Întreab-o înainte să o dezbraci
Întreab-o dacă trupul ei
E refugiu sau câmp de luptă.
Dacă pielea-i o hartă ce arde sub priviri
Sau o pagină goală când n-o citește nimeni.
Întreab-o cui i-a spus „te iubesc”
Și n-a primit răspuns,
Ce cicatrici a învățat
Să le poarte ca bijuterii.
Întreab-o ce o face să tremure
Când nu e frig,
Și de ce zâmbește
Când cade în gol cu ochii închiși.
Întreab-o ce vise i s-au frânt
Când au numit-o prea mult,
Prea tăcută, prea vie,
Prea femeie pentru o lume.
Iar dacă, după toate umbrele,
Îți oferă un zâmbet tăcut,
Fii scânteia ce o luminează,
Să o atingi doar cu sufletul, mut.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 20 aprilie
Vizualizări: 54
Poezii din aceiaşi categorie
Mai frumoasă de Laura Stoica în engleză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
More beautiful
You're far away but you still
Have an incredible amount of power over me
I wake up smiling every day
How lucky that I met you
I long stopped believing in love
I want to stay in your love filled world
I've never been this deeply in love before
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
I want to stay in your love filled world
I wake up smiling every day
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
Sometimes without you
It's hard to go on
I want you to be with me
Always with me
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it.
Uită-mă
Uitama in capul tau
Dar in gind voi fi mereu
Uitama asa cum poti
Dar nu asa sa stie toți
Iti doresc sa fii barbat
Si sa fii apreciat
De acea a ta femeie
Care iti va fi o cheie
Dar sa stii ca voi fi bine
Voi incerca sa uit de tine
Sa nu-ți faci griji de mine
Ca sigur va avea cine
N-ai stiut sa fii barbat
Asa cum m-am asteptat
Ai fost un simplu baiat
Care doar a studiat💔
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
De dragoste
Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,
despărţiţi, amândoi,
suntem unul,
- o suprafaţă întinsă şi netedă -
matematica n-are nici o treabă cu noi,
o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…
braţele noastre sunt o ramură care arde,
trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,
ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde
apoi împărţim fericirea la doi.
unul şi cu unul nu face niciodată doi,
- matematica noastră e ca o sabie,
ca un fir de trifoi -
o inimă şi cu o inimă fac o vrabie…
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip,
Să mă şteargă apa mării cu-n val,
Apoi să plâng, să râd, şi să strig,
Că tot ce-am trăit a fost în zadar.
Să mă spulbere vântul ca pe un fulg,
Să plutesc peste ruina din mine,
Spini din coroana Domnului să smulg,
Şi c-o plăcere amară să mi-i introduc în vine.
Tu, el sau cei ce mă cunoaşteţi,
Veniţi să mă vedeţi răstignit,
Tristeţi alături de mine să paşteţi,
În clipa din urmă să mă ştiu iubit.
În tihnă apoi să mă îngropaţi,
Şi puneţi-mi în raclă dulci poeme,
Ca-n negru infinit, când voi fi plictisit,
Să mai citesc câte unul din vreme în vreme.
Idila Roz a Inimilor Îmbrățișate
Lumina apusului era o explozie de culori roz pal, metamorfozând cerul într-o picătură etereală ce se scurge în tabloul edenic al vieții noastre, care ne învăluiește în grația divină a amorului. Adierea serii, dulce ca un susur al zânelor, ne mângâia pielea, aducând cu ea arome paradisiace și promisiuni de veșnicie
Fiecare sărut pe buzele tale era o constelație de stele, o simfonie de dorințe ce dansa pe firmamentul cerului nostru interior
Sub cerul roz, noi doi eram imortalizați într-o capodoperă a iubirii, unde fiecare atingere era o pensulă delicată, trasând arabescuri de pasiune și tandrețe. Inimile noastre, două flăcări gemene, băteau la unison într-o armonie perfectă, creând o melodie sublimă a sufletelor îndrăgostite
Fiecare clipă petrecută împreună devenea o odă scrisă de mâna destinului, un vers ce intona despre fericire și împlinire În brațele tale, timpul se transforma într-o iluzie, iar noi pluteam într-un ocean de euforie, mângâiați de adierea blândă a serii și de sărutul veșnic al iubirii noastre
Mai frumoasă de Laura Stoica în engleză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
More beautiful
You're far away but you still
Have an incredible amount of power over me
I wake up smiling every day
How lucky that I met you
I long stopped believing in love
I want to stay in your love filled world
I've never been this deeply in love before
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
I want to stay in your love filled world
I wake up smiling every day
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
I learn to love with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it
Sometimes without you
It's hard to go on
I want you to be with me
Always with me
The happiness that I recieve
I only want to enjoy it with you
You see me
More beautiful then I know me to be
You make me feel
Like I'm the centre of the world
You pamper me, pamper me, pamper me
With sweet words
My heart doesn't want you to lie to it
It doesn't want you to lie to it.
