Sărac ai fost...
Sărac ai fost, și ai uitat,
De când ai devenit bogat,
Dorești să ai, mai mult mereu,
Uiți ce a fost, nu ști că-i greu..
Atunci când n-ai,de ai uitat,
Ajută și pe cel sărac .
De dai cu drag, tu vei avea..
Un mare dar, în viața ta,
Totul se-ntoarce înzecit,
Și să nu uiți , cum ai pornit.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Cristea Mircea Romulus
Data postării: 30 august 2024
Comentarii: 1
Vizualizări: 358
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Nu vreau mormânt
Nu-mi faceți piramidă drept mormânt,
Chiar dacă-am fost din neam de faraon,
Să mă-ngropați, uitat, cu ultimul cuvânt,
Ce mi l-am scris spășit pe crucea de beton.
Nu mă interesează unde mă veți duce,
În ce pământ or mlaștini, hrube fără soare,
Atât doresc, la căpătâi să-mi puneți cruce,
Și lângă ea să pâlpâie ușor o lumânare.
De plâns, să nu lăsați pe nimeni să o facă,
Doar ploile și stelele din cer m-or plânge,
Căci omu-i trecător iar lacrima îi seacă,
Și-n timp uitarea la pieptu-i mă va strânge.
Nu-mi faceți nici sicriu din plumb or lemn,
Lăsați-mă ca pe vecie să ating pământul,
Iar oasele să îmi rămână pentru el ca semn,
Că a trecut pe aici ființa-mi și cuvântul.
Instinct
E plin de ură astăzi între noi,
Se ascut cuţitele sub masă,
Nutrim cu viclenie sentimente noi,
Dospite într-o cocă ucigaşă.
Ne-am injectat venin în limbă,
Privirea ni-i un sloi de gheaţă,
Prin trup armatele se plimbă,
Şi-i stare de alertă peste viaţă.
Ne bucurăm când camaradul moare,
Rânjim cu steagul păcii în mână,
În suflet, demult nu ne mai doare,
Şi totul e-n război, nimic nu se amână.
Pe mama am făcut-o general,
Pe tată l-am numit iscoadă,
Şi peste neamuri s-a transmis viral,
Ca tot ce-i bun, să fie declarată pradă.
În public ne afişăm apoi semeţi,
Şi răspândim duhori în jurul nostru...
Căci, ca primată, nu ai cum să înveţi,
Ce înseamnă om, şi care-i este rostul.
iulie
Cind respiri,inspiri si apoi expiri
Noaptea, in iulie, in canicula
Aerul pe care-l respiri e un aluat
Cald si lipicios
Il sufli afara ca sa te golesti
Ca sa te umpli
Cu alta rasuflare, cu alta sorbitura
Dar el se-ntoarce
Acelasi aer lipicios si elastic
Asa lipsit de racoare
Asa sarac in consolare
Il mesteci ca pe-o bucata de turta
Calda si groasa
Si n-o sa stii daca inspiri sau expiri
Doar astepti dimineata
Si un tintar care ,poate,cu aripa lui
O sa stirneasca-o adiere
O sa-ti lungeasca viata
Înger căzut
Înger orb cu aripi frânte,
Vino să te port în spate,
Glasul meu duios să-ți cânte,
Despre viață, despre moarte.
Rana să îți oblojesc,
Să-ți dau smirnă când ți-e sete,
Și cu jind să te privesc,
Cum lumina-ți arde-n plete.
Înger refuzat de rai,
Şi de iadul luciferic,
Vino-n brațe să îmi stai,
Să te-îndrum prin întuneric.
Te voi duce pe-o cărare,
Printre umbre de tăcere,
Să-ți găsești a ta visare,
Într-un strop de mângâiere.
Aripi smulse de furtună,
Ți le strângi umil la piept,
Lacrima-ți de foc adună,
Plânsul cerului nedrept.
Ești osândă sau chemare?
Glas de om ori glas divin?
Ești căzut pentru-ndurare,
Sau un semn de rău destin?
Te voi duce printre ruguri,
Unde focul curge-n ploi,
Să te-înalți printre amurguri,
Și să-ți crească aripi noi.
Dar de-i scris să fii uitare,
Depărtat de Dumnezeu,
Eu îți dau a mea suflare,
Şi în ceruri... locul meu.
Lumini și oglindă
Am aspirat la lumini arzătoare de pe cer
și prin izvoare au pălit ca din oglindă
un răsărit —
Am amorțit.
N-am mai avut aer, pentru-n moment s-a risipit
dorința de a trăi și a găsi soluții
pentru probleme puerile; Invazii
de sisteme cerebrale nelucrând la locul lor.
Au amorțit și bătăile inimii atunci când
i-am zărit privirea și zâmbetul
și ochii
și părul fluturând
și picioarele îndreptându-se mai aproape,
tot mai aproape de mine.
Am zâmbit.
Și s-a spart oglinda din izvoarele pulbere
ce furaseră de pe cer lumini arzătoare
pe care
le-am aspirat cu gândul și puterea minții
și suflând, am zis:
"— Nu mai rezist." Și am mai tras o dată din țigară.
Nu vreau mormânt
Nu-mi faceți piramidă drept mormânt,
Chiar dacă-am fost din neam de faraon,
Să mă-ngropați, uitat, cu ultimul cuvânt,
Ce mi l-am scris spășit pe crucea de beton.
Nu mă interesează unde mă veți duce,
În ce pământ or mlaștini, hrube fără soare,
Atât doresc, la căpătâi să-mi puneți cruce,
Și lângă ea să pâlpâie ușor o lumânare.
De plâns, să nu lăsați pe nimeni să o facă,
Doar ploile și stelele din cer m-or plânge,
Căci omu-i trecător iar lacrima îi seacă,
Și-n timp uitarea la pieptu-i mă va strânge.
Nu-mi faceți nici sicriu din plumb or lemn,
Lăsați-mă ca pe vecie să ating pământul,
Iar oasele să îmi rămână pentru el ca semn,
Că a trecut pe aici ființa-mi și cuvântul.
Instinct
E plin de ură astăzi între noi,
Se ascut cuţitele sub masă,
Nutrim cu viclenie sentimente noi,
Dospite într-o cocă ucigaşă.
Ne-am injectat venin în limbă,
Privirea ni-i un sloi de gheaţă,
Prin trup armatele se plimbă,
Şi-i stare de alertă peste viaţă.
Ne bucurăm când camaradul moare,
Rânjim cu steagul păcii în mână,
În suflet, demult nu ne mai doare,
Şi totul e-n război, nimic nu se amână.
Pe mama am făcut-o general,
Pe tată l-am numit iscoadă,
Şi peste neamuri s-a transmis viral,
Ca tot ce-i bun, să fie declarată pradă.
În public ne afişăm apoi semeţi,
Şi răspândim duhori în jurul nostru...
Căci, ca primată, nu ai cum să înveţi,
Ce înseamnă om, şi care-i este rostul.
iulie
Cind respiri,inspiri si apoi expiri
Noaptea, in iulie, in canicula
Aerul pe care-l respiri e un aluat
Cald si lipicios
Il sufli afara ca sa te golesti
Ca sa te umpli
Cu alta rasuflare, cu alta sorbitura
Dar el se-ntoarce
Acelasi aer lipicios si elastic
Asa lipsit de racoare
Asa sarac in consolare
Il mesteci ca pe-o bucata de turta
Calda si groasa
Si n-o sa stii daca inspiri sau expiri
Doar astepti dimineata
Si un tintar care ,poate,cu aripa lui
O sa stirneasca-o adiere
O sa-ti lungeasca viata
Înger căzut
Înger orb cu aripi frânte,
Vino să te port în spate,
Glasul meu duios să-ți cânte,
Despre viață, despre moarte.
Rana să îți oblojesc,
Să-ți dau smirnă când ți-e sete,
Și cu jind să te privesc,
Cum lumina-ți arde-n plete.
Înger refuzat de rai,
Şi de iadul luciferic,
Vino-n brațe să îmi stai,
Să te-îndrum prin întuneric.
Te voi duce pe-o cărare,
Printre umbre de tăcere,
Să-ți găsești a ta visare,
Într-un strop de mângâiere.
Aripi smulse de furtună,
Ți le strângi umil la piept,
Lacrima-ți de foc adună,
Plânsul cerului nedrept.
Ești osândă sau chemare?
Glas de om ori glas divin?
Ești căzut pentru-ndurare,
Sau un semn de rău destin?
Te voi duce printre ruguri,
Unde focul curge-n ploi,
Să te-înalți printre amurguri,
Și să-ți crească aripi noi.
Dar de-i scris să fii uitare,
Depărtat de Dumnezeu,
Eu îți dau a mea suflare,
Şi în ceruri... locul meu.
Lumini și oglindă
Am aspirat la lumini arzătoare de pe cer
și prin izvoare au pălit ca din oglindă
un răsărit —
Am amorțit.
N-am mai avut aer, pentru-n moment s-a risipit
dorința de a trăi și a găsi soluții
pentru probleme puerile; Invazii
de sisteme cerebrale nelucrând la locul lor.
