În aer miroase a tine...
Mi-ai plecat din privire tăcut,
Ca o umbră ce-și pierde lumina,
Pe urmele-ți calde - am zăcut,
Și-n lacrimi îți port toată vina.
Mi-ai ieșit pe vârfuri din suflet,
Ca o toamnă dintr-un tablou,
Lăsându-mă-ntruna să cuget,
La vechiul nostru tangou.
Pe umeri mi-a nins amintirea,
Cu flori de regret și de scrum,
Și-mi arde în piept despărțirea,
C-un foc ce miroase-a parfum.
Pe tâmple-mi colindă uitarea,
Ca o pasăre albă, buimacă,
Spre ceruri îmi caut salvarea,
Când ochiul în lacrimi se-neacă.
În aer miroase numai a tine,
Amor netrăit pân' la capăt,
Și simt cum lumina din mine,
Din umbre, setos se adapă.
Poems in the same category
Am zis sa-ti scriu o poezie
Am zis sa ti scriu o poezie,
Dar cum sa adun cuvinte potrivite despre tine
Pe-o amarata foaie de hartie
Sa pot sa te descriu cu adevărat,
Sa pot reda fiorul de tine obsedat.
Am zis sa ti scriu o poezie ,
Dar cum sa folosesc cuvinte ordinare ?
Ar fi o crima !
Sa pun cuvinte la-ntamplare intr o rima
Cand tu , un absolut in tot ce esti
Ca un Luceafar Sfant pe Cer imi strălucești.
Am zis sa ti scriu o poezie
Dar prea sărace sunt cuvintele din dicționar
Ar trebui sa rup sclipiri de stele din înaltul Cer
Sa le- mpletesc cu versuri dulci din cântece de Înger
Si cu a Soarelui Sfânta Lumina
Sa-ti fac altar…
🎤 Mai frumoasă de Laura Stoica în franceză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Plus beau
Tu es loin et tu m'as
Un immense pouvoir
Je me réveille en souriant tous les jours
Quelle chance de t'avoir rencontré
Pendant longtemps, je n'ai pas cru à l'amour.
Je veux rester dans ton monde d'amour
Je n'ai jamais été amoureux comme ça auparavant
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi
Avec toi j'apprends à aimer.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Je veux rester dans ton monde d'amour
Pour me réveiller avec le sourire tous les jours
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi
Avec toi j'apprends à aimer.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
Parfois sans toi
La route est dure
J'aimerais que tu sois avec moi,
Toujours avec moi.
Le bonheur que je reçois
Je veux seulement le vivre avec toi.
Vous me voyez
Plus belle que je ne le pense
tu me fais sentir
Que je suis le centre du monde
Et tu m'apaise, tu m'apaise, tu m'apaise
Avec des mots doux
Mon cœur ne veut pas lui mentir
Il ne veut pas que tu l'oublies.
🎤 ,,Ja, einmal ich träumte" în franceză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Oui, une fois j'ai rêvé
Oui, une fois j'ai rêvé d'un rayon de soleil,
où nous nous sommes rencontrés, quelque part dans l'espace.
Je ne me suis jamais senti aussi chanceux que jamais de ma vie,
parce que pour la première fois tu souris en retour.
Je ne crois pas aux rêves, peu importe mes efforts
Mais j'espère qu'un jour je te verrai
au lever du soleil violet, quand nous nous reverrons,
le même chemin sera emprunté.
Oui, une fois j'ai rêvé d'un rayon de soleil,
où nous nous sommes rencontrés, quelque part dans l'espace.
Je ne me suis jamais senti aussi chanceux que jamais de ma vie,
parce que pour la première fois tu souris en retour.
Je ne crois pas aux rêves, peu importe mes efforts
Mais j'espère qu'un jour je te verrai
au lever du soleil violet, quand nous nous reverrons,
le même chemin sera emprunté.
Oui, une fois j'ai rêvé d'un rayon de soleil,
où nous nous sommes rencontrés, quelque part dans l'espace.
Je ne me suis jamais senti aussi chanceux que jamais de ma vie,
parce que pour la première fois tu souris en retour.
Oui, une fois j'ai rêvé d'un rayon de soleil,
où nous nous sommes rencontrés, quelque part dans l'espace.
Le rêve prend fin, le soleil s'est enfoncé dans la mer
et quand je me suis réveillé, je ne t'ai plus trouvé.