Uită-mă
Uitama in capul tau
Dar in gind voi fi mereu
Uitama asa cum poti
Dar nu asa sa stie toți
Iti doresc sa fii barbat
Si sa fii apreciat
De acea a ta femeie
Care iti va fi o cheie
Dar sa stii ca voi fi bine
Voi incerca sa uit de tine
Sa nu-ți faci griji de mine
Ca sigur va avea cine
N-ai stiut sa fii barbat
Asa cum m-am asteptat
Ai fost un simplu baiat
Care doar a studiat💔
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
De dragoste
Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi,
despărţiţi, amândoi,
suntem unul,
- o suprafaţă întinsă şi netedă -
matematica n-are nici o treabă cu noi,
o inimă şi cu o inimă fac o lebădă…
braţele noastre sunt o ramură care arde,
trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi,
ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde
apoi împărţim fericirea la doi.
unul şi cu unul nu face niciodată doi,
- matematica noastră e ca o sabie,
ca un fir de trifoi -
o inimă şi cu o inimă fac o vrabie…
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip
Aş vrea să fiu o urmă pe nisip,
Să mă şteargă apa mării cu-n val,
Apoi să plâng, să râd, şi să strig,
Că tot ce-am trăit a fost în zadar.
Să mă spulbere vântul ca pe un fulg,
Să plutesc peste ruina din mine,
Spini din coroana Domnului să smulg,
Şi c-o plăcere amară să mi-i introduc în vine.
Tu, el sau cei ce mă cunoaşteţi,
Veniţi să mă vedeţi răstignit,
Tristeţi alături de mine să paşteţi,
În clipa din urmă să mă ştiu iubit.
În tihnă apoi să mă îngropaţi,
Şi puneţi-mi în raclă dulci poeme,
Ca-n negru infinit, când voi fi plictisit,
Să mai citesc câte unul din vreme în vreme.
Idila Roz a Inimilor Îmbrățișate
Lumina apusului era o explozie de culori roz pal, metamorfozând cerul într-o picătură etereală ce se scurge în tabloul edenic al vieții noastre, care ne învăluiește în grația divină a amorului. Adierea serii, dulce ca un susur al zânelor, ne mângâia pielea, aducând cu ea arome paradisiace și promisiuni de veșnicie
Fiecare sărut pe buzele tale era o constelație de stele, o simfonie de dorințe ce dansa pe firmamentul cerului nostru interior
Sub cerul roz, noi doi eram imortalizați într-o capodoperă a iubirii, unde fiecare atingere era o pensulă delicată, trasând arabescuri de pasiune și tandrețe. Inimile noastre, două flăcări gemene, băteau la unison într-o armonie perfectă, creând o melodie sublimă a sufletelor îndrăgostite
Fiecare clipă petrecută împreună devenea o odă scrisă de mâna destinului, un vers ce intona despre fericire și împlinire În brațele tale, timpul se transforma într-o iluzie, iar noi pluteam într-un ocean de euforie, mângâiați de adierea blândă a serii și de sărutul veșnic al iubirii noastre
Alte poezii ale autorului
Geneza eternului
În haosul creației, când cerul suspină,
Un zeu nevăzut modelează lumină.
Din prafuri stelare și șoapte de ieri,
Se naște eternul din vise și seri.
Tăcerea dansează prin hăuri de scrum,
Se-nvârte-n spirale, împletind un alt drum.
Un glas nevăzut șoptește prin noi:
"Ești mai mult decât umbră, ești un Univers în doi."
Sub pleoape de gheață mocnește un jar,
O flacără vie dintr-un dor secular.
Te caut prin spații, prin timpuri ce plâng,
Ești clipa din veșnic, dar te pierd când te strâng.
Cum pot să cuprind infinitul în mâini,
Când stelele cad și se-nchid în străini?
