Iartă, mamă
iartă-mi, mamă, neputința,
uneori mă simt prea mic,
mă poartă vântul, ca sămânța,
si nu știu ce să mai zic.
mi-ai fost far în nopți străine,
dar m-am rătăcit pe drum,
ai strâns în palme visuri pline,
eu le-am prefacut in scrum.
ochii tăi sunt primăvara,
dar mă pierd prin ploi târzii,
ții în brațe toată seara,
și când uit să mai revin.
iartă, mamă, pentru toate,
pentru tăceri și pentru dor,
uneori uit că în spate
drumul nu ti-a fost usor.
Categoria: Poezii dedicate Mamei
Toate poeziile autorului: Paula Tomescu
Data postării: 4 aprilie
Vizualizări: 42
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Visul meu nemuritor.....
Poem: Fanta
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Poem: Un vis ciudat !
Poem: Aici la Drobeta Turnu Severin, acasă la mine !
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto
Poem: Ochii tăi doi licurici
Poem: Doar pentru tine
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin