Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 6 mai
Vizualizări: 171
Poezii din aceiaşi categorie
Ganduri
Fiecare om are gândurile lui...
Fiecare ființă e o personalitate aparte.
Fiecare dintre noi suntem diferiți, unici...
Avem vise, scopuri, realizări și performanțe.
Unii râd, glumesc și sunt liberi,
Alții zâmbesc pentru a-și ascunde lacrimile.
Unii își împărtășesc sufletul,
Alții se îneacă în lacrimi în tăcere.
Am întâlnit atâtea suflete frumoase,
Sub un comportament indecent,
Care devenea un scut, o autoapărare...
Și atâtea suflete mizerabile,
Cu vorbe dulci pe limbă.
Aparențele înșală adesea...
Oamenilor le este frică să fie buni,
Să se îmbrace simplu,
Să lucreze cinstit.
Astăzi trăim într-o lume în care
Oamenii văd orice, dar nu se văd pe ei înșiși.
Văd greșelile altora,
Dar nu își văd propriile erori.
Nu mi-e frică să greșesc,
Mi-e frică doar când nu îmi dau seama de greșeală
Și nu o repar la timp,
Sau măcar nu încerc.
Am greșit și eu de atâtea ori...
Am pierdut multe: timp, nervi, încredere...
E vina mea că nu m-am oprit atunci când trebuia,
Când trebuia să spun: "Ajunge!"
Ea
Ofensată
De mamă,de tată,
Rănită,
De frate
Si ziuă și noapte.
Cu gînduri neînpăcate
Uitată.
Mai rar,
Telefonată!
Mai des vinovată
De zîmbet trădată
Lăsată să plîngă,săraca ...
De fată!
La suflet bogată
Cu sine-mbracată
Curată
Cu vocea, parcă crăpată
Încearcă
Să scoată
Durerea ce-o poartă!
Si strigă la poartă
Cu ce-s vinovată,
Că m-am născut fată!?
Deloc iubită,...
Cu vorbe tăioase, hrănită
Mai puțin fericită
Mai mult singură, singurică
Cu urechea ce-așteaptă
S-audă vrio șoaptă
Să se simtă, încurajată
De jos ridicată
Nu cu vorbe, cu faptă
Visată
În alb îmbracată
Ca oricare altă...
Vrea flori și să fie uimită
Pentr-un moment să se simtă
Iubită!
Sărutată
Înainte de-a fi culcată
Îndepărtată
Vrea la toți să împartă
Dragoste, adevărată.
Pare ciudată
Cînd o vezi încîntată
De nimicul ce parcă
A nimic și arată
Ea spune că-i artă
Credulă-n minciună
Lăsată să spună
Nimic să nu spună
Ce viață nebună!!!
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Când vei pleca
Când vei pleca ușa s-o lași întredeschisă
S-aud cum umblă pasul tău cometa mea
Scânteia ochilor în noapte stă aprinsă
Pierdut în vise regăsind prezența ta
Când vei pleca ascunde-mi zilele de mine
Să nu le simt cum lasă-n suflet urma grea
Poate doar somnul cu tandrețe să m-aline
Acolo tu ești lângă mine draga mea
Când vei pleca adună tot ce-ai pus în mine
Uitând de dor pe un alt drum să pot pleca
Umblă cărarea vieții oarbă fără tine
De nu mai știu unde sunt eu și urma ta
Când vei pleca să te întorci cât mai degrabă
Lăsând în urmă lumea strâmbă-n calea sa
Ascultă florile și valurile-n seară
Poate cândva o să auzi inima mea
Per aspera ad astra
Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,
Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.
Un băiat și-o fată, suflete unite-n dorinți,
Semănând în grădina lor, câte-un dor nemaipomenit.
Au crescut împreună, ca florile din soarele blând,
Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.
În ochii lor strălucea o stea călăuzitoare,
Dar drumul lor se pierdea, în umbra unei dorințe.
Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,
Flori delicate, în culori de rouă și de stele,
Dar destinul fără milă a frânt iubirea
Când ea a ales să plece pe altă cărare.
Acum drumul lor, cândva plin de flori adânci,
E pustiu și gol, lăsând în urmă doruri reci
Acolo unde iubirea lor înflorea senin,
Sunt doar petale uscate, cum totul e sfârșit.
31
Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,
Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.
În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,
Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.
Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,
Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.
Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,
E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o luptă.
Pribegie
Frăţioare, om pribeag,
Ce de drumuri doar îţi pasă,
Ce-ai venit acum acasă,
Că părinţii nu-s în prag?
Cui să spui tu sărut-mâna,
Ori să-i strângi la piept cu dor,
Că tătuca şi cu muma,
Nu mai sunt colo-n pridvor.
Nimeni nu-i să-ţi mai asculte,
Cântecele şi povestea,
Că ai strâns atât de multe,
De-a ajuns şi aicea vestea.
Cu amar e plin potirul,
De când maica s-a tot dus,
Cine-o să mai toarcă firul,
Ori să-ntindă furca-n fus?
Şade colo pe uluce,
Coasa plină de rugină,
Iarba, cine s-o mai culce,
Că tătuca-i în ţărână?
Lungă ţi-a fost pribegia,
Noi pe aicea trişti stăteam,
Zi şi noapte tata, muma
Aşteptau plângând la geam.
Du-te colo jos pe vale,
Unde drumu-i la răscruci,
Şi-ai să dai de-o iarbă moale,
Unde plâng trist două cruci.
Ganduri
Fiecare om are gândurile lui...
Fiecare ființă e o personalitate aparte.
Fiecare dintre noi suntem diferiți, unici...
Avem vise, scopuri, realizări și performanțe.
Unii râd, glumesc și sunt liberi,
Alții zâmbesc pentru a-și ascunde lacrimile.
Unii își împărtășesc sufletul,
Alții se îneacă în lacrimi în tăcere.
Am întâlnit atâtea suflete frumoase,
Sub un comportament indecent,
Care devenea un scut, o autoapărare...
Și atâtea suflete mizerabile,
Cu vorbe dulci pe limbă.
Aparențele înșală adesea...
Oamenilor le este frică să fie buni,
Să se îmbrace simplu,
Să lucreze cinstit.
Astăzi trăim într-o lume în care
Oamenii văd orice, dar nu se văd pe ei înșiși.
Văd greșelile altora,
Dar nu își văd propriile erori.
Nu mi-e frică să greșesc,
Mi-e frică doar când nu îmi dau seama de greșeală
Și nu o repar la timp,
Sau măcar nu încerc.
Am greșit și eu de atâtea ori...
Am pierdut multe: timp, nervi, încredere...
E vina mea că nu m-am oprit atunci când trebuia,
Când trebuia să spun: "Ajunge!"
Ea
Ofensată
De mamă,de tată,
Rănită,
De frate
Si ziuă și noapte.
Cu gînduri neînpăcate
Uitată.
Mai rar,
Telefonată!
Mai des vinovată
De zîmbet trădată
Lăsată să plîngă,săraca ...
De fată!
La suflet bogată
Cu sine-mbracată
Curată
Cu vocea, parcă crăpată
Încearcă
Să scoată
Durerea ce-o poartă!
Si strigă la poartă
Cu ce-s vinovată,
Că m-am născut fată!?
Deloc iubită,...
Cu vorbe tăioase, hrănită
Mai puțin fericită
Mai mult singură, singurică
Cu urechea ce-așteaptă
S-audă vrio șoaptă
Să se simtă, încurajată
De jos ridicată
Nu cu vorbe, cu faptă
Visată
În alb îmbracată
Ca oricare altă...
Vrea flori și să fie uimită
Pentr-un moment să se simtă
Iubită!
Sărutată
Înainte de-a fi culcată
Îndepărtată
Vrea la toți să împartă
Dragoste, adevărată.
Pare ciudată
Cînd o vezi încîntată
De nimicul ce parcă
A nimic și arată
Ea spune că-i artă
Credulă-n minciună
Lăsată să spună
Nimic să nu spună
Ce viață nebună!!!
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Când vei pleca
Când vei pleca ușa s-o lași întredeschisă
S-aud cum umblă pasul tău cometa mea
Scânteia ochilor în noapte stă aprinsă
Pierdut în vise regăsind prezența ta
Când vei pleca ascunde-mi zilele de mine
Să nu le simt cum lasă-n suflet urma grea
Poate doar somnul cu tandrețe să m-aline
Acolo tu ești lângă mine draga mea
Când vei pleca adună tot ce-ai pus în mine
Uitând de dor pe un alt drum să pot pleca
Umblă cărarea vieții oarbă fără tine
De nu mai știu unde sunt eu și urma ta
Când vei pleca să te întorci cât mai degrabă
Lăsând în urmă lumea strâmbă-n calea sa
Ascultă florile și valurile-n seară
Poate cândva o să auzi inima mea
Per aspera ad astra
Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,
Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.