Te simt, ești aproape, un freamăt, un dor,
Dar tăcerea ne leagă cu lanțuri de nor.
În oglinda lumii, mă caut, te chem,
Ești răspunsul ascuns în eternul poem.
Când totul dispare și timpul e scrum,
Vom fi constelații ce-aprind alte drumuri.
Păcatul ce mă veghează
Am semnat un pact,
Cu păcătosul ce-mi râde-n oglindă,
Iar fiecare clipă e un fir rupt
Al gândului ce-mi sorta blesteamă.
Am căutat în abisurile minții,
Cioburi de fericire, dar am fost orb,
Zdrobit-am sufletul pe drumuri tăcute,
Către cicatrici adânci, nenumărate.
Am strigat în sine-mi, dar nu s-a auzit,
Păcatul se naște și moare în mine,
Iar oglinda-mi arată chipul ucis,
Un strigăt mut răsunând prin timp.
Caut răspunsuri în liniștea nopții,
Dar întunericul mă devorează,
În fiecare colț, un demon mă privește,
Și-l văd zâmbind, înfricoșător, fără teamă.
Rătăcesc în cercuri vicioase,
Cu fiecare pas mai pierdut,
Și nu se termină niciodată,
Pentru inamicii ce mă veghează.
O poveste spusă greșit
Am fost doar vânt, cu luna strajă,
Dar m-au numit urgia serii,
Făceam din umbre, miez de noapte,
Un adăpost tăcut și sfânt,
Dar zorii m-au găsit străin,
Cu pașii frânți, cu ochii grei,
Un drum ce-l netezisem blând
S-a prăbușit sub pașii mei.
Am căutat liniște în inimă,
Dar am găsit doar durere.
Cu mâinile întinse-n sus,
Am atins scopuri și ideale.
Sunt liber, înconjurat de lanțuri,
Iar umbrele mă salvează,
Ca-n nopți, să mă chinui iar.
În a mea umbră, zorii se sting,
Iar pasul mă plimbă în pustiu,
Nu văd dorințe, nu simt vise,
Zac aici, rătăcit printre cuvinte,
Unde drumul e doar un ecou
Al sufletului sufocat de speranțe
Și trupul ce nu știe să doarmă.
Și-am învățat că acest drum
Nu mă duce nicăieri, niciodată,
Iar sufletu-mi obosit și greu
Nu mai știe ce să-mi ceară.
În pustiu, între ființe ponosite,
Am învățat să n-am regrete.
Așa am trăit, așa am căzut,
Dar de ce-mi este frică
Când eu sunt un personaj negativ
Dintr-o poveste spusă greșit?
Epilog
Pașii tăi sunt ecouri într-un timp ce nu se oprește,
și fiecare mișcare adâncește cu un pas iubirea,
dar rămâne între noi un vid nespus,
un gol pe care amândoi îl completăm în tăcere.
Dincolo de Veci
Nu-s rudă, nici ram dintr-o maimuță pierdută,
Ci-un semizeu din piatră și cer făurit,
Un glas ce răzbate prin umbra tăcută,
Aducând adevărul pe-al lumii granit.
Și-am să lupt, chiar de sângele-mi plânge în tină,
Pentru dreptul tău, liber, să mă contrazici.
Sub Tronul Hetimasiei, o artă divină,
Ca sa fim toti cununi de flori, ale Veciei.
Dar, Doamne, ce bine mint!
Poate că ne vom mai întâlni
Când vom fi mai în vârstă,
Când în minte nu vor mai fi furtuni,
Doar ape limpezi sub lună,
Iar bătaia inimii nebune se va domoli.
Așa că spun, naiv, pierdut în privire,
Că poate atunci voi fi visul tău,
Iar tu, aleasa vieții mele.
Dar astăzi, eu pentru tine sunt haos,
Iar tu, otravă ce-mi îneacă inima.
Și iar îmi spun povești,
Caut cumva să mă conving
Că timpul ne va mai întâlni,
Iar noi vom ști să fim...
O, dar ce frumos mă mai mint!
Geneza eternului
În haosul creației, când cerul suspină,
Un zeu nevăzut modelează lumină.
Din prafuri stelare și șoapte de ieri,
Se naște eternul din vise și seri.
Tăcerea dansează prin hăuri de scrum,
Se-nvârte-n spirale, împletind un alt drum.
Un glas nevăzut șoptește prin noi:
"Ești mai mult decât umbră, ești un Univers în doi."