Au amorțit și bătăile inimii atunci când
i-am zărit privirea și zâmbetul
și ochii
și părul fluturând
și picioarele îndreptându-se mai aproape,
tot mai aproape de mine.
Am zâmbit.
Și s-a spart oglinda din izvoarele pulbere
ce furaseră de pe cer lumini arzătoare
pe care
le-am aspirat cu gândul și puterea minții
și suflând, am zis:
"— Nu mai rezist." Și am mai tras o dată din țigară.
Alte poezii ale autorului
Sicriu pentru tine
Minunată este viața.
Atunci când eu scriu ceva,
Toate le-aș cuprinde odată,
Dar nu pot asa-i viața.
Scriu îmi place foarte bine...
E o datorie a mea,
Să împart astăzi cu tine,
Ce-i frumos în viața mea.
Cred să-ți placă,
Nu doar ție ci să placă tuturor,
Alegerea-i lucrul care,
Te ajută-n viitor.
Mulțumesc acelor care,
Au răbdare a citi,
Și le place aceste versuri,
Le citește spre a fi,
O mângâiere de suflet,
Și mă rog să fiu iertat,
Dacă versurile mele,
Pe cineva-au deranjat.
Fiule ești botezat?
Ca părinte-i important,
Să ai fiul botezat.
Din râul Dumnezeiesc,
La botez apă primesc,
Și e sfințită de el,
Duhul de la Dumnezeu.
Îl am în sufletul meu,
Mă veghează e cu mine,
Și îmi face numai bine.
Botezul a fost lăsat,
De măritul împărat...
Și ISUS s-a botezat,
Așa cum a fost lăsat,
Cu iubire către noi,
Să ne ajute la nevoi.
Ce dorim a ni se da ?
Când necazurile apar,
Ne amintim de tine iar.
Și iar bunul Dumnezeu,
Ne ajută când e greu.
Bine ar fi de-nam uita,
Ce dorim a ni se da.
Și promitem sa ne fie,
Veșnic o dorință vie .
Dacă zilnic ne-am ruga,
Dumnezeu s-ar bucura.
El ne iubește mereu,
Ne dorește, vrea să fie..
Multă, multă armonie.
Și când boala la noi vine,
Dumnezeu e tot cu mine,
Ne întărește tot mereu,
Căci așa e Dumnezeu.
Credința noastră să fie,
Puternică pe vecie.
Căci atuncea tot mereu,
Vom avea pe Dumnezeu.
Așa a fost...
Dacă așa a fost lăsat...
De mic am fost apărat.
Dumnezeu a fost cu mine,
Am scăpat de rău mereu,
Așa a vrut Dumnezeu.
Tatăl meu a fost și el,
Salvat el de Dumnezeu,
Agheasma ce i-am dat eu,
A fost ajutorul său.
Când am avut mare rău...
Îngerii ce m-au luat
Cu lumina sfântă a lor,
Mi-au dat viață, viitor...
Măicuța sfântă și ea,
Na lipsit din viața mea,
Mia fost aproape mereu,
Ea și bunul Dumnezeu.
Atunci când eu m-am rugat,
Cu rugă... Mă ajutat,
Domnul sfânt cu darul lui...
A fost foarte apropiat,
Și mia dat, mă ascultat,
Fie Domnul lăudat.
Dacă crezi cu adevărat,
DE DOMNUL EȘTI AJUTAT,
Domnul cu iubirea lui,
Este și a fost mereu,
In inima mea cu mine,
Și îl voi păstra așa,
Câtă viață voi avea.
O palmă..?
Un an cu căldură mare,
A incendiat hotare .
Pământul este crapat.
Lacuri întregi,au secat.
Ducem chiar o lipsă mare,
De apă la animale.
Fântânele au secat,
Și pe noi ne-a afectat.
Fructele, puține ele,
N-au nici o vlagă în ele.
Nici legumele se pare,
N-au avut nici o scăpare.
Stau și mă întreb mereu,
Aceste vremuri stricate,
Ori fi de la Dumnezeu..?
Suntem vinovați se pare..?
Știe numai Dumnezeu .
Aveam libertate multă,
De rău ne-am apropiat,
Răul, rău ne aduce nouă,
Căci asta am semănat.
Nici nu mă mir foarte tare !?
Căci uitând de Dumnezeu
Am primit o palmă care...
Să ne îndreptăm, zic eu .
Doamne îți cerem iertare,
Tu ești bun și iubitor,
Tu le poți face pe toate,
Vino doamne-n ajutor.
Când un fiu vine la tine ,
Și fiu-i rătăcitor...
Bucuria este mare,
S-a întors la al său pastor.
Domnul când este cu mine,
Nu port frică de ceva...
El mă apără firește..
Cu puterea sfântă a sa.
Sicriu pentru tine
Minunată este viața.
Atunci când eu scriu ceva,
Toate le-aș cuprinde odată,
Dar nu pot asa-i viața.
Scriu îmi place foarte bine...
E o datorie a mea,
Să împart astăzi cu tine,
Ce-i frumos în viața mea.
Cred să-ți placă,
Nu doar ție ci să placă tuturor,
Alegerea-i lucrul care,
Te ajută-n viitor.
Mulțumesc acelor care,
Au răbdare a citi,
Și le place aceste versuri,
Le citește spre a fi,
O mângâiere de suflet,
Și mă rog să fiu iertat,
Dacă versurile mele,
Pe cineva-au deranjat.
Fiule ești botezat?
Ca părinte-i important,
Să ai fiul botezat.
Din râul Dumnezeiesc,
La botez apă primesc,
Și e sfințită de el,
Duhul de la Dumnezeu.
Îl am în sufletul meu,
Mă veghează e cu mine,
Și îmi face numai bine.
Botezul a fost lăsat,
De măritul împărat...
Și ISUS s-a botezat,
Așa cum a fost lăsat,
Cu iubire către noi,
Să ne ajute la nevoi.
Ce dorim a ni se da ?
Când necazurile apar,
Ne amintim de tine iar.
Și iar bunul Dumnezeu,
Ne ajută când e greu.
Bine ar fi de-nam uita,
Ce dorim a ni se da.
Și promitem sa ne fie,
Veșnic o dorință vie .
Dacă zilnic ne-am ruga,
Dumnezeu s-ar bucura.
El ne iubește mereu,
Ne dorește, vrea să fie..
Multă, multă armonie.
Și când boala la noi vine,
Dumnezeu e tot cu mine,
Ne întărește tot mereu,
Căci așa e Dumnezeu.
Credința noastră să fie,
Puternică pe vecie.
Căci atuncea tot mereu,
Vom avea pe Dumnezeu.
Așa a fost...
Dacă așa a fost lăsat...
De mic am fost apărat.
Dumnezeu a fost cu mine,
Am scăpat de rău mereu,
Așa a vrut Dumnezeu.
Tatăl meu a fost și el,
Salvat el de Dumnezeu,
Agheasma ce i-am dat eu,
A fost ajutorul său.
Când am avut mare rău...
Îngerii ce m-au luat
Cu lumina sfântă a lor,
Mi-au dat viață, viitor...
Măicuța sfântă și ea,
Na lipsit din viața mea,
Mia fost aproape mereu,
Ea și bunul Dumnezeu.
Atunci când eu m-am rugat,
Cu rugă... Mă ajutat,
Domnul sfânt cu darul lui...
A fost foarte apropiat,
Și mia dat, mă ascultat,
Fie Domnul lăudat.
Dacă crezi cu adevărat,
DE DOMNUL EȘTI AJUTAT,
Domnul cu iubirea lui,
Este și a fost mereu,
In inima mea cu mine,
Și îl voi păstra așa,
Câtă viață voi avea.
O palmă..?
Un an cu căldură mare,
A incendiat hotare .
Pământul este crapat.
Lacuri întregi,au secat.
Ducem chiar o lipsă mare,
De apă la animale.
Fântânele au secat,
Și pe noi ne-a afectat.
Fructele, puține ele,
N-au nici o vlagă în ele.
Nici legumele se pare,
N-au avut nici o scăpare.
Stau și mă întreb mereu,
Aceste vremuri stricate,
Ori fi de la Dumnezeu..?
Suntem vinovați se pare..?
Știe numai Dumnezeu .
Aveam libertate multă,
De rău ne-am apropiat,
Răul, rău ne aduce nouă,
Căci asta am semănat.
Nici nu mă mir foarte tare !?
Căci uitând de Dumnezeu
Am primit o palmă care...
Să ne îndreptăm, zic eu .
Doamne îți cerem iertare,
Tu ești bun și iubitor,
Tu le poți face pe toate,
Vino doamne-n ajutor.
Când un fiu vine la tine ,
Și fiu-i rătăcitor...
Bucuria este mare,
S-a întors la al său pastor.
Domnul când este cu mine,
Nu port frică de ceva...
El mă apără firește..
Cu puterea sfântă a sa.
Silvia Mihalachi