ATINGERE
M-ai atins cu a ta caldura
Iar pielea mea te-a absorbit cu toata fiinta ei
M-ai atins cu mana ta calda
iar corpul mea a tresarit la fiecare mangaiere
Mi-ai atins buzele
Iar ele ti au dat inapoi toata suflarea lor
Mi-ai atins fata
Iar s-a luminat vazandu-ti chipul
Mi-ai atins inima
Iar ea a inceput sa bata doar pentru tine
Mi-ai atins sufletul
Iar el a fost al tau.....
Mai atinge-ma o singura data IUBIRE
Si fa-ma sa uit de dor si de durere!
Mai atinge-ma cu a ta ATINGERE
Si trezeste-ma la viata!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Camelia Patru
Data postării: 19 octombrie 2023
Vizualizări: 664
Poezii din aceiaşi categorie
Incertitudini
mă așez în genunchi lângă izvor
și ating cu buzele apa
izvorul cu unde zglobii și dragoste
ești tu
setea mea n-are margini
trăiesc doar ca să mă întorc la tine
să curgi în inima mea
până se umple
viața ta coboară din piatră
și trece prin milioane de ani de curgere
tainică
are aroma primului sărut franțuzesc
de demult
și gustul sărat al lacrimii
în care înotăm
încă
împletesc șiraguri de zile și nopți
într-o pânză nesfârșită a Penelopei
în timp ce mă rog să nu sece izvorul cu dragoste
și să mă trezesc într-o zi spânzurat între un sărut franțuzesc
și o lacrimă...
Nu mă stinge
Te rog nu stinge lumina
E prea întuneric s-adorm
O stea n-a adus strălucirea
În beznă prezentu-i diform
Nu-mi stinge în lacrimă ochii
Lipsindu-mi privirea mă dor
Se-aprinde în vis amintirea
Uitarea mă pierde-n decor
Nu-mi stinge cuvântul pe buze
Storcându-l de miere sonor
Tăcerile strigă confuze
Surzindu-mă liniștea-n cor
Nu-mi stinge din suflet căldura
De gheață s-ajung fără om
Îmi piere strivită măsura
Incert bântuind incolor
În palmă se stinge-așteptarea
Arzând prinde aerul gol
Cu mâna pornind căutarea
Găsesc doar amnezicul dor
Mă caută stinsă iertarea
Să-mi măture gănd cerșetor
Nu poate să-mi șteargă eroarea
Rămân să mă sting visător
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
,, În somnul tău ,,
În somnul tău , ascuns sub. pleoape ,
Aș vrea ca visul să cobor ,
Astfel să știi cât de aproape
Pot fi de tine , când mi-e dor ..
Să simți cum trupul meu , de tine ,
Își leagă viața pentru veci ,
Împins de valuri sanguine
Ce trec prin vene mici și reci .
În somnul tău , măcar o clipă ,
Să te ating , aș vrea , ușor ,
Să simți iubirea , ce-nfiripă
Acel ceva , numit ,, amor ,,
De-aceea , mi-aș dori , o noapte ,
Să vin în somnul tău , în zbor ,
Să te sărut , să-ți spun în șoapte
Cât te iubesc și cât mi-e dor ..
Stefan K
Iubirea
lubirea este draga...
Dar cine o sã tragă?
Pentru ea sau pentru tine,
Numai tu stii ce e bine.
lubire cu foc nestins,
În ai tãi ochii ce sclipesc ca cerul...
Cine stie cum o fi gerul?
Sắ stau departe de tine,
Sã se adune ploi si furtuni în mine,
Să nu-ti simt parfumul lângă mine.
lubirea, cu ale sale căi distinse,
Cu emotii si sentimente închise,
Visuri si planuri scrise...
Cine stie cum va fi mâine?
lubirea, cu dorul ei nespus,
Când inima îsi caută răspuns,
În tăcerea noptii lungi,
Cine stie dacă vom mai fi la fel mâine?
Să te iubesc sau să mã las de tine,
Să fiu al tău sau sã rămân pe sine?
lubirea rămâne ca un vis în noapte,
Cine stie ce va fi, când lumânarea se va stinge.
lubirea cu păduri de umbre,
Cu fluturi ce zboară spre văzduh,
Cine stie dacă va fi vreodată,
Sau dacă vom rămâne doar un vis în zori?
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
Incertitudini
mă așez în genunchi lângă izvor
și ating cu buzele apa
izvorul cu unde zglobii și dragoste
ești tu
setea mea n-are margini
trăiesc doar ca să mă întorc la tine
să curgi în inima mea
până se umple
viața ta coboară din piatră
și trece prin milioane de ani de curgere
tainică
are aroma primului sărut franțuzesc
de demult
și gustul sărat al lacrimii
în care înotăm
încă
împletesc șiraguri de zile și nopți
într-o pânză nesfârșită a Penelopei
în timp ce mă rog să nu sece izvorul cu dragoste
și să mă trezesc într-o zi spânzurat între un sărut franțuzesc
și o lacrimă...
Nu mă stinge
Te rog nu stinge lumina
E prea întuneric s-adorm
O stea n-a adus strălucirea
În beznă prezentu-i diform
Nu-mi stinge în lacrimă ochii
Lipsindu-mi privirea mă dor
Se-aprinde în vis amintirea
Uitarea mă pierde-n decor
Nu-mi stinge cuvântul pe buze
Storcându-l de miere sonor
Tăcerile strigă confuze
Surzindu-mă liniștea-n cor
Nu-mi stinge din suflet căldura
De gheață s-ajung fără om
Îmi piere strivită măsura
Incert bântuind incolor
În palmă se stinge-așteptarea
Arzând prinde aerul gol
Cu mâna pornind căutarea
Găsesc doar amnezicul dor
Mă caută stinsă iertarea
Să-mi măture gănd cerșetor
Nu poate să-mi șteargă eroarea
Rămân să mă sting visător
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
,, În somnul tău ,,
În somnul tău , ascuns sub. pleoape ,
Aș vrea ca visul să cobor ,
Astfel să știi cât de aproape
Pot fi de tine , când mi-e dor ..
Să simți cum trupul meu , de tine ,
Își leagă viața pentru veci ,
Împins de valuri sanguine
Ce trec prin vene mici și reci .
În somnul tău , măcar o clipă ,
Să te ating , aș vrea , ușor ,
Să simți iubirea , ce-nfiripă
Acel ceva , numit ,, amor ,,
De-aceea , mi-aș dori , o noapte ,
Să vin în somnul tău , în zbor ,
Să te sărut , să-ți spun în șoapte
Cât te iubesc și cât mi-e dor ..
Stefan K
Iubirea
lubirea este draga...
Dar cine o sã tragă?
Pentru ea sau pentru tine,
Numai tu stii ce e bine.
lubire cu foc nestins,
În ai tãi ochii ce sclipesc ca cerul...
Cine stie cum o fi gerul?
Sắ stau departe de tine,
Sã se adune ploi si furtuni în mine,
Să nu-ti simt parfumul lângă mine.
lubirea, cu ale sale căi distinse,
Cu emotii si sentimente închise,
Visuri si planuri scrise...
Cine stie cum va fi mâine?
lubirea, cu dorul ei nespus,
Când inima îsi caută răspuns,
În tăcerea noptii lungi,
Cine stie dacă vom mai fi la fel mâine?
Să te iubesc sau să mã las de tine,
Să fiu al tău sau sã rămân pe sine?
lubirea rămâne ca un vis în noapte,
Cine stie ce va fi, când lumânarea se va stinge.
lubirea cu păduri de umbre,
Cu fluturi ce zboară spre văzduh,
Cine stie dacă va fi vreodată,
Sau dacă vom rămâne doar un vis în zori?
Dor ascuns
Mi-e dorul de tine, dor ce mă arde
Foc ascuns sub inima dărâmată
Te chem cu gândul în tăcere
Deși îmi ești uitare în toate cele...
Mi-e dor de privirea ta, senină și clară
Știu că nu-ți pasă... a mea începe să doară
As vrea să te mai văd pentru o clipă
Poate simți cum sufletul te strigă...
Te văd și te chem din imensa tăcere
Te caut în vise rămase efemere
În nopțile pline de acută durere
Dar ești doar o umbră, ce în zori piere...
Mi-e dor ca și când nu ai plecat nicicând
Fără o-mbrățisare...fără "un vin"
Un dor ce speră la o umbră de noi
Ca și când intr-o zi te-ai mai uita inapoi...
Iluzii... sufletul simte în al său adânc
Că brațele tale azi sunt rece mormânt...
Si-n dorul ce arde mocnit în piept
Te caut, te găsesc si-apoi, te pierd...
Mă doare și nu-mi rămâne decât să te uit
Să fac din durere, pentru inimă, scut,
Chiar de dorul nu-i stins și stă așezat
Într-un colț de suflet, ce l-ai refuzat...
Alte poezii ale autorului
O M O
O frunza, un copac
Un trunchi puternic, un gand neinteles
O frunza, un copac
Un sentiment de ura si regret
O frunza, un copac
Un suflet neiubit de toti cel inconjoara
O frunza, un copac
Un el si o ea iubiti fara iubire
O frunza, un copac
Mai simte vantul-n fata fara chip
O frunza, un copac
Mai cheama o mangaiere prin parul buclat
O frunza, un copac
Mai dai doar o clipa de placere
O frunza, un copac
Mai simte doar o-data o dragoste curata
...punct...iubire
Iubire simt cand te vad
Iubire strig cand te aud
Iubire te chem cand te vreau
Iubire te am cand te ating
Miros
Vantul adie usor, usor
Si cu el o data mirosul tau ma atinge
Asa cum adierea vantului atinge
Obrazul meu uscat si ridat.
