Autorul Cristea Mircea Romulus
Total
77 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Zi ploioasă
Iar plâng norii. Măi, să fie!
Las' că plâng de bucurie...
Te gândeai să pleci la treabă?
Stai că nu e nici o grabă!
Pe o vreme-așa ploioasă,
Bine e să stai în casă,
O cafea să bei, gustoasă,
Cu iubita ta sexoasă.
Lângă foc să fi-n odaie,
Să privesti cu drag la ploaie,
Niște bani de ai, să-i numeri
Sau, să ții doi craci pe umeri
Și, cu buzele s-alinți,
ochi căprui, frumoși, cuminți,
Chip gingaș de-ți ieși din minți,
Buze roze, moi, fierbinți,
Iar în palme să ascunzi
Sâni obraznici și rotunzi,
Cum i-atingi, cum te-nfierbânți,
Nu te saturi să-i frămânți.
Lasă banii-n buzunări,
Hai să numeri sărutări!
Nu stați singuri în odaie,
Bucurați-vă de ploaie!
Ai nimănui
Sub bolţile amiezii se coc livezi de aur,
Iar macii sorb lumina din palmele ţărânii,
În tronuri poleite se lăfăie stăpânii,
Purtând pe frunți înalte cununile de laur.
În cerul plumburiu se-aud rumori de ploaie,
Cum tachinează iarba din oazele câmpiei,
Iar fete cu privirea pierdută a copilăriei,
Îşi poartă sânul tânăr sub bluze lungi, bălaie.
Mă-mbată câteodată mirosul crud de piatră,
Când plouă peste târguri cu fructe orientale,
Iar negustori cu barbă şi degete egale,
Îşi cântă-n limbi străine plecarea de pe vatră.
Degeaba strâng în cuget imperii de lumină,
Căci soarta iar răstoarnă sumanii-n caravană,
Lăsându-le nisipul lipit adânc pe rană,
Și gustul stins al vieții ce poartă-ntreaga vină.
Sub ploaia multor scrieri am stat și eu firesc,
Şi-am înţeles că omul, de fapt, e-al nimănui,
Îşi cară-n trup infernul şi-un rai promis oricui,
Ce va purta povară, păcatul strămoșesc.
De-aceea beau din clipă ca dintr-un vas cu fiere,
Şi caut în cenuşă un sâmbure de viaţă,
Că tot ce nu-i iubire, topit e ca o gheaţă,
Sub roata nepăsării ce macină tăcere.
Fără Rost
De ce să scriu? Cuvintele-s o glumă,
Pe foi de lacrimi, lupta mea se-ndruma.
Un chin ce-n flăcări s-a născut, tăcut,
Și arde-n mine ca un soare mut.
Strigătul meu? E doar un ecou,
Într-un pustiu ce nu va fi al meu.
Nimeni nu aude, nimeni nu vrea,
Să simtă prăpădul ce-mi sfarmă ființa mea.
Ce rost mai are să-mi torn sufletul?
Să-l fac pocal pentru veninul hulii?
Cuvintele-s arme, dar cui să le dau,
Când lumea adoarme, surdă-n al meu hau?
Rima mea, o capcană, un joc de-oglinzi,
Se sparge pe buze ca ploaia-n cenzuri.
Metaforele mele sunt morminte tăcute,
Pentru dorințe ce-n noapte se pierd neștiute.
Nicio mână nu vine să prindă durerea,
Niciun ochi să-și vadă-n suspin mizeria.
Sunt un geniu pierdut într-o lume banală,
Un steag fluturând pe o insulă goală.
Și oricum, ce contează? Nimic nu sfârșește.
Lupta se repetă, timpul se topește.
Mă zvârcolesc în acest cerc blestemat,
Dar rostul de-a scrie e de mult îngropat.
Sunt doar un dansator în flăcări de gheață,
Un zeu prăbușit, pierdut în viață.
Aș arde tot cerul, dar ce-ar schimba?
Când lumea de jos nici n-ar clipi, cumva.
Așa că las penița să ruginească,
Și las foaia albă, uitată, să pască.
Pentru că oricum, la capătul drumului,
Nu-i nimeni să-nțeleagă suspinul genunii.
IUBIRE CU PARFUM DE LAVANDĂ
Te-am întâlnit
într-o după-amiază de vară
când soarele se frângea pe asfaltul încins
și orașul te lăsa să respiri încet,
pentru câteva clipe.
Nu ai spus nimic
dar tăcerea ta era deja un limbaj
și fiecare pas al tău
se așeza în aer
ca un ecou care nu se pierde.
Iubirea plutea în aer
sub formă de parfum discret,
de amintiri viitoare,
ca o amprentă violetă
pe pielea aerului.
Mâinile noastre s-au atins fără grabă
și atingerea a devenit un ritual,
o promisiune tăcută
deoarece unele iubiri nu cer cuvinte.
Am râs cu ochii închiși
la absurditatea lumii
și la cât de ușor
poate deveni adevăr
ce nu ne aparține.
Te-am ascultat
cum respiri în mine
și am înșeles că iubirea
nu e doar prezență
ci felul în care aerul se lasă purtat
de parfumul violet al lavandei.
Am plecat împreună prin umbrele serii
fără să știm unde duce drumul,
dar cu siguranța că nu ne pierdem
în ceea ce nu putem controla.
Chiar și când pleci,
chiar și când timpul ne desparte,
parfumul rămâne
ca o punte între ceea ce am fost
și ceea ce suntem încă.
Lavanda nu se ofilește
nici atunci când tăcerea devine grea,
nici atunci când orașul uită să respire;
ea poartă amintirea atingerilor,
și ecoul pașilor noștri pe străzile goale.
Iubirea nu dispare,
doar se transformă în lumină violetă
care rămâne între oameni,
în aer, în aerul pe care îl respirăm
și care ne învață
că frumusețea constă în gestul simplu
de a exista unul pentru altul
fără grabă, fără cerință,
numai cu parfum de lavandă.
Dincolo de tine
Să fii un abur printre stele,
Să simți răceala lor divină,
Să simți eternul printre gene,
Doar să exiști, nu și să fii.
Spune-mi, ai dori să știi?
Să ști Ce ascunde universul,
Să-i afli talcul lui profund,
Să-i știi și tainele amare
Și bucurii, și câte sunt...
Să poți privi dincol' de tine,
Să ștergi cerneala de pe ochi
Și gheața care-ți crește- n suflet,
Fără să te întrebi: „Eu pot?”
Să-ți lași în urma rădăcina,
Să te desprinzi cu frunzele,
Să zbori mai repede ca vântul,
Măcar o zi… măcar cu gândul,
Să simți că părăsești pământul…
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 noiembrie
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 noiembrie
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 noiembrie
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 noiembrie
A D O RRRRR