S I Stola
Atunci cand imi este teama
Respiratia ta imi este pansament
Iar cand durerea sufletului meu
Devine tot mai mare
In bratele tale isi gaseste alinare
Tu nici nu stii ce inseamna pentru mine
Vocea ta blanda si cuvintele alese
In momente de fericire si durere....
Tu nici nu stii ce inseamna pentru mine
Cladura sufletului tau...
O viata de as mai trai, nu m-as satura de vocea ta
O viata de as mai trai, i-as multumi neincetat,
Pentru iubirea ce mi-o porti cu adevarat!
Deschide-ti larg bratele si strage-ma la pieptul tau
Deschide-ti sufletul tau bun si tine ma ascunsa
Fereste-ma de tot ce-i rau si neinteles
Iubeste-ma cu tot ce-i bun si rau in mine!
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Camelia Patru
Data postării: 26 august 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 629
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Elementum
Cum focul nu arde fără aer,
Pamantul nu da viața fără apa.
Intunericul fără lumina e eter,
Fara noapte nici zorii nu crapă!
Cum luna nu luminează fără soare,
Curcubeul nu colorează cerul
fără ploaie.
Sarea va fi cea care va da
hranei savoare,
Iar copacii poveștilor nescrise
câte o foaie.
O lume calculata perfect matematic,
Elementele parca vii se
completează in ansamblu,
In mediul lor natural se
prezintă sălbatic.
Misterioase ca și proveniența
culorii albastru.
Ascuns in suflet și văzut
doar in ceata,
Aerul ne conectează cu ceea ce
numim noi acasă.
Prin legile atracției ne ghidează
și ne învață,
In mijlocul peisajului va fi chiar
vârful nasului.
Din magma pământului sau
fulgerul cerului,
Focul este un spectacol
mistic al naturii.
Flamele-i dansând duc spre
descoperirea sinelui,
Simbol al dorinței și al
pasiunilor mărturii.
Putitatea și sălbăticia s-au incorporat
in viața verde
Natura in sine este un element viu,
misterios.
Sub semnul infinitului sământa ei
nu se va pierde.
Din pământ fertil creste
meticulos și curios.
Imaculat, puterea apei este
inimaginabil de puternica.
Purifica hidratează și reimprospateaza
tot ce atinge.
Avand propria memorie și o vasta
latura artistica
In lupta cu focul se poate încinge
sau flăcările stinge.
Magic e puțin spus și fascinant
nu e îndeajuns,
Un puzzle perfect unde imperfectul
nu e in plus!
Se definesc una pe alta și cumva
binele in rău inclus.
Prin noi planeta e in viața,suntem
al inimii ei puls!
Urma mea
Tatăl nostru cel din ceruri,
Cel ce-n suflet și în trup ne citești
Fără margini și omniprezent
Ești așa frumos și mare,
Că nici nu știu să te descriu
Iar dacă chiar aș încerca
Cuvintele s-ar împrăștia
Și-ar ninge cu mărgele
În urma mea
În urma mea...
În căutarea Ta.
A Ta...
Corabie în italiană
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Barca a vela
Cara barca a vela, navighi nell'oceano apparentemente infinito,
In quali continenti andrai di nuovo questa volta,
Cosa ti aspetta alla tua prossima destinazione?
Barca a vela, barca a vela...
Perché non mi hai detto che ti piace così tanto navigare?
Perché non mi hai avvertito?
Perché, voltandoti per un attimo le spalle, hai lasciato il porto?
Come posso abituarmi al vuoto che mi hai lasciato?
Come lo riempirò?
Barca a vela, barca a vela...
Eri leggero come un passero,
Spero che tornerai più felice di dove sei andato,
Mi rendo conto che dovevi andare
È così che ti sei sentito
Questo è quello che pensavi.
Ti avevamo costruito così bene, di legno, del timone, del ponte,
Da diverse scotte veliche,
Ho anche attaccato la tua ancora,
So che non sarà facile per te,
L'oceano ha i suoi capricci,
Non sai cosa aspettarti,
Quando si agita e ti scuote in ogni direzione,
Ti porta solo sui percorsi a lui più accessibili,
Quando sarà dura per te, quando sentirai che non avrai più modo di restare a galla,
Per favore guarda in basso, guarda l'ancora attaccata,
Pensa che da lontano, anche a migliaia di chilometri,
Veglio su di te, ti ho nel cuore,
È solo che non sei più vicino a me per dimostrartelo
Davvero, quanto significava la nostra connessione,
(In tono polemico)
Sentiti bene, lasciati andare, dimentica chi ti ha creato,
In due settimane non ci siamo nemmeno avvicinati
Se la pensi così, è una tua scelta...