De ce...
Mă simt stingher și întristat,
De când te-ai dus pe Căi Celești.
De ce-ai plecat, de ce n-ai stat?
De ce cu mine nu mai ești?
De ce-ai plecat 'naintea mea?
De ce cu mine n-ai mai stat?
De când te-ai stins Polară Stea
Mă simt stingher și întristat.
Aât de mult eu mi-aș dori,
Măcar în vise aș vrea să-mi vii
Ca să îți spun de mii de ori
Că-n veci cu mine vreau să fii.
Scumpei mele soții Valeria, 14 Decembrie 2022 ora 7:30
O seară minunată!
A fost o seară minunată
Să fim noi doi la masă,
Și timpul îl doream oprit
Și să n-aud că vrei acasă
Cu greu ai acceptat să ieși
Să ne plimbăm și să cinăm,
Țin minte cât de clar ai spus
Că doar până la nouă stăm
În minte nu-mi mai era ora
Și bucuria de-a te-ntâlni,
Să-ncerc să-ți cer prietenia
Și poate-amici vom deveni
Și greu mi-am dat răspunsuri
Cum aș putea să mă îmbrac,
Și ce fel de flori eu să aleg
Ca la-ntâlnire să-i fiu pe plac
Cum multe haine nu aveam
Am tras pe mine blugi, tricou,
Și frigul să nu mă ia pe înserat
Mi-am pus pe umeri un sacou
Cu florile a fost mai dificil
Că n-am mai avut întâlniri,
Dar mi-a șoptit colega ei
Surpriză-i faci cu trandafiri
Așa că fix la ora stabilită
M-am întâlnit cu Marce,
Și am simțit când s-a uitat
Că am buchetul care-i place
Curaj am prins pentru moment
Și-am îndrăznit s-o i-au de mână,
Ea lung spre mine s-a uitat
Dar n-a putut nimic să-ngână
Ușor am început să discutăm
Și despre vreme și ce-i în stele,
De sus cădeau stropii de ploaie
Ce ne-au ajuns până la piele
Într-un târziu localul l-am găsit
Și uzi leoarcă ne-am pus la masă,
Sacoul meu pe umeri i-am așezat
Și i-am șoptit încet că e frumoasă
Știu c-am luat ceva frugal
Că nici n-aveam bani mulți,
Puține vorbe am schimbat
Și toată seara am fost tăcuți
Și timpul era trecut de ora nouă,
Când de la masă ne-am ridicat,
Și ne-am întors pe jos spre casă
Și-n clar de lună ne-am sărutat
....................................
Și multe întâlniri au mai urmat
Până ce la primar noi ne-am luat,
Iar când în viață au apărut necazuri
Noi rugă către Domnul..am înălțat!
Pierduta...
ma pierd în "ce ar fi fos..dacă.."
în ceea ce a fost...odată ca niciodată,
în ceea ce ar fi putut sa fie
in vorbe deșarte, promisiuni uitate.
ma pierd în "noi" demult apusi,
în vise ce prematur s-au risipit
în tot ce-am fost și tot ce-am devenit
azi doi straini...cândva îmbrățişați
as fi dorit sa ne mai fim puțin,
timpul sa nu rupă foaia pentru vesnicie
cum bobul în vie așteaptă sả devină vin
aștept și eu privirea-ti calda sa-mi adie..
Other poems by the author
Destin
E fadă orice amintire,
Iar visu-mi dănţuie pe-un gând,
Strivesc cu lacrimi a mea nenorocire,
Şi mă predau în faţa zeilor înfrânt.
În lanţuri zace al meu suflet,
Şi-i biciuit de tragice năpaste,
Mi-e fuga un apocaliptic umblet,
Divina suliţă mă-npunge-n coaste.
Lumini îmi obosesc privirea,
Iar oboseala carnea-mi stoarce,
Durerea mi-e servită cu de-a sila,
Doar moartea…ea mă lasă în pace.
Îmi murmur doine suspinând,
Căci stramoşesc îmi este chinul,
Ai mei, cu toţii, rând pe rând,
În patimi şi-au trăit destinul.
Cuibul
Acum străin de corbi, ieri alăptat de cucă,
Am vrut s-aduc lumină-n cuib printre frunziș,
Cu toții m-au lovit cu ciocul crezând că-s o nălucă,
Ce vrea să fure cuibul, să-l ducă în vreun desiș.
Dând penele-ntr-o parte văzut-am ochi de vulturi,
Cum stau sub mama cucă, pe care o alintă,
Şi toţi cu gheare ascuțite, cu pinteni, și cu scuturi,
Văzând lumina adusă, săriră să mă-nghită.
Degeaba tot le-am spus că nu pot ciripi ca turturica,
Iar gheara s-o ascut pentru un loc pe veci în cuib,
Să lupt cu mama cucă, s-o mint, să-mi știe frica,
Pe ceilalți să-i alung ori cu otrăvuri dulci să îi îmbuib.
De sila ce mă prinse, de croncănit, de gheara lor,
Zburai în munți spre crestele albite și stinghere,
Iar nopțile plângeam, bolnav, în preajma stelelor,
Ca mielul pe altar, supus nevinovat spre-njunghiere.
Un vânt pribeag ce urcă tot mai des pe creste,
Un bun prieten ce-mi suflă-n aripi când mă-nalț,
Îmi șuieră grăbit de toamnă, în șoaptă, o veste,
Că-n vechiul cuib e întuneric iar corbii alungați.
O ştire…
Mi-e seacă inima de bine,
Mi-e sec şi sufletul de dor,
S-a estompat iubirea-n mine,
Şi măruntaiele mă dor.
Simt răutate în locuri luminate,
Şi val de bunătate-n întuneric,
Trăiri haotic adunate,
Mă sfâşie himeric.
Mă doare gândul către frate,
Mi-s faptele mai neumane,
Mereu mă paşte-un dor de moarte,
Iar carnea-mi putrezeşte pe ciolane.
Ascult armatele de îngeri,
Cum cântă într-un cer îndepărtat,
Mi-e judecata numai plângeri,
Iar lacrima din ochi a îngheţat.
Mă doare a mamei amintire,
Mă poartă-n braţe ai mei copii,
Sfârşitul meu e doar o ştire,
Rostită într-o adunare de stihii.
Îndepărtare
Și zilnic mă gândesc numai la tine,
Zdrobesc pământ sub pașii mei mărunți,
Pe noapte am culcat-o lângă mine,
Apoi am evadat cu luna sus în munți.
Sub geam îți curge un râu de lacrimi,
Ce-a izvorât demult din inimă și dor,
Deschide larg fereastra mea de patimi,
Și-ncearcă suferința, măcar cu un picior.
Singurătatea am s-o-nvelesc într-o batistă,
Și am să vin ca să ți-o las la ușă,
De-ai s-o desfaci să știi că-n ea există,
Un urlet lung, și-o mână de cenușă.
Strabism
Un ochi a plecat singur, deodată,
Prin cameră încet răscolea,
Îi plăcea cel mai mult ca să vadă,
Ce se întâmplă sub canapea.
Stingher se uita pe fereastră,
Celălalt ochi nici o treabă n-avea,
Erau ca o floare din glastră,
Când cade petale din ea.
Un ochi cu pupila într-o parte,
Voia să alerge mai mult,
Te privea cu nesaț de departe,
Și părea că cerșește-un consult.
Un ochi a plecat din privire,
Într-un colț liniștit se uita,
Celălalt ochi îl privea cu iubire,
Și stingher după el lăcrima.
Rătăcire
Cu fața îndreptată către cer,
Pornii la drum a mia oară,
Picioarele odihnă-mi cer,
Că mersu-mi este ca pe sfoară.
Mi-e pasu' atras de stâncă și nisip,
Dar trupul revoltat se abține,
Mă-ntorc în el și calm îi zic:
- Tu, taci... Și mergi cu mine.
Popasuri fac doar în abisuri,
Întunecimi cu pasu-mi luminez,
Şi tot ce mișcă prin desișuri,
În mersul meu îi angrenez.
Mi-e lesne să m-avânt oriunde,
Dar sufletului nu-i convine,
Și-i zic prin respirări profunde,
- Tu, taci... Și mergi cu mine.
Escaladez și piscuri mari de gheață,
Simt ochiul drept ca pe-un far de mare,
Doar gândul încă îmi mai este în viață,
Și mă îndrept spășit spre reîncarnare.
Aproape când sublimul să-l ating,
Aud un urlet lung venind din mine,
Și-mi spuse înainte să-l conving,
- Rămâi aici... Tu nu mai vii cu mine!