Un băiat și-o fată, suflete unite-n dorinți,
Semănând în grădina lor, câte-un dor nemaipomenit.
Au crescut împreună, ca florile din soarele blând,
Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.
În ochii lor strălucea o stea călăuzitoare,
Dar drumul lor se pierdea, în umbra unei dorințe.
Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,
Flori delicate, în culori de rouă și de stele,
Dar destinul fără milă a frânt iubirea
Când ea a ales să plece pe altă cărare.
Acum drumul lor, cândva plin de flori adânci,
E pustiu și gol, lăsând în urmă doruri reci
Acolo unde iubirea lor înflorea senin,
Sunt doar petale uscate, cum totul e sfârșit.
31
Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,
Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.
În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,
Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.
Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,
Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.
Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,
E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o luptă.
Pribegie
Frăţioare, om pribeag,
Ce de drumuri doar îţi pasă,
Ce-ai venit acum acasă,
Că părinţii nu-s în prag?
Cui să spui tu sărut-mâna,
Ori să-i strângi la piept cu dor,
Că tătuca şi cu muma,
Nu mai sunt colo-n pridvor.
Nimeni nu-i să-ţi mai asculte,
Cântecele şi povestea,
Că ai strâns atât de multe,
De-a ajuns şi aicea vestea.
Cu amar e plin potirul,
De când maica s-a tot dus,
Cine-o să mai toarcă firul,
Ori să-ntindă furca-n fus?
Şade colo pe uluce,
Coasa plină de rugină,
Iarba, cine s-o mai culce,
Că tătuca-i în ţărână?
Lungă ţi-a fost pribegia,
Noi pe aicea trişti stăteam,
Zi şi noapte tata, muma
Aşteptau plângând la geam.
Du-te colo jos pe vale,
Unde drumu-i la răscruci,
Şi-ai să dai de-o iarbă moale,
Unde plâng trist două cruci.
Alte poezii ale autorului
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Să zbor
Am crezut, cu nevinovăție,
Că dacă îmi țin respirația îndeajuns
Aș evita
O nouă săritură în abis.
Dar odată ce ajung la margine,
Mi se taie mocnita poftă de viață
Și orice soi de zbor
Apare prea seducător.
Rosa 2
Tu ești soarele
Eu sunt Luna
Eu te încălzesc cu nima curată
Și iubire reală
Tu privind asta ca pe o greșeală
În timp ce te încălzesc cu zâmbet
Îți scriu versuri pe caiet
Inima îmi bate tare
În timp ce iau o gustare
Ma gândesc numa la tine
Oare asa ca mine cine o sa te mai iubească, cine?
Efectiv ce mi-a trecut prin minte, la primă mână
Îmi vine în minte un singur lucru
Să scriu orice
Încerc o poezie
Dar fără rimă
Doar niște cuvinte
Aruncate pe-o hârtie
.
Sunt la Litere
Și ce? Nu știu să scriu
Ce știu să fac?
Nu mă cunosc deloc
Nu știu ce-mi place
Sau de cine
N-am nicio idee
Dar dacă o sa aflu
O să vă spun
.
Am văzut că poeziile contemporane
Nu au rimă, sunt mai bune fără
Așa că încerc și eu
Până la urmă
Nu-s poetă
Dar ar suna bine să mi se spună de mâine
Poeta Daria, să trăiți!
.
Cică îți trebuie vocabular bogat
Să scrii o poezie
Și-ți trebuie și talent
Acum lucrurile au sens
De-asta nu-mi iese mie nicio poezie
.
Ce amuzant ar fi
Să le arăt prietenelor
Aceste cuvinte aruncate pe hârtie
Le-ar numi poezii
Măcar aș râde
.
Am mai scris niște poezii
Acum ceva timp
Parcă erau mai bune
Asta este
Timpul trece
Lucrurile se schimbă
Poate peste un an
Voi scrie mai bine
.
Acum că le-am împărtășit cu voi,
Nu-mi tăiați elanul
Știu ca nu scriu bine
Dar măcar
Știu sigur un lucru
Că-s făcute de mine
.
Terapie sau somn?
Terapie prin somn!
Măcar nu costă bani
Recomand 8 ore pe noapte
Sau cât vreți
Până la urmă
E viața voastră
Voi o dormiți.
.
