Adevăratul tată
De ce oare ne iubește,
Domnul, bunul Dumnezeu?
Suntem din aceeași viță,
Și ar trebui mereu,
Numai dragoste să fie,
Și să ne-ndragim mereu,
Să iertăm pe fiecare,
Ca-asa zice Dumnezeu.
El e adevăratul tată,
El cu noi este mereu.
Aveam sfânta libertate...
Să alegem ce dorim.
A te depărta înseamnă,
Să rămâi orfan mereu,
Să pierzi raiul, fericirea,
Și să fi nefericit.
Niciodată nu uita,
Totdeauna te primește,
Un tată la casa sa.
Cel mai bun lucru în lume
Este RAIUL cel dorit,
Luptate sa-ajungi acolo,
Unde vei fi fericit.
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: Cristea Mircea Romulus
Data postării: 26 iulie
Vizualizări: 112
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Amurgul duhurilor pierdute in etern
Poem: Așteaptă-mă
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: "Verzi si sudate"
Poem: Ace
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: RĂSARE LUNA...
Poem: MOMENTUL IN CARE ITI DAI SEAMA CA EL E
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor