Autorul daria

Dintotdeauna am fost fascinat de cultura asiatică, având o afinitate deosebită față de scrierea chinezească. Nu știu de ce, dar caracterele complicate, răsucite, întortocheate, m-au atras dintotdeauna și mă atrag în continuare în lumea lor. 

Desigur, chiar neștiind să le descifrez, am început de-a lungul timpului, să adun tot felul de scrieri, mici bijuterii de înțelepciune asiatică, scurte poeme, sau chiar caractere unice care pot exprima o idee amplă, ce a fost "înghesuită" într-o singură trăsătură de pensulă. Cred că tocmai de aici izvorăște uimirea mea: cum se poate să exprimi o idee întreagă scriind doar un singur caracter pe hârtie? Iar altcineva, dintr-o privire, să deslușească ideea prinsă în acel tipar răsucit!

Așa am întâlnit cel mai complex caracter chinezesc, "huang", care, pentru cine cunoaște acest tip de scriere, înseamnă: "Ploaia a căzut pe câmp ca să hrănească pământul, dragonul s-a înălțat către nori și s-a întors către palatul ceresc, iar cei trei phoenicși l-au urmat îndeaproape, iar vântul de munte a suflat printre doi munți, speriind o pereche de elani care aleargă în jur." 

Mi-am "tradus" în minte însemnătatea lui, și-am înțeles că zeii celești sunt milostivi cu pământul, trimițându-i ploaie rodnică și hrănind întreaga făptură, atunci când "dragonul" - care poate fi chiar însuși împăratul - s-a înălțat către nori, către raiul ceresc. El a fost urmat îndeaproape de cei trei "phoenicși" - însuși împărăteasa și două dintre concubinele împăratului - care l-au însoțit pe acesta, înălțându-se pe o pală de vânt ce, șuierând printre doi munți, a speriat o pereche de elani: urmașii împăratului care își jelesc pierderea înspre cele patru direcții cardinale, în lacrimi la fel de rodnice ca cele ale ploii celeste... 

Poezie curată. O întreagă scenă descrisă cu un singur caracter! Pentru occidentali, este greu, spre imposibil, măcar să încerce să înțeleagă acest gen de lucruri. Pentru ei, exprimarea unei idei, sau a unei scene, înseamnă efort de cuvinte, pentru orientali înseamnă efort de gândire prealabilă pentru a scrie ideea în caractere cât mai puține... și cu siguranță chiar nu poate fi vorba de risipă de hârtie, fiindcă tot asiaticii au inventat-o!

Și uite-așa, mai în glumă, mai în serios, m-am gândit să încerc să scriu... caligrafie chinezească! Mai întâi, după ore de căutare asiduă, am găsit un magazin online care comercializează papetăria trebuincioasă. De acolo am achiziționat un set complet special pentru scriere caligrafică, dotat cu trei pensule de scris, făcute din lemn de bambus și cu păr fin de nevăstuică, tub de cerneală neagră sumi, realizată dintr-o pastă uscată de fum de lemn, călimară din porțelan, pad din piatră pentru obținerea cernelei negre prin amestecarea unui strop de apă și cu tubul de cerneală, toate în cutia lor învelită în mătase de culoare bleumarin. Dar cel mai greu a fost să obțin celebra hârtie din orez pentru scris caligrafic, hârtia de Xuan...

Este o seară liniștită de vară... Cu geamul întredeschis, perdeaua transparentă se mișcă ușor, legănându-se în briza înserării. În aer se simte aproape palpabil, așteptarea acestui moment unic: întind hârtia de orez, o fixez la capete să nu alunece, iau pensula, îi înmoi vârful în cerneală, și... întind ușor prima tușă, ținând seama la modelul caracterului chinezesc "huang"...

Încet, încet, în fața mea, liniile par a se scrie singure, întretăindu-se unele cu altele, într-un joc de-a v-ați ascunselea, timpul pare a se opri în loc și mă gândesc că poate am mai scris același caracter, într-un alt loc, într-o altă viață...

Și pentru un moment am ridicat pensula de pe hârtie în aer: tușele negre și sinuase începeau să se usuce, strângând în riduri fine hârtia pe care strălucea caracterul chinezesc. Undeva, dintr-un trecut îndepărtat răzbate un loc vechi: la marginea unui crâng verde de bambuși, pe o masă joasă, kang, un bătrânel adus ușor de spate, mustăcea în barba-i rară, trasând același semn ancestral, care spunea o poveste...

a venit toamna, acoperă-mi sufletul cu ceva

Hey, Domnu' Somon, putem mere la plimbărică?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

Acum,
Merg la B.E.C, "Salut! Mă fac președinte!"
Hah sunt doar entuziasmat, am multi oameni pe Tick Tock.
Președentia o voi câștiga foarte repede,
Oameni vor zice: "Coaie, cine dracu-i ăsta?'
Rostogol, mă duc adânc, către putere,
Îmbracat doar în ie, făra pantofi, tot natural.
Îmbrăcat în întelepciune, văd pe mulți proști.
Cred că va trebui să mergem la Ruși,
Educație.
DAR LASĂ! Mă votează 99 de mii de pe Tick Tock!

Mergând, alergând, o să merg ș-o să primesc complimente,
Că am capmanie fără bani cheltuiti de mine,
Dar unu sau doi alti oameni plăteau! (Nu eu)
Economisindu-mi banii si sunt foarte fericit!
O să fiu pe stilul lu' bună-tu, da a lu bună-tu!
Serios! Era mai bine înainte de 89! (Chair că!)
Întreabă orice copil cu telefonu-n mână!

Lasă-mă cu coada la păine, dacă eram eu,
Dacă eram eu toți aveau 12 pungi, am cumpărat la 12 lei,
Am luat o sticlă de apă, dar a mea-i pură,
Salut salut, am băut acum am informația!
Lasconi nu-mi va putea întrece jocul Nu nu!
Aș putea-ntrece orcine la joc, să-l fac praf,
Eu Călin vă salvez.

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

Coaie cum adică anulati alegerile?
Ce știți voi despre alegere corectă?
Dar văd, Dar văd, că v-ați supărat.
Adevărul nu e pentru voi.
Mulțumiți-vă poporu' care vă suportă
Corupția care eu sigur, n-o fac de loc mai mare.
Eu am voință bună, mă poți găsi mergând spre ruși.
Nu, Nu-s blocat în EU și NATO (Vă scot)

Tu "C", tu alt "C", și "R,
Dac-așa jucați, ei lasă că vine Somon după voi și mă pune premier.
Da mă pune P R E M I E R, motherfucker
Vin și vă trag în sus, vă salvez, motherfucker.
Câțiva vor fi: "Coaie nu știi ce-i H2O? Și mai vrei putere"
Și io-s: "Bă, eu vă salvez și vă educ"

Limited edition, acu tre' să votati,
Somon și Mucușor, alegeti peștele agil.
Asta numesc eu alegere mai corectă
Asta numesc eu buisness.
Alegănd Mucușor vă trageți in jos
Mergînd cu Somon, întoarce direcția pe dos,
Mucușor vă face erecția in jos
Și nu se-ntoarce

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

Vă promit că fac minuni
Îi alung pe nebuni,
Îmbrăcat în ia mea,
Călăresc un cal frumos
Îi alung pe nebuni,
Îmbrăcat în ia mea,
Călăresc un cal frumos

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

Mă doare amintirea ta

Şi clipe ce-au rămas departe

Unde eram doar tu şi eu

Acum o lume ne desparte

Ne intilnim iar desparţind-une

Citind durere-n ochii reci

Ma mai priveşti cu disperare

Ne zicind nimic iar mă petreci

Mii greu să mai privesc in urmă

Dar timpul trece şi iar trece

Am uitat sărutul tău la gust

Şi am lăsat dragoatea să plece

Acum doar amintirea ta traieşte

Te caut dar nu vreau să te găsesc

Mii frică să privesc in ochii tăi

Mii frică iar să te rănesc

Atitea amintiri rămase-n urmă

Dar doar cu ele acum şi mai trăiesc

Îmi vine greu să mai spun asta

Dar ce naş face tot la tine ma gîndesc

Va trece timpul inainte

Şi cîndva voi zice c-am iubit

Am iubit cum alţii iubesc o viaţă

Dar străini am devenit    

Ai "simțit" vreodată cum unele lucruri, sau fapte, sau chiar oameni, se potrivesc, sau dimpotrivă, se resping ca niște piese de puzzle într-un  mare "tot" și că uneori îți dai seama de asta, ca și cum un fir de nisip auriu, - parte componentă a Marelui Plan, - îți strălucește în cale, suficient cât să întrevezi că nimic nu este întâmplător?

Cumva, lucrurile se așază, sau se tulbură, atât cât este nevoie să pună în mișcare forța motrice care se numește viață! Uneori, eu trăiesc, - cumva, Domnul mi-a dat acest "dar" -, această senzație, pe care o simt acut, ca pe-o tăietură adâncă în suflet, e ca și cum ceva din mine erupe la suprafață ca o lavă fierbinte, incandescentă, care se luptă cu carnea ce îi stă pravilă, lăsând în urmă-i o arsură care se vindecă greu, sau niciodată...

Această "povară" dulce, nu-mi îngreunează trăirile, ci doar mi le exacerbează către culmi de care îmi este în permanență dor să le ating, tânjesc permanent la tot ceea ce pare imposibil astăzi și care este doar inevitabil mâine. Și la momentul potrivit se-ntâmplă!

Vezi tu, atunci când "dimensiunile" existențelor noastre intră în coliziune unele cu altele, se intersectează, sau se suprapun, se întâmplă ceva care ne schimbă fără măcar să ne dăm seama. Asimilăm ceva din aceste interacțiuni, ceva care se depozitează în noi, ca mai târziu, să taie ambalajul atomilor și să erupă de pe orbitele lor, stârnind furtuni pe care nici nu le mai observăm, fiind prea plini de însăși complexitatea noastră, în fapt, nepercepând o realitate care se desfășoară în noi, prin noi, odată cu noi...

Microscopic, dacă ar fi să ne aplecăm și să analizăm aceste furtuni, poate că am vedea schimbările subtile ce s-au produs în alchimia propriei noastre ființe, și, mergând pe izvorul acestor fluxuri poate că am vedea cu celeritate profunzimea schimbărilor "doppelganger"-ului nostru de ieri, replicat la nesfârșit ca între două oglinzi.

Și toate acestea se întâmplă la momentul potrivit, murim astăzi ca să renaștem mâine; odată ce tragem draperiile peste ferestrele lumii și adormim, nici nu ne dăm seama că pielea cameleonică cu care ne-am culcat, are, atunci când ne trezim, altă culoare, altă lumină...

Înnoptăm în nebunia lumii, ca în zori de zi, sa respirăm ușurați aerul curat al cerului și să simțim căldura soarelui, altfel decât am făcut-o ieri. Ieri a rămas în amintirea noastră, mâine nu există. Suntem astăzi. Umbre trecătoare. Înnoiți. Înnobilați cu aripi noi. Gata de alte zboruri sau alte căderi.

"Este doar o obsesie firească", mi-am spus-n gândul proprie mele ființe, pentru că orice om călăuzit de dorul și dorința de a fi iubit a iubit odinioară cu mare foc și ardoare în speranța că va însemna și el pentru cineva totul 

Iubirea mea nu era un simplă, ba chiar era una divină

Îmi dădeam chiar și ultima respirație ca să pot să te cuprind cu întregile mele brațe 

Admiram la tine totul, dar nu doar cu o privire scurtă ci cu toată ființa mea căci atingerile tale mi-au lăsat o amprentă în inima mea fragedă și milostivă și aș vrea să spun că mă doare ca o rană doar că n-o fac

În acel moment am realizat că nu e doar dragoste obișnuită ci o obsesie bolnavă a demenței mele de iubire

Am realizat asta în deceniile eterne-n care inima mi-a fost devorată, doar că te-am iubit prea mult, în schimb pe mine nu m-am iubit deloc 

Și încă nu-mi alin rănile 

Încă te las să mă dori, iubitule 

Să mă sfâșie cu amintiri, să mă spulberi cu minciuni și să mă îmbraci în voalul mireselor tale gri, deși speram ca pe cap voalul ce-l port sa fie incolor, alb precum sufletul meu pur și plăpând ce izvorăște o iubire nemuritoare 

Speram ca ziua în care voi fi nemuritoare va fii aceea în care trupul și mintea mea clădită cu demnitate vor fi ale tale și le vei purta de grija fiindu-ti mireasa ta întruchipată în portul unui porumbel ce va domina gălăgia cu pacea sa 

Însă asta e doar o altă lume, o lumea paralelă care este o amintire uitată-n mintea gândurilor tale murdare

Singurul meu gând a rămas, deși tu m-ai dat uitării de mult timp de vreme 

Dacă ești iubit și cine este iubirea vieții tale acum

Dacă eu până acum am fost precum doar o străină pe acest pământ 

Celalate zgomote nu le pot denumi gânduri ci doar iluzii pe care mi le creez pentru că inima mea încă crede în noi

De ar mai crede în iubirea altui suflet cum crede în noi înșine poate aș muri cu al meu suflet împăcat , dar m-am stins atunci când mi-am dat seama că nu vei rămâne sthinger pe vecie ca și mine și că îți vei împărțit viața cu sufletul tău perche, vei împărți după tot ce eu tânjesc, după alinarea unui suflet și iubirea sa veșnică