Prima și ultima mea iubire
Ai fost și vei rămâne prima mea iubire
Care eu am iubito foarte mult
De care îmi voi aminti tot restul vieții mele cât voi trăi pe acest pământ
Seara mă gândesc la tine nu știu dacă faci și tu la fel ca și mine
Iar când mă culc te visez noapte și zi că poate într-o bună zi vei reveni din nou lângă mine prima și ultima mea iubire
Ploaie
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela
Pe mine nu m-acoperi desi inima iti cere
Si te faci ca n-o auzi cand urla
Tu mergi in fata mea, eu te urmez
Ca alt drum decat asta nu stiu
Si ma doare tare dar nu pot sa cedez
Ca de nu-s a ta nu stiu ce sa fiu
M-am imbolnavit de la ploaia rece
Ca nu vrei sa m-acoperi nici sa ma astepti
Nu spui nimic, macar sa-mi spui de ce
Ai dat cu tot ce ti-am dat de pereti
Si stiu ca nu raspunzi, imi dai doar tacere
Eu raman in spate, te urmez fidela
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela.
Of, ce dor...
Of, ce tare dor mi-a fost de tine...
Deşi încercat-am să te uit,
De dorul tău sunt încă chinuit.
Ține-mă te rog de mâna bine,
Of, ce tare dor mi-a fost de tine…
Să zbor
Am crezut, cu nevinovăție,
Că dacă îmi țin respirația îndeajuns
Aș evita
O nouă săritură în abis.
Dar odată ce ajung la margine,
Mi se taie mocnita poftă de viață
Și orice soi de zbor
Apare prea seducător.
Rosa 2
Tu ești soarele
Eu sunt Luna
Eu te încălzesc cu nima curată
Și iubire reală
Tu privind asta ca pe o greșeală
În timp ce te încălzesc cu zâmbet
Îți scriu versuri pe caiet
Inima îmi bate tare
În timp ce iau o gustare
Ma gândesc numa la tine
Oare asa ca mine cine o sa te mai iubească, cine?
Efectiv ce mi-a trecut prin minte, la primă mână
Îmi vine în minte un singur lucru
Să scriu orice
Încerc o poezie
Dar fără rimă
Doar niște cuvinte
Aruncate pe-o hârtie
.
Sunt la Litere
Și ce? Nu știu să scriu
Ce știu să fac?
Nu mă cunosc deloc
Nu știu ce-mi place
Sau de cine
N-am nicio idee
Dar dacă o sa aflu
O să vă spun
.
Am văzut că poeziile contemporane
Nu au rimă, sunt mai bune fără
Așa că încerc și eu
Până la urmă
Nu-s poetă
Dar ar suna bine să mi se spună de mâine
Poeta Daria, să trăiți!
.
Cică îți trebuie vocabular bogat
Să scrii o poezie
Și-ți trebuie și talent
Acum lucrurile au sens
De-asta nu-mi iese mie nicio poezie
.
Ce amuzant ar fi
Să le arăt prietenelor
Aceste cuvinte aruncate pe hârtie
Le-ar numi poezii
Măcar aș râde
.
Am mai scris niște poezii
Acum ceva timp
Parcă erau mai bune
Asta este
Timpul trece
Lucrurile se schimbă
Poate peste un an
Voi scrie mai bine
.
Acum că le-am împărtășit cu voi,
Nu-mi tăiați elanul
Știu ca nu scriu bine
Dar măcar
Știu sigur un lucru
Că-s făcute de mine
.
Terapie sau somn?
Terapie prin somn!
Măcar nu costă bani
Recomand 8 ore pe noapte
Sau cât vreți
Până la urmă
E viața voastră
Voi o dormiți.
.
Prima și ultima mea iubire
Ai fost și vei rămâne prima mea iubire
Care eu am iubito foarte mult
De care îmi voi aminti tot restul vieții mele cât voi trăi pe acest pământ
Seara mă gândesc la tine nu știu dacă faci și tu la fel ca și mine
Iar când mă culc te visez noapte și zi că poate într-o bună zi vei reveni din nou lângă mine prima și ultima mea iubire
Ploaie
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela
Pe mine nu m-acoperi desi inima iti cere
Si te faci ca n-o auzi cand urla
Tu mergi in fata mea, eu te urmez
Ca alt drum decat asta nu stiu
Si ma doare tare dar nu pot sa cedez
Ca de nu-s a ta nu stiu ce sa fiu
M-am imbolnavit de la ploaia rece
Ca nu vrei sa m-acoperi nici sa ma astepti
Nu spui nimic, macar sa-mi spui de ce
Ai dat cu tot ce ti-am dat de pereti
Si stiu ca nu raspunzi, imi dai doar tacere
Eu raman in spate, te urmez fidela
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela.