Autorul Cristea Mircea Romulus

poezii.online Cristea Mircea Romulus
Inregistrat pe: 13 iulie 2024 77 creaţii 4 3

Total

77 creaţii
1,150 7 septembrie 2024
1,143 6 septembrie 2024
919 5 septembrie 2024
1,047 5 septembrie 2024
945 4 septembrie 2024
922 3 septembrie 2024
930 1 septembrie 2024
989 30 august 2024
1 1,095 30 august 2024
935 28 august 2024
1,114 28 august 2024
1 1,056 27 august 2024
1,116 27 august 2024
1,021 27 august 2024
988 27 august 2024
1,139 25 august 2024
976 25 august 2024
1,169 25 august 2024
982 23 august 2024
1,068 21 august 2024
921 21 august 2024
1,074 20 august 2024
1,292 19 august 2024
1,138 19 august 2024
1,110 19 august 2024
1,126 18 august 2024
1,484 18 august 2024
1,344 17 august 2024
1,210 16 august 2024
1,173 15 august 2024
1,134 15 august 2024
1,040 14 august 2024
1,083 14 august 2024
1,072 14 august 2024
2,071 12 august 2024
1,244 11 august 2024
1,043 8 august 2024
969 8 august 2024
1,063 6 august 2024
1,166 4 august 2024
1,161 2 august 2024
1 1,066 2 august 2024
1,054 2 august 2024
1 1,140 1 august 2024
1,138 31 iulie 2024
1,056 31 iulie 2024
964 30 iulie 2024
1,085 29 iulie 2024
1,204 29 iulie 2024
951 29 iulie 2024
1,432 29 iulie 2024
1,057 28 iulie 2024
1,312 27 iulie 2024
1,056 26 iulie 2024
1,147 26 iulie 2024
1,087 25 iulie 2024
987 25 iulie 2024
1,183 24 iulie 2024
1,234 23 iulie 2024
1,195 22 iulie 2024
1,079 21 iulie 2024
945 21 iulie 2024
1,209 20 iulie 2024
1,222 19 iulie 2024
1,357 18 iulie 2024
1,191 18 iulie 2024
1,358 18 iulie 2024
1,074 18 iulie 2024
922 18 iulie 2024
1,310 16 iulie 2024
1,087 16 iulie 2024
902 15 iulie 2024
992 15 iulie 2024
1,073 15 iulie 2024
1 1,193 14 iulie 2024
1 1 1,163 11 iulie 2024

Creaţii aleatorii :)

Din nou

 

Simt cum mi se usucă întreg corpul

Cum mi se răcește sângele în vene

Cum mă învăluie un întuneric și îmi pierd scopul

Cum joacă gânduri negre în tot felul de scene

 

Și aș tipa până aș răgușii, dar prefer să mă sufoc

Că de-aș vorbii n-ar înțelege nimeni ce parafrazez

Ar zice că-s nebună, psihopată, să-mi dau foc

Că doar eu pot durerea să-mi poetizez

 

Și îl simt iar, sentimentul de gol în piept

Cum mi-e sufletul străpuns de-un baltag, încet

Cum întunericul e al inimii adept

Iar tot ce aș mai putea rostii-i un scâncet de îngheț

 

Alerg și-ncerc să fug din iadul ăsta

Dar nu cunosc nimic altceva în afară de el

Și mă-ntorc la ce mi-e “acasă” căci altundeva n-aș rezista

Iar în capul meu răsună același cântec “ vesel ”…

 

Și mă asurzește, mă rănește, zdrobește oasele din mine

Sunt doar un sac de lacrimi, frustrare… acumulare

Lupta sângerie dintre suflet și gândire n-o să se termine

Până nu-mi opresc eu sângele din circulare

Mai mult...

Vesel

Fii tu vesel,

Nu fi trist.

Bucură-te că trăiești,

Bucură-te că în satul  natal locuiești.

Tristețea într-o parte,

Veselia e prezentă.

Când e totul bine,

Și totul se primește.

O noutate bună te înveselește,

În ochi lumina-ți strălucește.

Vesel dacă tu ești,

Cu mult mai bine trăiești.