Sub pleoape de gheață mocnește un jar,
O flacără vie dintr-un dor secular.
Te caut prin spații, prin timpuri ce plâng,
Ești clipa din veșnic, dar te pierd când te strâng.
Cum pot să cuprind infinitul în mâini,
Când stelele cad și se-nchid în străini?
Te simt, ești aproape, un freamăt, un dor,
Dar tăcerea ne leagă cu lanțuri de nor.
În oglinda lumii, mă caut, te chem,
Ești răspunsul ascuns în eternul poem.
Când totul dispare și timpul e scrum,
Vom fi constelații ce-aprind alte drumuri.
Păcatul ce mă veghează
Am semnat un pact,
Cu păcătosul ce-mi râde-n oglindă,
Iar fiecare clipă e un fir rupt
Al gândului ce-mi sorta blesteamă.
Am căutat în abisurile minții,
Cioburi de fericire, dar am fost orb,
Zdrobit-am sufletul pe drumuri tăcute,
Către cicatrici adânci, nenumărate.
Am strigat în sine-mi, dar nu s-a auzit,
Păcatul se naște și moare în mine,
Iar oglinda-mi arată chipul ucis,
Un strigăt mut răsunând prin timp.
Caut răspunsuri în liniștea nopții,
Dar întunericul mă devorează,
În fiecare colț, un demon mă privește,
Și-l văd zâmbind, înfricoșător, fără teamă.
Rătăcesc în cercuri vicioase,
Cu fiecare pas mai pierdut,
Și nu se termină niciodată,
Pentru inamicii ce mă veghează.
O poveste spusă greșit
Am fost doar vânt, cu luna strajă,
Dar m-au numit urgia serii,
Făceam din umbre, miez de noapte,
Un adăpost tăcut și sfânt,
Dar zorii m-au găsit străin,
Cu pașii frânți, cu ochii grei,
Un drum ce-l netezisem blând
S-a prăbușit sub pașii mei.
Am căutat liniște în inimă,
Dar am găsit doar durere.
Cu mâinile întinse-n sus,
Am atins scopuri și ideale.
Sunt liber, înconjurat de lanțuri,
Iar umbrele mă salvează,
Ca-n nopți, să mă chinui iar.
În a mea umbră, zorii se sting,
Iar pasul mă plimbă în pustiu,
Nu văd dorințe, nu simt vise,
Zac aici, rătăcit printre cuvinte,
Unde drumul e doar un ecou
Al sufletului sufocat de speranțe
Și trupul ce nu știe să doarmă.
Și-am învățat că acest drum
Nu mă duce nicăieri, niciodată,
Iar sufletu-mi obosit și greu
Nu mai știe ce să-mi ceară.
În pustiu, între ființe ponosite,
Am învățat să n-am regrete.
Așa am trăit, așa am căzut,
Dar de ce-mi este frică
Când eu sunt un personaj negativ
Dintr-o poveste spusă greșit?
Epilog
Pașii tăi sunt ecouri într-un timp ce nu se oprește,
și fiecare mișcare adâncește cu un pas iubirea,
dar rămâne între noi un vid nespus,
un gol pe care amândoi îl completăm în tăcere.
Dincolo de Veci
Nu-s rudă, nici ram dintr-o maimuță pierdută,
Ci-un semizeu din piatră și cer făurit,
Un glas ce răzbate prin umbra tăcută,
Aducând adevărul pe-al lumii granit.
Și-am să lupt, chiar de sângele-mi plânge în tină,
Pentru dreptul tău, liber, să mă contrazici.
Sub Tronul Hetimasiei, o artă divină,
Ca sa fim toti cununi de flori, ale Veciei.
Dar, Doamne, ce bine mint!
Poate că ne vom mai întâlni
Când vom fi mai în vârstă,
Când în minte nu vor mai fi furtuni,
Doar ape limpezi sub lună,
Iar bătaia inimii nebune se va domoli.
Așa că spun, naiv, pierdut în privire,
Că poate atunci voi fi visul tău,
Iar tu, aleasa vieții mele.
Dar astăzi, eu pentru tine sunt haos,
Iar tu, otravă ce-mi îneacă inima.
Și iar îmi spun povești,
Caut cumva să mă conving
Că timpul ne va mai întâlni,
Iar noi vom ști să fim...
O, dar ce frumos mă mai mint!