Să nu fii doar speranța
Ce ar sta după cortine.
Aș vrea-n secunda următoare
Să fim din nou alături,
La fel ca și-n clipa lucitoare
Pășind prin noile niveluri.
Aș vrea să te revăd,
O secundă, ar fi de ajuns,
O secundă să te văd
Fiind dorul meu dispus.
Aș vrea timpul să-l opresc
Când stau eu langă tine,
Să tot stau și să privesc
Prin peisaje alcaline.
Aș vrea să fiu eu lângă tine,
Astăzi, mâine, întotdeauna,
Privind zorile senine
Lângă inima ta întruna.
Aș vrea să ne iubim mereu,
Eu asta voi și face,
Te voi iubi ca pe-un nucleu
La fel de eficace.
Aș vrea să reușim
Să trecem peste toate,
Gândul să ni-l însușim
Cu pură demnitate.
Aș vrea de mână să ne ținem
Privind drumul înainte,
Fericiți să ne tot menținem
Prin frumoasele cuvinte.
09.10.24
O nălucă prin grădină
Regi, regine, prinți, prințese
Firul narativ se țese
Se îmbină armonios
Cu finalul glorios
O creație post divină
O nălucă prin grădină
Nu-i nici apă dintr-un lac
E un colț de rai buimac
Pătimașă fată, sferă de lumină
Cer răbdător să revină
Un gingaș vestit contur
De iubire și mercur
Fină, dulce și zglobie
Precum raze pe câmpie
Precum munți semeți, cinstiți
Precum nori frumos vopsiți
Chip bolnav de armonie
Ochi trădați de sentiment
Glas ascuns de ciocârlie
Și venin golind încet
Știu, se contrazic păreri
Valsul celor efemeri
Un reper am pe pământ
Al tău chip plăpând și sfânt
Fie rău, sau fie bine
Cred cu-adevărat în tine
Cred și sper și îmi doresc
Să învăț să te iubesc
Pentru ăștia toți cei mici
Pot spune, chiar și pitici
Se anunță un gând mare
Oare azi e rărbătoare?
Eu sărbătoresc rugând,
Cerul, iadul și stăpânii
Urlu iar adăugând
Dă-mi comoara și toți anii!!
Scriu...
Scriu pentru că tacerea-ti e prea mare
Scriu pentru gânduri ramase nerostite,
Scriu sa-mi las mintea sa-mi scape
De praful verdictelor și judecătilor tale stricte.
Scriu ca sa scap de limite impuse
Scriu sa uit de simturi ce nu vor a se estompa
Scriu incercând sa fac ordine în haosul
Ce-a ta plecare grabnica mi l-a lăsat.
Scriu poate intr-o zi ma vei surprinde
Vei reveni c-un dor pentru-a rescrie
Povestii noastre unice un alt final
Scriu uneori în amintirea unui clinchet de paha...
Scriu .. cât mai pot sa te scriu
Cu lacrimi cu zambet cu sfântă culoare
Tânjind mereu la vinu-ti mieriu
Scriu trist..alteori în palme c-un soare.
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
No tittle
Mă priveai de parcă întreaga ta lume eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă mă iubeai pană la infinit
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă nu ți ai mai fii luat ochii de la mine
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai mereu ca pe o stea căzătoare
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă toată lumea ta eram eu
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă noaptea o făceam zi
Deși nu m ai iubit niciodată
Mă priveai de parcă eram iubirea vieții tale
Deși știai ca nu e așa..
Mă priveai de parca nu mai iubeai pe nimeni la fel
Deși știai că nu e așa.
Brumar
Scri la fel ca mine
Cu lacrimi din soare si umezi ochi plângând
Picuri de cerneală stau pe foaie amine
Etanol fiert prin vene curgând
Ploaie rece de noiembrie
Vorbele nu ne-or întrece
Și soarele dacă s-ar arăta
Nimic n-ar rezolva
Lasă liniștea să se așeze
Să mă facă sa plâng iar
Căci mi-am tratat vocile
Erau multe,un miar
Du-te,fugi pe a ta cărare
Croiește-ți drumul tău agale
Nu mi-ai facut nimic greșit
Teoretic,practic,nimic n-a reușit
Și când se v-a opri ploaia
Brumarul să sti ca nu v-a da in gustar
Deoarece stiloul foaia-mi zgâria
Nu-mi plăcea,imi displăcea.