Sappi solo che ci tengo a te, ecco perché ti ho costruito così bene,
Come ultimo incoraggiamento vi dico: "Non dovete lasciarvi intimidire dalle tempeste che incontrerete durante la traversata dell'oceano. Non dimenticate che dopo la tempesta arriva il bel tempo".
La nave:,,Cosa faresti? Non posso restare un giorno a Rio de Janeiro? Solo un giorno, è tutto quello che voglio, poi tornerò da te, te lo prometto!"
Infernul meu
Încă o poezie tristă,
Altă poveste zisă.
Nimic nu s-a schimbat, și,
Ma simt debusolat.
Îmi caut drogul în orice cacat,
Și fac orice ca să nu mă mai simt vinovat.
Ma doare în piept si încep să disper,
Și asa va fi viata mea cât timp trăiesc în infern.
Semne...
Și iarăși mi se-arată semne,
În nori și vântul ce adie,
Pădurea umblă după lemne,
Iar înțelepții seamănă prostie.
Orbecăie azi orbii pe frânghie,
Sub bocet lung de cucuvea,
Iar muții vor miraculos să știe,
Să cânte gospel și manea.
Din scârba lumii plouă cu dejecții,
Plămânu-mi șuieră ca vântul,
E toată omenirea sub injecții,
Căci virușii au invadat pământul.
Și iarăși mi se-arată semne,
Mi-e buzunarul plin cu moarte,
Iar cioclii-s duși pe uși să-nsemne,
Pe cei smintiți și cei cu carte.
Macii
Infloriti pe deal sunt macii,
Si soptesc pe la chindii,
El mai trage cu urechea,
Si compune melancolic,
Poezii.
Obositi cu traista-n spate,
Vine lumea de la sapa,
Povestind in drum spre casa,
Vre-o istorie hazlie,
Si ciudata.
Poezii despre iubire,
El a scris atit de multe,
Nestiind cum e vreodata,
Cineva sa i-le asculte...
Si acolo unde macii,
Se soptesc pe la chindii,
Sta un tinar melancolic,
Si compune toata ziua
Poezii..
Elementum
Cum focul nu arde fără aer,
Pamantul nu da viața fără apa.
Intunericul fără lumina e eter,
Fara noapte nici zorii nu crapă!
Cum luna nu luminează fără soare,
Curcubeul nu colorează cerul
fără ploaie.
Sarea va fi cea care va da
hranei savoare,
Iar copacii poveștilor nescrise
câte o foaie.
O lume calculata perfect matematic,
Elementele parca vii se
completează in ansamblu,
In mediul lor natural se
prezintă sălbatic.
Misterioase ca și proveniența
culorii albastru.
Ascuns in suflet și văzut
doar in ceata,
Aerul ne conectează cu ceea ce
numim noi acasă.
Prin legile atracției ne ghidează
și ne învață,
In mijlocul peisajului va fi chiar
vârful nasului.
Din magma pământului sau
fulgerul cerului,
Focul este un spectacol
mistic al naturii.
Flamele-i dansând duc spre
descoperirea sinelui,
Simbol al dorinței și al
pasiunilor mărturii.
Putitatea și sălbăticia s-au incorporat
in viața verde
Natura in sine este un element viu,
misterios.
Sub semnul infinitului sământa ei
nu se va pierde.
Din pământ fertil creste
meticulos și curios.
Imaculat, puterea apei este
inimaginabil de puternica.
Purifica hidratează și reimprospateaza
tot ce atinge.
Avand propria memorie și o vasta
latura artistica
In lupta cu focul se poate încinge
sau flăcările stinge.
Magic e puțin spus și fascinant
nu e îndeajuns,
Un puzzle perfect unde imperfectul
nu e in plus!
Se definesc una pe alta și cumva
binele in rău inclus.
Prin noi planeta e in viața,suntem
al inimii ei puls!
Urma mea
Tatăl nostru cel din ceruri,
Cel ce-n suflet și în trup ne citești
Fără margini și omniprezent
Ești așa frumos și mare,
Că nici nu știu să te descriu
Iar dacă chiar aș încerca
Cuvintele s-ar împrăștia
Și-ar ninge cu mărgele
În urma mea
În urma mea...
În căutarea Ta.
A Ta...
Corabie în italiană
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Barca a vela
Cara barca a vela, navighi nell'oceano apparentemente infinito,
In quali continenti andrai di nuovo questa volta,
Cosa ti aspetta alla tua prossima destinazione?
Barca a vela, barca a vela...
Perché non mi hai detto che ti piace così tanto navigare?
Perché non mi hai avvertito?
Perché, voltandoti per un attimo le spalle, hai lasciato il porto?
Come posso abituarmi al vuoto che mi hai lasciato?
Come lo riempirò?
Barca a vela, barca a vela...
Eri leggero come un passero,
Spero che tornerai più felice di dove sei andato,
Mi rendo conto che dovevi andare
È così che ti sei sentito
Questo è quello che pensavi.
Ti avevamo costruito così bene, di legno, del timone, del ponte,
Da diverse scotte veliche,
Ho anche attaccato la tua ancora,
So che non sarà facile per te,
L'oceano ha i suoi capricci,
Non sai cosa aspettarti,
Quando si agita e ti scuote in ogni direzione,
Ti porta solo sui percorsi a lui più accessibili,
Quando sarà dura per te, quando sentirai che non avrai più modo di restare a galla,
Per favore guarda in basso, guarda l'ancora attaccata,
Pensa che da lontano, anche a migliaia di chilometri,
Veglio su di te, ti ho nel cuore,
È solo che non sei più vicino a me per dimostrartelo
Davvero, quanto significava la nostra connessione,
(In tono polemico)
Sentiti bene, lasciati andare, dimentica chi ti ha creato,
In due settimane non ci siamo nemmeno avvicinati
Se la pensi così, è una tua scelta...
Sappi solo che ci tengo a te, ecco perché ti ho costruito così bene,
Come ultimo incoraggiamento vi dico: "Non dovete lasciarvi intimidire dalle tempeste che incontrerete durante la traversata dell'oceano. Non dimenticate che dopo la tempesta arriva il bel tempo".
La nave:,,Cosa faresti? Non posso restare un giorno a Rio de Janeiro? Solo un giorno, è tutto quello che voglio, poi tornerò da te, te lo prometto!"
Infernul meu
Încă o poezie tristă,
Altă poveste zisă.
Nimic nu s-a schimbat, și,
Ma simt debusolat.
Îmi caut drogul în orice cacat,
Și fac orice ca să nu mă mai simt vinovat.
Ma doare în piept si încep să disper,
Și asa va fi viata mea cât timp trăiesc în infern.
Semne...
Și iarăși mi se-arată semne,
În nori și vântul ce adie,
Pădurea umblă după lemne,
Iar înțelepții seamănă prostie.
Orbecăie azi orbii pe frânghie,
Sub bocet lung de cucuvea,
Iar muții vor miraculos să știe,
Să cânte gospel și manea.
Din scârba lumii plouă cu dejecții,
Plămânu-mi șuieră ca vântul,
E toată omenirea sub injecții,
Căci virușii au invadat pământul.
Și iarăși mi se-arată semne,
Mi-e buzunarul plin cu moarte,
Iar cioclii-s duși pe uși să-nsemne,
Pe cei smintiți și cei cu carte.
Macii
Infloriti pe deal sunt macii,
Si soptesc pe la chindii,
El mai trage cu urechea,
Si compune melancolic,
Poezii.
Obositi cu traista-n spate,
Vine lumea de la sapa,
Povestind in drum spre casa,
Vre-o istorie hazlie,
Si ciudata.
Poezii despre iubire,
El a scris atit de multe,
Nestiind cum e vreodata,
Cineva sa i-le asculte...
Si acolo unde macii,
Se soptesc pe la chindii,
Sta un tinar melancolic,
Si compune toata ziua
Poezii..
Alte poezii ale autorului
A C A S A
Acasa sunt bratele tale, iar...
Casa-mi este imbratisarea ta.
Acasa sunt ochii ce ma privesc neincetat, iar...
Sufletul-mi tanjeste in fiecare zi dupa casa ce-mi esti.
Acasa esti tu si eu... A C A S A suntem noi!
Acasa-mi este fericirea ce-o traiesc, iar...
Sufletul-mi creste cu fiecare zambet.
Acasa ne asteapta cu bratele deschise, iar...
Casa ne primeste cu dragoste curata!
A C A S A suntem noi... acasa esti tu si eu!
...punct...iubire
Iubire simt cand te vad
Iubire strig cand te aud
Iubire te chem cand te vreau
Iubire te am cand te ating
Mainile tale
Caldura sufletului tau saruta obrazul meu rece.
Zambetul tau plin de speranta,
Este antidotul inimii mele triste.
Ochii tai plini de iubire,
Reflecta ca un luceafar strada vietii mele.
Glasul tau bland si dur in acelasi timp,
Este ca o pendulare pentru linistea mea.
Sarut mainile tale cele pline de povesti.
Sarut mainile tale cele ce-au trait o viata.
Sarut mainile ce o viata,
Mi-au fost temelia sufletului meu!
O M O
O frunza, un copac
Un trunchi puternic, un gand neinteles
O frunza, un copac
Un sentiment de ura si regret
O frunza, un copac
Un suflet neiubit de toti cel inconjoara
O frunza, un copac
Un el si o ea iubiti fara iubire
O frunza, un copac
Mai simte vantul-n fata fara chip
O frunza, un copac
Mai cheama o mangaiere prin parul buclat
O frunza, un copac
Mai dai doar o clipa de placere
O frunza, un copac
Mai simte doar o-data o dragoste curata
ATINGERE
M-ai atins cu a ta caldura
Iar pielea mea te-a absorbit cu toata fiinta ei
M-ai atins cu mana ta calda
iar corpul mea a tresarit la fiecare mangaiere
Mi-ai atins buzele
Iar ele ti au dat inapoi toata suflarea lor
Mi-ai atins fata
Iar s-a luminat vazandu-ti chipul
Mi-ai atins inima
Iar ea a inceput sa bata doar pentru tine
Mi-ai atins sufletul
Iar el a fost al tau.....
Mai atinge-ma o singura data IUBIRE
Si fa-ma sa uit de dor si de durere!
Mai atinge-ma cu a ta ATINGERE
Si trezeste-ma la viata!
Miros
Vantul adie usor, usor
Si cu el o data mirosul tau ma atinge
Asa cum adierea vantului atinge
Obrazul meu uscat si ridat.
La fel amintirea mirosului tau,
Imi atinge inima plina de dor.
Mirosul tau, amintirea mea...
Care azi sunt tot mai departe de mine.
Ooo, vantul ce a pornit,
Imi va aduce cu el...
Mirosul de alta data a iubirii noastre,
Ce in copilarie a inceput
Si la maturitate s-a terminat!
A C A S A
Acasa sunt bratele tale, iar...
Casa-mi este imbratisarea ta.
Acasa sunt ochii ce ma privesc neincetat, iar...
Sufletul-mi tanjeste in fiecare zi dupa casa ce-mi esti.
Acasa esti tu si eu... A C A S A suntem noi!
Acasa-mi este fericirea ce-o traiesc, iar...
Sufletul-mi creste cu fiecare zambet.
Acasa ne asteapta cu bratele deschise, iar...
Casa ne primeste cu dragoste curata!
A C A S A suntem noi... acasa esti tu si eu!
...punct...iubire
Iubire simt cand te vad
Iubire strig cand te aud
Iubire te chem cand te vreau
Iubire te am cand te ating
Mainile tale
Caldura sufletului tau saruta obrazul meu rece.
Zambetul tau plin de speranta,
Este antidotul inimii mele triste.
Ochii tai plini de iubire,
Reflecta ca un luceafar strada vietii mele.
Glasul tau bland si dur in acelasi timp,
Este ca o pendulare pentru linistea mea.
Sarut mainile tale cele pline de povesti.
Sarut mainile tale cele ce-au trait o viata.
Sarut mainile ce o viata,
Mi-au fost temelia sufletului meu!
O M O
O frunza, un copac
Un trunchi puternic, un gand neinteles
O frunza, un copac
Un sentiment de ura si regret
O frunza, un copac
Un suflet neiubit de toti cel inconjoara
O frunza, un copac
Un el si o ea iubiti fara iubire
O frunza, un copac
Mai simte vantul-n fata fara chip
O frunza, un copac
Mai cheama o mangaiere prin parul buclat
O frunza, un copac
Mai dai doar o clipa de placere
O frunza, un copac
Mai simte doar o-data o dragoste curata
ATINGERE
M-ai atins cu a ta caldura
Iar pielea mea te-a absorbit cu toata fiinta ei
M-ai atins cu mana ta calda
iar corpul mea a tresarit la fiecare mangaiere
Mi-ai atins buzele
Iar ele ti au dat inapoi toata suflarea lor
Mi-ai atins fata
Iar s-a luminat vazandu-ti chipul
Mi-ai atins inima
Iar ea a inceput sa bata doar pentru tine
Mi-ai atins sufletul
Iar el a fost al tau.....
Mai atinge-ma o singura data IUBIRE
Si fa-ma sa uit de dor si de durere!
Mai atinge-ma cu a ta ATINGERE
Si trezeste-ma la viata!
Miros
Vantul adie usor, usor
Si cu el o data mirosul tau ma atinge
Asa cum adierea vantului atinge
Obrazul meu uscat si ridat.
La fel amintirea mirosului tau,
Imi atinge inima plina de dor.
Mirosul tau, amintirea mea...
Care azi sunt tot mai departe de mine.
Ooo, vantul ce a pornit,
Imi va aduce cu el...
Mirosul de alta data a iubirii noastre,
Ce in copilarie a inceput
Si la maturitate s-a terminat!
Silvia Mihalachi