Стихи из этой категории
Cine mai mi-s?
Cine mai mi-s atunci când el
Alergă-n mine și nu-l pot prinde
E când aici, când dincolo,
În plămâni, în pulpa piciorului, în intestine,
În mintea-mi muncită de dor și-n sufletu-mi torturat
De atâtea sentimente noi?
Cine mai mi-s atunci când el
Își oprește preumbletul și
Devine al 79-lea organ al corpului meu,
Un organ nenumit, dar simțit în străfundurile ființei
Cu ale sale legături ce țin mădularele legate
Iar spiritul întreg și viu?
Cine mai mi-s atunci când el
Vorbește cu mine prin
Nu-știu-ce înlănțuire a celulelor
Căutând să îmi transmită ce nu mi-a fost vreodată zis
În perioadele de căutare a unui alt eu
Nu-știu-cum, dar așteptat încă de când nu mă născusem?
Cine mai mi-s atunci când el
Devine tu?
Dor de flacără
Lumânarea neatinsă stă pitită,
Neobișnuit de liniștită.
Așteaptă să fie văzută,
Neobservată, ea se preface tăcută.
Neavând chibrite sau brichetă,
Mă apropiu de ea foarte discretă.
Întunericul pătrunde subtil în odaie,
Încet-încet aud stropii vestind o ploaie.
Lumânarea așteptând nerăbdătoare,
Să aibă un folos în lumea asta oare?
O privesc fără interes,
Situația dintre noi nefăcând un progres.
Iubirea mea arzătoare,
O ajută să se aprindă cu o anumită răcoare.
Timide ne apropiem una de alta,
Descoperind ce ascunde fapta.
Dragostea oarbă m-a făcut.
Flacăra încălzindu-mă m-am prefăcut
Într-o lacrimă de ceara,
O vai, iubire amară.
Ce s-a întâmplat cu noi?
Flacăra se stinge, nu mai putem da înapoi.
Te-am iubit cu adevărat,
Mă doare că încă o fac.
Chiar dacă ai rămas cu nimic,
Alături de tine rămân ca un alcoolic.
Mi-ai arătat ce înseamnă iubirea,
Acum vei vedea cum se simte nemurirea.
Linistea din război
Din adâncuri spumante dorinți
Se dezlănțuie amețite splendori,
Răsărind din ale demiurgului bolți
Necistitele din vis comori.
Mă mai alintă un jint,
La un colț de suflet,
Că inima, nu mai poate duce,
De când singură bate pe căi pierdute.
Și de-ar fi să-mi apari doar in vis...
Am să aleg să dorm profund pe veci.
Prea pierdut, prea rătăcit sunt
De la ultimul nostru...rămas bun...
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Noaptea strălucită
Lună,Lună. Când îmi ieși în zare inima mi-se afundă.
La stele eu mă uit iar tu ești singura care m-a uimit.
Stau într-un tei,unde îmi răsar flori de tei.
ma uit după tine în lung și în lat dar nu te găsesc căci tu ești doar o stea.
am avut sentimente pentru tine,dar știind ca nu mă vei vrea le-am ținut ascunse în inima mea.
as vrea să îmi dai o șansă ca iubit și iubită unde îmi vei pătrunde tu draga luna în carcasa mea de porțelan
Unde-s anii mei?
Adu' Doamne inapoi ...
Anii mei lipsiti de greu
Parul castaniu si des
Ochii mei fara defect
Pielea neteda,stralucitoare
Vocea ca de vrabioara
Si sufletul neprihanit
Care astazi a-mpietrit...
-U.A
Cine mai mi-s?
Cine mai mi-s atunci când el
Alergă-n mine și nu-l pot prinde
E când aici, când dincolo,
În plămâni, în pulpa piciorului, în intestine,
În mintea-mi muncită de dor și-n sufletu-mi torturat
De atâtea sentimente noi?
Cine mai mi-s atunci când el
Își oprește preumbletul și
Devine al 79-lea organ al corpului meu,
Un organ nenumit, dar simțit în străfundurile ființei
Cu ale sale legături ce țin mădularele legate
Iar spiritul întreg și viu?
Cine mai mi-s atunci când el
Vorbește cu mine prin
Nu-știu-ce înlănțuire a celulelor
Căutând să îmi transmită ce nu mi-a fost vreodată zis
În perioadele de căutare a unui alt eu
Nu-știu-cum, dar așteptat încă de când nu mă născusem?
Cine mai mi-s atunci când el
Devine tu?
Dor de flacără
Lumânarea neatinsă stă pitită,
Neobișnuit de liniștită.
Așteaptă să fie văzută,
Neobservată, ea se preface tăcută.
Neavând chibrite sau brichetă,
Mă apropiu de ea foarte discretă.
Întunericul pătrunde subtil în odaie,
Încet-încet aud stropii vestind o ploaie.
Lumânarea așteptând nerăbdătoare,
Să aibă un folos în lumea asta oare?
O privesc fără interes,
Situația dintre noi nefăcând un progres.
Iubirea mea arzătoare,
O ajută să se aprindă cu o anumită răcoare.
Timide ne apropiem una de alta,
Descoperind ce ascunde fapta.
Dragostea oarbă m-a făcut.
Flacăra încălzindu-mă m-am prefăcut
Într-o lacrimă de ceara,
O vai, iubire amară.
Ce s-a întâmplat cu noi?
Flacăra se stinge, nu mai putem da înapoi.
Te-am iubit cu adevărat,
Mă doare că încă o fac.
Chiar dacă ai rămas cu nimic,
Alături de tine rămân ca un alcoolic.
Mi-ai arătat ce înseamnă iubirea,
Acum vei vedea cum se simte nemurirea.
Linistea din război
Din adâncuri spumante dorinți
Se dezlănțuie amețite splendori,
Răsărind din ale demiurgului bolți
Necistitele din vis comori.
Mă mai alintă un jint,
La un colț de suflet,
Că inima, nu mai poate duce,
De când singură bate pe căi pierdute.
Și de-ar fi să-mi apari doar in vis...
Am să aleg să dorm profund pe veci.
Prea pierdut, prea rătăcit sunt
De la ultimul nostru...rămas bun...
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Noaptea strălucită
Lună,Lună. Când îmi ieși în zare inima mi-se afundă.
La stele eu mă uit iar tu ești singura care m-a uimit.
Stau într-un tei,unde îmi răsar flori de tei.
ma uit după tine în lung și în lat dar nu te găsesc căci tu ești doar o stea.
am avut sentimente pentru tine,dar știind ca nu mă vei vrea le-am ținut ascunse în inima mea.
as vrea să îmi dai o șansă ca iubit și iubită unde îmi vei pătrunde tu draga luna în carcasa mea de porțelan
Unde-s anii mei?
Adu' Doamne inapoi ...
Anii mei lipsiti de greu
Parul castaniu si des
Ochii mei fara defect
Pielea neteda,stralucitoare
Vocea ca de vrabioara
Si sufletul neprihanit
Care astazi a-mpietrit...
-U.A
Другие стихотворения автора
Zilele...
Zilele mele treceau
Iar de tine ,mi-aminteau
Amintirile cu dor
Astăzi,ele,mă răscol
Rascolirea,tare doare
Doare al naiba de rău
Ce sa fac? Sa fiu alt om?
Nu se poate , sunt prea blând
Eu mă năpustesc plângând
Suferința , îmi e leac
Ăsta mi-e singurul veac
Veacul ce astăzi îmi pleacă
Ia și zilele
Nu răbda...
PUTEREA LUI DUMNEZEU
Trecut-au anii rând pe rând,
Eu nu știam că vine ceasu,
Căci mă luptam ades mergând
Spre insula durerii.
Acolo mângâie am aflat;
Iar durerea a trecut.
Dar fără să cârtesc
Așteptat-am eu vreau leac.
Nicicum,
Așa dintr-odată a trecut;
Iar eu atunci m-am bucurat
Și pe Domnu ' am lăudat.
Atunci atâta m-a-ntărit,
Iar El puterea Lui mi-a dat,
Ca să pot să fiu și eu la fel,
Când nimeni nu mă mângâia.
respirație
Respir aerul vieți blânde
precum aburul creiat de frig
unde curg mângâieri solide
ca o speranță fără să oblig
Deschid privirea-n profunzine
cu speranță pentru-o nouă zi
când tulburele are limpezime
precum frunzișul din brazi
Caut realitatea s-o pun-n poem
ce va străluci de bine
ridicând la rangul de suprem
mângâieri cu mâini fine
Constantin STanciu
Rosa 2
Tu ești soarele
Eu sunt Luna
Eu te încălzesc cu nima curată
Și iubire reală
Tu privind asta ca pe o greșeală
În timp ce te încălzesc cu zâmbet
Îți scriu versuri pe caiet
Inima îmi bate tare
În timp ce iau o gustare
Ma gândesc numa la tine
Oare asa ca mine cine o sa te mai iubească, cine?