Nu v-a mai fi totul roz;
Pajiște cu bulbi galbeni de pidosnic
V-or fi doar cratere de obuze
După un război dus aproape veșnic
Nu înțeleg ce de nu ai răbdare,
Să citești un itinerar
Punctele pe hartă oare,
Îmi vor arăta suferința pură plină de onoare?
Atât a fost sa fie
Dor meu de tine
Acum e poezie
Și îmi urlă in destine
Te dor privirile cu noi
Și tot nu vrei inapoi
Ochii tăi ma vindecă
Dar mă și judecă
Te iubesc
Te urăsc si te iubesc
In ochi tăi mai uit atunci cand vorbesc
Adorm și uit ca mai traiesc
Aș vrea...
AșAș vrea să sar distanţa
În doi pași până la tine,
Să nu fii doar speranța
Ce ar sta după cortine.
Aș vrea-n secunda următoare
Să fim din nou alături,
La fel ca și-n clipa lucitoare
Pășind prin noile niveluri.
Aș vrea să te revăd,
O secundă, ar fi de ajuns,
O secundă să te văd
Fiind dorul meu dispus.
Aș vrea timpul să-l opresc
Când stau eu langă tine,
Să tot stau și să privesc
Prin peisaje alcaline.
Aș vrea să fiu eu lângă tine,
Astăzi, mâine, întotdeauna,
Privind zorile senine
Lângă inima ta întruna.
Aș vrea să ne iubim mereu,
Eu asta voi și face,
Te voi iubi ca pe-un nucleu
La fel de eficace.
Aș vrea să reușim
Să trecem peste toate,
Gândul să ni-l însușim
Cu pură demnitate.
Aș vrea de mână să ne ținem
Privind drumul înainte,
Fericiți să ne tot menținem
Prin frumoasele cuvinte.
09.10.24
Other poems by the author
Un ultim apel
Am sunat să întreb ce mai faci,
Și cine de grijă-ți mai poartă,
Între atâtea apeluri, tu zaci
Și nici că-ți mai pasă de soartă.
Am sunat să te-ntreb despre tata,
Căci știu că îl suni sus în cer,
Oftând, îmi mai spui de una de alta,
Şi-apoi îmi vorbești despre el.
Se-aude încet o liniște-n vorbire,
De parca-i ști de undeva că plâng,
Și - n glasul tău plin de iubire,
Cuvintele în gemete se frâng.
De piept îmi vine să mă iau cu cerul,
Să plâng cu picături de sânge,
Să închid pentr-un minut apelul,
Să-l plâng pe acela care plânge,
Apoi să-l rog smerit pe Atotputernic,
Să-mi facă - o operație pe cord,
Căci nu mai sunt atâta de puternic,
Încât să fiu cu Dânsul de acord.
Și te-am sunat în fiecare săptămână,
Dar astăzi sună întruna ocupat,
Pe unde umbli măicuța mea bătrână,
Ori numărul cu-al tatei l-ai schimbat?
Voi spune pas…
Voi spune pas în seara asta,
Și-n fața casei o să m-ascund,
Să mă vâneze de la geam nevasta,
Din tălpi și până în străfund.
Să mă despoaie luna de pe cer,
Să-mi sară nasturii în stele,
Și-apoi nevestei să-i ofer,
Vânatul adormit sub piele.
Voi spune pas iar întunericul să tacă,
Căci sângele în cai s-a subțiat,
Îi dau cu prafuri să le treacă,
Și-i las să pască o vreme pe sub pat.
Azi…
Azi, câinii latră în suflet de om,
Se-ntinde turbarea în ochi și pe buze,
Cuvintele-s goale, iar trupu-i un pom,
Cu ramuri uscate și frunze obtuze.