La fel amintirea mirosului tau,
Imi atinge inima plina de dor.
Mirosul tau, amintirea mea...
Care azi sunt tot mai departe de mine.
Ooo, vantul ce a pornit,
Imi va aduce cu el...
Mirosul de alta data a iubirii noastre,
Ce in copilarie a inceput
Si la maturitate s-a terminat!
Mainile tale
Caldura sufletului tau saruta obrazul meu rece.
Zambetul tau plin de speranta,
Este antidotul inimii mele triste.
Ochii tai plini de iubire,
Reflecta ca un luceafar strada vietii mele.
Glasul tau bland si dur in acelasi timp,
Este ca o pendulare pentru linistea mea.
Sarut mainile tale cele pline de povesti.
Sarut mainile tale cele ce-au trait o viata.
Sarut mainile ce o viata,
Mi-au fost temelia sufletului meu!
Copilarie
Unde fugi copilarie cu picioarele desculte?
Prin padurea infloritoare si plina de viata
Unde fugi copilarie fara haine, dezbracata?
Pe campia inverzita si cu macii infloriti
Unde fugi tu copile cu sufletul bland si pur?
Prin viata neinceputa si inca neinteleasa
Unde fugi tu copile razandu-i soarelui in fata?
Pe strazile copilariei pline de amintiri nejucate
Unde fugi tu copil din copilarie?
Cand inca nu ai trait copilaria-n tine
.......
Ramai cu mine copil in copilarie
Ramai cu bine copilaria din mine
Timpul
Timpul ma alearga
Sau eu il alerg pe el
Timpul dispare in neant...
Sau el nu exista pentru mine.
Timpul meu si al tau ,
Se joaca unul cu altul
Si nu se regasesc in timp.
Timpul tau si timpul meu,
Se ating si se indeparteaza,
Cu fiecare atingere, respiratie si vibratie.
Timpul meu nu este timpul tau,
Timpul tau este timpul meu!
O M O
O frunza, un copac
Un trunchi puternic, un gand neinteles
O frunza, un copac
Un sentiment de ura si regret
O frunza, un copac
Un suflet neiubit de toti cel inconjoara
O frunza, un copac
Un el si o ea iubiti fara iubire
O frunza, un copac
Mai simte vantul-n fata fara chip
O frunza, un copac
Mai cheama o mangaiere prin parul buclat
O frunza, un copac
Mai dai doar o clipa de placere
O frunza, un copac
Mai simte doar o-data o dragoste curata
...punct...iubire
Iubire simt cand te vad
Iubire strig cand te aud
Iubire te chem cand te vreau
Iubire te am cand te ating
Miros
Vantul adie usor, usor
Si cu el o data mirosul tau ma atinge
Asa cum adierea vantului atinge
Obrazul meu uscat si ridat.
La fel amintirea mirosului tau,
Imi atinge inima plina de dor.
Mirosul tau, amintirea mea...
Care azi sunt tot mai departe de mine.
Ooo, vantul ce a pornit,
Imi va aduce cu el...
Mirosul de alta data a iubirii noastre,
Ce in copilarie a inceput
Si la maturitate s-a terminat!
Mainile tale
Caldura sufletului tau saruta obrazul meu rece.
Zambetul tau plin de speranta,
Este antidotul inimii mele triste.
Ochii tai plini de iubire,
Reflecta ca un luceafar strada vietii mele.
Glasul tau bland si dur in acelasi timp,
Este ca o pendulare pentru linistea mea.
Sarut mainile tale cele pline de povesti.
Sarut mainile tale cele ce-au trait o viata.
Sarut mainile ce o viata,
Mi-au fost temelia sufletului meu!
Copilarie
Unde fugi copilarie cu picioarele desculte?
Prin padurea infloritoare si plina de viata
Unde fugi copilarie fara haine, dezbracata?
Pe campia inverzita si cu macii infloriti
Unde fugi tu copile cu sufletul bland si pur?
Prin viata neinceputa si inca neinteleasa
Unde fugi tu copile razandu-i soarelui in fata?
Pe strazile copilariei pline de amintiri nejucate
Unde fugi tu copil din copilarie?
Cand inca nu ai trait copilaria-n tine
.......
Ramai cu mine copil in copilarie
Ramai cu bine copilaria din mine
Timpul
Timpul ma alearga
Sau eu il alerg pe el
Timpul dispare in neant...
Sau el nu exista pentru mine.
Timpul meu si al tau ,
Se joaca unul cu altul
Si nu se regasesc in timp.
Timpul tau si timpul meu,
Se ating si se indeparteaza,
Cu fiecare atingere, respiratie si vibratie.
Timpul meu nu este timpul tau,
Timpul tau este timpul meu!