Îndrăgostit
•Sunt un mic copil,
•Îndrăgostit de cineva cu stil
•Cu ochii căprui,
•Poate fura inima oricui ,
•Când mă gândesc la el
•Parcă sunt într-un univers paralel
•Doar pe el îi iau drept model.
Lorena
Durerea
Atâtea dureri...
Atâtea întrebări fără răspuns.
Atât de multe răni sângerând.
Săgeți înfipte în inimă.
De nimeni înțelese.
De multi batjocorite.
Răni dureroase.
De nimeni mângâiate.
Strigând după ajutor.
Ei părând surzi.
Nori negri atât de grei.
Oprind a mea rugăciune în drumul ei spre Cel Atotputernic.
Zilele trec.
Durea devine tot mai insuportabilă.
Cel rău șopotind... fă-o.
Dar nu vreau a mea mamă să sufere.
Nici în Foc să ard o veșnicie.
Să fie ăsta sfârșitul?
Zilele...
Zilele mele treceau
Iar de tine ,mi-aminteau
Amintirile cu dor
Astăzi,ele,mă răscol
Rascolirea,tare doare
Doare al naiba de rău
Ce sa fac? Sa fiu alt om?
Nu se poate , sunt prea blând
Eu mă năpustesc plângând
Suferința , îmi e leac
Ăsta mi-e singurul veac
Veacul ce astăzi îmi pleacă
Ia și zilele
Nu răbda...
PUTEREA LUI DUMNEZEU
Trecut-au anii rând pe rând,
Eu nu știam că vine ceasu,
Căci mă luptam ades mergând
Spre insula durerii.
Acolo mângâie am aflat;
Iar durerea a trecut.
Dar fără să cârtesc
Așteptat-am eu vreau leac.
Nicicum,
Așa dintr-odată a trecut;
Iar eu atunci m-am bucurat
Și pe Domnu ' am lăudat.
Atunci atâta m-a-ntărit,
Iar El puterea Lui mi-a dat,
Ca să pot să fiu și eu la fel,
Când nimeni nu mă mângâia.
respirație
Respir aerul vieți blânde
precum aburul creiat de frig
unde curg mângâieri solide
ca o speranță fără să oblig
Deschid privirea-n profunzine
cu speranță pentru-o nouă zi
când tulburele are limpezime
precum frunzișul din brazi
Caut realitatea s-o pun-n poem
ce va străluci de bine
ridicând la rangul de suprem
mângâieri cu mâini fine
Constantin STanciu
Rosa 2
Tu ești soarele
Eu sunt Luna
Eu te încălzesc cu nima curată
Și iubire reală
Tu privind asta ca pe o greșeală
În timp ce te încălzesc cu zâmbet
Îți scriu versuri pe caiet
Inima îmi bate tare
În timp ce iau o gustare
Ma gândesc numa la tine
Oare asa ca mine cine o sa te mai iubească, cine?
Îndrăgostit
•Sunt un mic copil,
•Îndrăgostit de cineva cu stil
•Cu ochii căprui,
•Poate fura inima oricui ,
•Când mă gândesc la el
•Parcă sunt într-un univers paralel
•Doar pe el îi iau drept model.
Lorena
Durerea
Atâtea dureri...
Atâtea întrebări fără răspuns.
Atât de multe răni sângerând.
Săgeți înfipte în inimă.
De nimeni înțelese.
De multi batjocorite.
Răni dureroase.
De nimeni mângâiate.
Strigând după ajutor.
Ei părând surzi.
Nori negri atât de grei.
Oprind a mea rugăciune în drumul ei spre Cel Atotputernic.
Zilele trec.
Durea devine tot mai insuportabilă.
Cel rău șopotind... fă-o.
Dar nu vreau a mea mamă să sufere.
Nici în Foc să ard o veșnicie.
Să fie ăsta sfârșitul?