Ultimul cântec al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Category: Love poems
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 1 апреля
Added in favorites: 1
Views: 129
Poems in the same category
Scindare
Iar tac, și în tăcerea mea se frânge,
Un ultim vers ce nu l-am înțeles,
E noapte-n mine, iar lumina plânge,
Și cerul meu devine tot mai șters.
În palme strâng o rugă neștiută,
Dar cine s-o asculte dacă pleci?
Sub pașii tăi, zăpada-i nevăzută,
Și lași în urmă doar umbre mari și reci.
Îți poartă urma palmei clanța rece,
Și parcă uneori la geam îmi bate,
Parfumul tău, cu mine aici petrece,
Când mai citesc poeme dintr-o carte.
În sinea ta, o iarnă crâncenă am fost,
Și-n primăvara-ți verde m-am topit,
Un înger rău și fără adăpost,
Ce-n trupu-ți rece, iuți focuri a stârnit.
De azi, am devenit o rană neștiută,
Un ultim vers lăsat neterminat,
Iar poezia mea, de toți necunoscută,
Se cântă la prohodul oricăruia bărbat.
Dar de te-ntorci, să nu îți ceri iertare,
Căci suferința, în vorbe n-are leac,
Ci lasă-mă, ca pielea-ți arzătoare,
Cu iarna-mi crâncenă pe veci să o îmbrac.
INIMĂ RĂTĂCITĂ
E greu, la viață săă te gîndesti,
Răsfoind trecutul și-l privești.
Și simți cum piere inima încet,
Trăgîndu-ți-o la fund ca un magnet.
Trecutul poate fi, chiar dur !
Privindu-ți evenimentul tulbur,
Și-ți pare rău că, ai pierdut ceva
Un moment frumos din viața ta.
Și simți atracția în acel trecut,
De parcă, de dragoste erai băut"
Gîndul incet, zboară spre prezent,
Dar inima iubește acel moment.
Nu știi pe care timp să-l alegi,
Fiindcă unul, îți cere să-l dezlegi,
Ambelele îți oferă dragoste multă
Dar numai una te adoră și ascultă.
Deci nu mai fi, cu inima sucită
Trecutul nu-i nimic, nu fi rătăcită.
Doar prezentul acum contează
Deoarece trecutul ăla te studiază.
Prezentul (ea) te adoră și iubește,
Și numai buzele ei te mulțumește,
Și acum inimă, nu mai fi necăjita!
Pentru că, prezentul e cea iubită.
Alta toamnă
O alta toamnă ce îmi vorbeste despre tine
Chiar de ne-am pierdut de ceva timp,
Din senin la tine încă îmi fuge gândul
As vrea sa-mi fii, ca-n suflet bate vântul.
Și de ar fi cândva sa ne-ntâlnim
C-un vin sa ne petrecem timpul,
Îmbrățişaţi pe canapea sa stăm
Ca-j toamnă...si rece-i anotimpul.
Și de o fi sa nu ne întâlnim
Voi aștepta mereu cu gândul
Căci toate trec și toate vin....
...doar ca ne trece timpul...
Amor crud-viu
Și cum tu îmi mângâiai sufletul odată, va știi doar cerul și soarele ce a băut odată-n impuls cu plusurile inimile noastre
Ce-ar fi bătut și acu dacă înfierbințeala și iuțeala soarelui nu ne-ar apune-n asfințitul iernii palide
Te citesc doar prin novele, printre rânduri goale flamande de iubire, dar ea nu mai vine căci n-are ea atâtea brate sa năpustescă încercării mele de supraviețuire
Și câtă inimă am pus în tot ce azi nu-i iubire, ci sunt doar frânte amintiri morbide
Țin în mine tot ce-i mort , iubirea noastră contracost
Te iubesc, păstrând un amor viu ce atât de mort căci îl alimentezi doar prin părăsire și speranțe false
Și tare mi-as dori sa pot face și eu la fel, dar nu-mi permit să disprețuiesc un străin, pe care l-aș fi iubit și acum sub cerul ce ninge, deși amorul lui a apus pătruns-n flacără verii temută
Al meu suflet nu îmi dă voie sa-l înec adânc-n inimă
Dar n-as putea să te dau uitării vreodată, când inima arde încă in iluzia și vraja amorului ce mă îngenuncheză mută
ȘOAPTA NOPȚII
Ce aud câteodată în noapte?
Pare a fi plânset,parcă-s șoapte
Iar când noaptea e senină ,
Parcă-s vorbe de lumină
Iar când cerul e înnorat
Aud plânset și oftat.
,, Uită nostalgia" în franceză
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Oubliez la nostalgie!
La larme de la neige parmi les perce-neige
Cela a toujours un but,
C'est un écho de l'hiver qui s'est écoulé,
Ce qui ne réveille plus un rêve perdu.
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie
passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Un vieil amour laisse des souvenirs,
Mais aussi ouvrir la voie à de nouveaux amours.
Le soleil apparaît parfois souriant.
Oubliez la nostalgie,
Ne parle pas d'elle
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Oubliez la nostalgie,
C'est un sujet du passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie,
Ne parle pas d'elle
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie
passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Oubliez la nostalgie !
Scindare
Iar tac, și în tăcerea mea se frânge,
Un ultim vers ce nu l-am înțeles,
E noapte-n mine, iar lumina plânge,
Și cerul meu devine tot mai șters.
În palme strâng o rugă neștiută,
Dar cine s-o asculte dacă pleci?
Sub pașii tăi, zăpada-i nevăzută,
Și lași în urmă doar umbre mari și reci.
Îți poartă urma palmei clanța rece,
Și parcă uneori la geam îmi bate,
Parfumul tău, cu mine aici petrece,
Când mai citesc poeme dintr-o carte.
În sinea ta, o iarnă crâncenă am fost,
Și-n primăvara-ți verde m-am topit,
Un înger rău și fără adăpost,
Ce-n trupu-ți rece, iuți focuri a stârnit.
De azi, am devenit o rană neștiută,
Un ultim vers lăsat neterminat,
Iar poezia mea, de toți necunoscută,
Se cântă la prohodul oricăruia bărbat.
Dar de te-ntorci, să nu îți ceri iertare,
Căci suferința, în vorbe n-are leac,
Ci lasă-mă, ca pielea-ți arzătoare,
Cu iarna-mi crâncenă pe veci să o îmbrac.
INIMĂ RĂTĂCITĂ
E greu, la viață săă te gîndesti,
Răsfoind trecutul și-l privești.
Și simți cum piere inima încet,
Trăgîndu-ți-o la fund ca un magnet.
Trecutul poate fi, chiar dur !
Privindu-ți evenimentul tulbur,
Și-ți pare rău că, ai pierdut ceva
Un moment frumos din viața ta.
Și simți atracția în acel trecut,
De parcă, de dragoste erai băut"
Gîndul incet, zboară spre prezent,
Dar inima iubește acel moment.
Nu știi pe care timp să-l alegi,
Fiindcă unul, îți cere să-l dezlegi,
Ambelele îți oferă dragoste multă
Dar numai una te adoră și ascultă.
Deci nu mai fi, cu inima sucită
Trecutul nu-i nimic, nu fi rătăcită.
Doar prezentul acum contează
Deoarece trecutul ăla te studiază.
Prezentul (ea) te adoră și iubește,
Și numai buzele ei te mulțumește,
Și acum inimă, nu mai fi necăjita!
Pentru că, prezentul e cea iubită.
Alta toamnă
O alta toamnă ce îmi vorbeste despre tine
Chiar de ne-am pierdut de ceva timp,
Din senin la tine încă îmi fuge gândul
As vrea sa-mi fii, ca-n suflet bate vântul.
Și de ar fi cândva sa ne-ntâlnim
C-un vin sa ne petrecem timpul,
Îmbrățişaţi pe canapea sa stăm
Ca-j toamnă...si rece-i anotimpul.
Și de o fi sa nu ne întâlnim
Voi aștepta mereu cu gândul
Căci toate trec și toate vin....
...doar ca ne trece timpul...
Amor crud-viu
Și cum tu îmi mângâiai sufletul odată, va știi doar cerul și soarele ce a băut odată-n impuls cu plusurile inimile noastre
Ce-ar fi bătut și acu dacă înfierbințeala și iuțeala soarelui nu ne-ar apune-n asfințitul iernii palide
Te citesc doar prin novele, printre rânduri goale flamande de iubire, dar ea nu mai vine căci n-are ea atâtea brate sa năpustescă încercării mele de supraviețuire
Și câtă inimă am pus în tot ce azi nu-i iubire, ci sunt doar frânte amintiri morbide
Țin în mine tot ce-i mort , iubirea noastră contracost
Te iubesc, păstrând un amor viu ce atât de mort căci îl alimentezi doar prin părăsire și speranțe false
Și tare mi-as dori sa pot face și eu la fel, dar nu-mi permit să disprețuiesc un străin, pe care l-aș fi iubit și acum sub cerul ce ninge, deși amorul lui a apus pătruns-n flacără verii temută
Al meu suflet nu îmi dă voie sa-l înec adânc-n inimă
Dar n-as putea să te dau uitării vreodată, când inima arde încă in iluzia și vraja amorului ce mă îngenuncheză mută
ȘOAPTA NOPȚII
Ce aud câteodată în noapte?
Pare a fi plânset,parcă-s șoapte
Iar când noaptea e senină ,
Parcă-s vorbe de lumină
Iar când cerul e înnorat
Aud plânset și oftat.
,, Uită nostalgia" în franceză
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Oubliez la nostalgie!
La larme de la neige parmi les perce-neige
Cela a toujours un but,
C'est un écho de l'hiver qui s'est écoulé,
Ce qui ne réveille plus un rêve perdu.
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie
passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Un vieil amour laisse des souvenirs,
Mais aussi ouvrir la voie à de nouveaux amours.
Le soleil apparaît parfois souriant.
Oubliez la nostalgie,
Ne parle pas d'elle
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Oubliez la nostalgie,
C'est un sujet du passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie,
Ne parle pas d'elle
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Et des yeux bleus
Essuie ta larme !
Oubliez la nostalgie,
Cesse de pleurer!
Chante toujours
Votre printemps !
Oubliez la nostalgie
passé,
Chante la joie
Que nous avons rencontré.
Oubliez la nostalgie !
Other poems by the author
Secvențe dintr-o absență
Am deschis ochii - ora șapte.
M-am dus la magazin - e sâmbătă,
Am băut cafea - e primăvara,
M-am pus să mă odihnesc - noapte cu stele stinse.
Am privit la ea, ochii vreau să nu-i deschid.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 04.05.2025
La telefon am tastat 0
privesc cifrele de la telefon,
Tastez unu patru, întâmplător tastez 0
Și apelul se închide.
Nu m-am așteptat că la 0 cineva o să-mi răspundă.
Tristă stâng telefonul,și mă culc.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe 14.10.2024
Cutia de parfum arsă
Am ucis-o pe ea,și pe mine,
Într-un minut a ars iubirea,
Și a ars ea ca trandafirul meu de mai.
Soarele l-am privit și a devenit negru,
Am luat foc și eu,
După ce ea și-a găsit loc în inima mea.
Și a plecat de acolo,peste un timp,
Lăsându-mi doar cutia cu parfum,
Ce pe aproape era arsă.
Autor Alina Zamurca
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Toate drumurile nu duc acasă
De abia adorm, dar deschid ochii
că-mi vine un gând
că eu sunt departe de casă,și sunt singură.
brusc trece prin mine un rece
mă scol din pat și-aprind lumina,
plec în bucătărie să beau apă
și mă-ntorc înapoi.
sunt singură, acest gând mă istovește,
aproape fiecare noapte la asta mă gândesc.
dar pot să spun că e bine să trăiești singură,
E liniște,tu ești singură în casa ta
nu ai pentru cine-ți face griji.
duci o viață frumoasă "fără probleme de familie".
parcă ceva îmi lipsește,
dar nu pot să cer ceva mai mult.
nu am timp ceva să schimb.
secundele,minutele,
nopțile și orele,
repede se duc,
zboară măiastră mea pasăre,
a tinereții mele.
De fapt de sunt la lucru or la mine acasă
des privesc la fereastră
și liniștea,gândul meu mai departe il ascult.
Autor: Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe (07.10.2024).
Secvențe dintr-o absență
Am deschis ochii - ora șapte.
M-am dus la magazin - e sâmbătă,
Am băut cafea - e primăvara,
M-am pus să mă odihnesc - noapte cu stele stinse.
Am privit la ea, ochii vreau să nu-i deschid.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 04.05.2025
La telefon am tastat 0
privesc cifrele de la telefon,
Tastez unu patru, întâmplător tastez 0
Și apelul se închide.
Nu m-am așteptat că la 0 cineva o să-mi răspundă.
Tristă stâng telefonul,și mă culc.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe 14.10.2024
Cutia de parfum arsă
Am ucis-o pe ea,și pe mine,
Într-un minut a ars iubirea,
Și a ars ea ca trandafirul meu de mai.
Soarele l-am privit și a devenit negru,
Am luat foc și eu,
După ce ea și-a găsit loc în inima mea.
Și a plecat de acolo,peste un timp,
Lăsându-mi doar cutia cu parfum,
Ce pe aproape era arsă.
Autor Alina Zamurca
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Toate drumurile nu duc acasă
De abia adorm, dar deschid ochii
că-mi vine un gând
că eu sunt departe de casă,și sunt singură.
brusc trece prin mine un rece
mă scol din pat și-aprind lumina,
plec în bucătărie să beau apă
și mă-ntorc înapoi.
sunt singură, acest gând mă istovește,
aproape fiecare noapte la asta mă gândesc.
dar pot să spun că e bine să trăiești singură,
E liniște,tu ești singură în casa ta
nu ai pentru cine-ți face griji.
duci o viață frumoasă "fără probleme de familie".
parcă ceva îmi lipsește,
dar nu pot să cer ceva mai mult.
nu am timp ceva să schimb.
secundele,minutele,
nopțile și orele,
repede se duc,
zboară măiastră mea pasăre,
a tinereții mele.
De fapt de sunt la lucru or la mine acasă
des privesc la fereastră
și liniștea,gândul meu mai departe il ascult.
Autor: Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe (07.10.2024).