Sub aur și zgomot, sub masca de fier,
Se vinde dreptatea la preț de minciună,
Iar inima bate tot mai rar, mai stingher,
Ca o flacăra prinsă între vânt și furtună.
Oamenii trec fără chip, fără gând,
Purtând în privire doar umbre străine,
Nevoie și ură, păcatul flămând,
Îi sapă adânc rădăcinile-n sine.
Se-nchină tăcerea pe-altare de lut,
Iar omul, străin de-a sa veche simțire,
E sclavul mărunt al nimicului crunt,
O umbră ce vinde și trup, și menire.
Sub pași se destramă și timpul, și locul,
Nimic nu mai arde, nimic nu mai doare,
Căci omul pierzându-și chipul, și jocul,
Rămâne un lut, deși, i-a fost dat ca să zboare .
Și cine mai strigă? Și cine mai plânge?
Când lumea-i un hohot de râs și de scrum?
Un cer fără stele, un glas ce se frânge,
Un om ce se-abate de la sfântul său drum.
Spre casă...
Sătul de aceste locuri noi,
Pornit-am iarăși către casă,
Și am pe tălpi numai noroi,
Iar ploaia strașnic e de deasă.
Mi-e pasul scurt și anevoie,
Cu greu genunchiul îl îndoi,
Și plouă ca în zilele lui Noe,
Și simt că mersul mi-e-napoi.
M-așez pe-o stâncă colțuroasă,
Ce o zărisem jos în vale,
Dar haina udă mă apasă,
Și simt că-s îmbrăcat în zale.
Eterna ploaie calea mi-o încarcă,
Și înot în mers, și merg înot,
Mai bine mi-aș clădi o arcă,
Căci drumu-i greu, și nu mai pot.
Nu am vreun semn și nici o veste,
Nici porumbel, nici ramur de măslin,
Și până-acasă mult mai este,
Și-aș da un cal, pe un delfin.
De ce mă pedepsești slăvite Domn?
Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,
Sunt doar un biet fecior de om,
Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.
Dacă soarta m-ar lăsa...
Dacă soarta m-ar lăsa,
Să te fac cu mâna mea,
Aş lua un boț de humă,
Și o inimă de mumă,
Aş lua un glas de înger,
Şi o ramură de sânger,
Și un pic de praf de stele,
Să fii maica mamei mele,
Aş lua boabe de rouă,
Pentru buzele amândouă,
Și lumini din univers,
Pentru al tău surâs imens,
Aş lua flori din năframă,
Să te fac frumoasă mamă
Şi culori din curcubeu,
Pentru copilașul meu,
Aş lua din cer iertare,
Să-ți pun fire iubitoare,
Și aș plânge peste tine,
Să fii lacrimă din mine,
Aş lua farmec de zână,
Și te-aș face cea mai bună,
Și oriunde vei umbla,
Să fiu respirația ta,
Şi te-aș răstigni pe-o cruce,
Să mă ierți când mă voi duce,
Să mă învii apoi cândva,
Și să stau de-a dreapta ta.
Epigrame XX
Medicului Bacalbaşa
este indiferent la proverbul: bate şaua să priceapă calul
La el nu merge cu zicala,
Nici chiar de-l biciui cu cravaşa,
În cap i-s toate alandala,
De aia-i zice: Ba cal-ba şa.
Medicului Bacalbaşa
Ba cal ba şa ….
E numele ce l-a purtat,
Şi-i potrivit în breasla sa,
Căci mulţi colegi l-a-ncălecat.
Unui indecis
Supărarea când îmi vine,
Rup cămaşa de pe mine.
Când sunt vesel şi vioi,
Cos cămaşa înapoi.
Unui prost
Fiind foarte supărat,
Pleacă să îşi afle rostul,
Şi a fost solicitat,
De un sat ce-și cată prostul.
Soţul – de 1 Aprilie
Am gândit s-o păcălesc,
Şi m-am dat de ortul popii,
Ea, c-un zâmbet diavolesc,
A şi sunat pe cioclii.