Când ești vesel tu,

Nu vezi nicio problemă.

Din orice problemă grea găsești ieșire,

Când ești vesel cântecul îți cântă.

Și nimic rău nu mai contează,

Când ești vesel ajungi de la pământ la cer.

Ești vesel până la a șaptea cer de bucurie,

Că ai totul și ești vesel.

Și ești mulțumit lui Dumnezeu.

Că existi pe acest pământ.

Ești mulțumit de casă,

De pâinea ce o ai pe masă.

Ești fericit și vesel,

Ca nimeni nu poți fi.

Pentru că ești vesel

Și  tristețea nimeni nu-ți va o dori,

Că ești vesel și nu-ți contează:

Ce oră e acum,

Unde tu te afli,

Și unde te vei afla,

Acolo unde cântă muzică.

Unde pasărea măiastră,

Îți cântă sub o streașină.

Cine este trist și supărat,

Numai nu tu,

Unde soarele-ți zâmbește,

Și unde norii nu-ți plâng.

Și doar ți-e important,

Cu cine ești cine e alături,

de tine.

Ce mândrești că ești vesel ci nu trist.

Că viața-i  una și trebuie,

să o prețuiești.

În viață totul o să reușești,

Vei fi vesel la infinit.

În trecut, la prezent și în viitor.

Că totul este înainte,

Nu uita să ții minte, ale mele cuvinte.

 

Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤

"Fii tu vesel nu fii trist."

Mai mult...

Dorință

Să-mi fii muzeu, eu să-ți fiu muză,

Și să-mi faci degetul mai greu.

Să-mi cunoști gustul de pe buză,

Să fiu a ta, iar tu al meu.

 

Să-ți fiu culoare în pictură,

Să te iubesc cum îmi e felul.

Să-mi fii cuvânt de legătură,

Și să-mi ștergi rujul, nu rimelul.

 

Să-ți fiu liniște, siguranță,

Tu să-mi fii barcă de salvare.

Să-ți fiu fărâmă de speranță,

Tu să-mi fii zi de sărbătoare.

 

Doar lasă-mă să-ți fiu mireasă, 

Să fiu a ta, să fii al meu.

Să-ți fiu într-un cuvânt ,,acasă",

Ca să fim ,,noi" și nu doar ,,eu".

Mai mult...

flux de poeme naani /59

străbunii 

 nu aveau internet

dar frica de Dumnezeu le

calibra discernământul

Mai mult...

Terori noctorne

m-am trezit în dimineața aceasta confuz

nu eram nici om pe de-a-ntregul

nici spirit

dar puteam să merg

să deschid fereastra

să primesc ziua înăuntru-mi

printre ruinile sufletului

să-mi calc cu tălpile goale pe inimă

sub privirile tale încremenite

Doamne

exclami

și te văd adunându-mi resturile

fragmente din care încă mai picura sânge

 „cum ai putut face asta?”

mă-ntrebi

iar eu îți răspund că n-am făcut nimic

că m-am trezit dintr-un somn adânc al rațiunii

sfârtecat de monștri

tu plecasei de cu seară să numeri stelele

de pe cer

la ce ți-o fi trebuit să numeri stelele chiar în noaptea aceasta

n-am înțeles

te căutam înfrigurat printre cearșafuri

încolțit de toate stihiile întunericului

dar nu erai acolo

nu aveam de ce să mă prind

în căderea aceea imposibil de exprimat în cuvinte

când îți vezi viața derulată la viteză maximă

înapoi

și când te trezești la mijlocul drumului înăuntru-ți

cu sufletul încremenit

asemenea unei stalactite imense

pe tavanul unei peșteri antice...         

Mai mult...

Dar..

Sub cerul Moldovei se-așterne o tăcere,
Cei ce pleacă îşi lasă visele-n zadar,
Ura-i ca o umbră ce crește-n durere,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Copiii își uită rădăcinile-n depărtare,
Iar dorul ce-i mistuie rămâne tot amar,
Pe pământul ce cândva le-a fost alinare,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Moldova se-apleacă sub povara uitării,
Cu inimi goale, ce nu mai găsesc hotar,
În urma lor rămâne ecoul depărtării,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live