Președintelui Băsescu – turnător la securitate - Petrov
Râdea Băsescu ca măgarul,
Dar s-a umplut de bube precum Iov,
Când presa-i tipări dosarul,
De când turna sub numele Petrov.
Președintelui Băsescu – turnător la securitate – Petrov
A condamnat în plen securitatea,
Al nostru brav conducător,
Dar s-a aflat târziu realitatea,
Petrov era chiar angajatul lor.
Unuia din Limanu
Fiind tont şi fără-un ban,
L-am prins astăzi cu arcanu,
Să-l aducem la liman,
Însă a ales …Limanu.
Succes în viaţă
Ambiţioasă a fost mereu în viaţă,
Şi-a căutat succes, avere a avea,
Dar nu prin studiu ori povaţă,
Ci c-un uşor morav ce-l practica.
Patroană
Patroană eşti, cu firmă de medicamente,
Ne-ai spus-o răspicat din gură,
Dar straniu e, că realmente
Vinzi aspirina săracului doar pe centură.
Un ultim apel
Am sunat să întreb ce mai faci,
Și cine de grijă-ți mai poartă,
Între atâtea apeluri, tu zaci
Și nici că-ți mai pasă de soartă.
Am sunat să te-ntreb despre tata,
Căci știu că îl suni sus în cer,
Oftând, îmi mai spui de una de alta,
Şi-apoi îmi vorbești despre el.
Se-aude încet o liniște-n vorbire,
De parca-i ști de undeva că plâng,
Și - n glasul tău plin de iubire,
Cuvintele în gemete se frâng.
De piept îmi vine să mă iau cu cerul,
Să plâng cu picături de sânge,
Să închid pentr-un minut apelul,
Să-l plâng pe acela care plânge,
Apoi să-l rog smerit pe Atotputernic,
Să-mi facă - o operație pe cord,
Căci nu mai sunt atâta de puternic,
Încât să fiu cu Dânsul de acord.
Și te-am sunat în fiecare săptămână,
Dar astăzi sună întruna ocupat,
Pe unde umbli măicuța mea bătrână,
Ori numărul cu-al tatei l-ai schimbat?
Voi spune pas…
Voi spune pas în seara asta,
Și-n fața casei o să m-ascund,
Să mă vâneze de la geam nevasta,
Din tălpi și până în străfund.
Să mă despoaie luna de pe cer,
Să-mi sară nasturii în stele,
Și-apoi nevestei să-i ofer,
Vânatul adormit sub piele.
Voi spune pas iar întunericul să tacă,
Căci sângele în cai s-a subțiat,
Îi dau cu prafuri să le treacă,
Și-i las să pască o vreme pe sub pat.
Azi…
Azi, câinii latră în suflet de om,
Se-ntinde turbarea în ochi și pe buze,
Cuvintele-s goale, iar trupu-i un pom,
Cu ramuri uscate și frunze obtuze.
Sub aur și zgomot, sub masca de fier,
Se vinde dreptatea la preț de minciună,
Iar inima bate tot mai rar, mai stingher,
Ca o flacăra prinsă între vânt și furtună.
Oamenii trec fără chip, fără gând,
Purtând în privire doar umbre străine,
Nevoie și ură, păcatul flămând,
Îi sapă adânc rădăcinile-n sine.
Se-nchină tăcerea pe-altare de lut,
Iar omul, străin de-a sa veche simțire,
E sclavul mărunt al nimicului crunt,
O umbră ce vinde și trup, și menire.
Sub pași se destramă și timpul, și locul,
Nimic nu mai arde, nimic nu mai doare,
Căci omul pierzându-și chipul, și jocul,
Rămâne un lut, deși, i-a fost dat ca să zboare .
Și cine mai strigă? Și cine mai plânge?
Când lumea-i un hohot de râs și de scrum?
Un cer fără stele, un glas ce se frânge,
Un om ce se-abate de la sfântul său drum.
Spre casă...
Sătul de aceste locuri noi,
Pornit-am iarăși către casă,
Și am pe tălpi numai noroi,
Iar ploaia strașnic e de deasă.
Mi-e pasul scurt și anevoie,
Cu greu genunchiul îl îndoi,
Și plouă ca în zilele lui Noe,
Și simt că mersul mi-e-napoi.
M-așez pe-o stâncă colțuroasă,
Ce o zărisem jos în vale,
Dar haina udă mă apasă,
Și simt că-s îmbrăcat în zale.
Eterna ploaie calea mi-o încarcă,
Și înot în mers, și merg înot,
Mai bine mi-aș clădi o arcă,
Căci drumu-i greu, și nu mai pot.
Nu am vreun semn și nici o veste,
Nici porumbel, nici ramur de măslin,
Și până-acasă mult mai este,
Și-aș da un cal, pe un delfin.
De ce mă pedepsești slăvite Domn?
Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,
Sunt doar un biet fecior de om,
Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.
Dacă soarta m-ar lăsa...
Dacă soarta m-ar lăsa,
Să te fac cu mâna mea,
Aş lua un boț de humă,
Și o inimă de mumă,
Aş lua un glas de înger,
Şi o ramură de sânger,
Și un pic de praf de stele,
Să fii maica mamei mele,
Aş lua boabe de rouă,
Pentru buzele amândouă,
Și lumini din univers,
Pentru al tău surâs imens,
Aş lua flori din năframă,
Să te fac frumoasă mamă
Şi culori din curcubeu,
Pentru copilașul meu,
Aş lua din cer iertare,
Să-ți pun fire iubitoare,
Și aș plânge peste tine,
Să fii lacrimă din mine,
Aş lua farmec de zână,
Și te-aș face cea mai bună,
Și oriunde vei umbla,
Să fiu respirația ta,
Şi te-aș răstigni pe-o cruce,
Să mă ierți când mă voi duce,
Să mă învii apoi cândva,
Și să stau de-a dreapta ta.
Epigrame XX
Medicului Bacalbaşa
este indiferent la proverbul: bate şaua să priceapă calul
La el nu merge cu zicala,
Nici chiar de-l biciui cu cravaşa,
În cap i-s toate alandala,
De aia-i zice: Ba cal-ba şa.
Medicului Bacalbaşa
Ba cal ba şa ….
E numele ce l-a purtat,
Şi-i potrivit în breasla sa,
Căci mulţi colegi l-a-ncălecat.
Unui indecis
Supărarea când îmi vine,
Rup cămaşa de pe mine.
Când sunt vesel şi vioi,
Cos cămaşa înapoi.
Unui prost
Fiind foarte supărat,
Pleacă să îşi afle rostul,
Şi a fost solicitat,
De un sat ce-și cată prostul.
Soţul – de 1 Aprilie
Am gândit s-o păcălesc,
Şi m-am dat de ortul popii,
Ea, c-un zâmbet diavolesc,
A şi sunat pe cioclii.
Președintelui Băsescu – turnător la securitate - Petrov
Râdea Băsescu ca măgarul,
Dar s-a umplut de bube precum Iov,
Când presa-i tipări dosarul,
De când turna sub numele Petrov.
Președintelui Băsescu – turnător la securitate – Petrov
A condamnat în plen securitatea,
Al nostru brav conducător,
Dar s-a aflat târziu realitatea,
Petrov era chiar angajatul lor.
Unuia din Limanu
Fiind tont şi fără-un ban,
L-am prins astăzi cu arcanu,
Să-l aducem la liman,
Însă a ales …Limanu.
Succes în viaţă
Ambiţioasă a fost mereu în viaţă,
Şi-a căutat succes, avere a avea,
Dar nu prin studiu ori povaţă,
Ci c-un uşor morav ce-l practica.
Patroană
Patroană eşti, cu firmă de medicamente,
Ne-ai spus-o răspicat din gură,
Dar straniu e, că realmente
Vinzi aspirina săracului doar pe centură.