Iti amintesti?

Iti amintești cum stam pe canapea

Și ne uitam cu drag unul la altul

Era un spațiu abrupt..n-aveai curaj sa îl scurtezi

Te-ai hotărât într-un final și-ai făcut saltul...

Să mă săruți fără sả vreau să dezertez

Azi nu mại ești nici măcar sa ma privești..

Angoasă mi-ai lăsat fără să vrei

Nu-mi trece nici mắcar cu ceai de tei...

Mi-ar prinde bine un ceai de sentimente

Le ţii ascunse..deși le ai pe sortimente.

Durerea e tot ce mi-ai lăsat..băutură complicată

Îngheață sufletul pe loc..zici că-i fortificată

Mai am un pic dar nu mai vreau să gust

Mai bine-ai reveni să bem în 2 un must.

Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: OneWineWoman

#unpahardepoezie #onewinewoman

Дата публикации: 4 января

Просмотры: 211

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Ochi caprui si cerul greu

Si ma clatin, si ma catin

Prin ploaia noptii reci.

Ma gandesc la ochii tai,

Sperand ca o sa-mi treci.

Cand ma uit in sus la luna,

Cerul negru mi se arata.

Fata mi e tare uda,

Iar departe vad o pata.

Ti-as picta cu pensula

Ochii cafenii ce-i ai,

Cu care m-ai fascinat

Acum multi ani.

Cand te uiti la mine,

Un junghi simt in al meu piept,

Stiind ca in spatele ochilor calzi

Se ascunde un secret.

Dar ce sa faci cand esti confuz?

Uneori simt bucurie,

Alteori mai rau ma incurci.

Mi-e dor de tine, dar nu ca-n copilarie.

Еще ...

DIALOG CU FIUL MEU -continuare-

În cele din urmă Nelu o cunoaște pe Florentina,dragoste la prima vedere.Se întânleau

la noi acasă; părinții lor nu știau. Florentina ,era ca o ciută speriată ,ochii erau temători.

Însă nici ei ,nu au apucat bătrânețele împreună Doar prietenia mea cu Nelu durează.

Eu i am botezat primul copil ,pe Octavian ,ce-mi poartă numele .

-Pe mine m-a durut mult despărțirea voastră -spune mama...

Cât s-a zbătut Gabi ,căt a muncit ? E u am văzut eram lângă ea.Era ca un titirez dacă

pot spune așa :dimineața ducea copilul la creșă ,ședea zi lumină la tarabă de cele mai

multe ori nemâncată să pună ban pe ban să cumpere mașină ,să meargă după marfă .

Și-a mărit afacerea,,avea mai multe locuri de desfacere cu mai multe vânzătoare a pier-

dut controlul au furat-o fără rușine.Era un om bun câștigase simpatia fetelor ce lucrau la

bancă care o anunțau cănd avea facturi la plată .Înebunită umbla după împrumut.Nu pot

să nu-i dau Cezarului ce al Cezarului și nici să nu -i recunosc meritele .A falimentat a luat

drumul străinătății a muncit pe unde a găsit .S-a orientat ,unde ar putea obține un salar mai

bun și Fata Bibelou așa cum a rrămas pentru mine ,soacra ei ,a condus și conduce și azi ,

mașini -mastodont- :tiruri prin toată Europa .Draga mea Gabriela zică lumea ce o vrea tu ești

un erou al acestori vremuri .

În grrădina din fața casei se lasă înserarea.După ploaia cuminte și caldă ,florile sunt

fericite; iedera împrăștie parfumul ei peste tot.Pe stradă e tăcere, o tăcere ce rănește...

Oamenii stau în case,privesc prin sticla geamurilor peisajul înserării .Suntem cu toți consem-

nați; purtăm mănuși măști, avem voie să ieșim după treburi ,cu ptogram. E pandemie de

COVIT-19 ; stăm în casă și vedem ce se mai întâmplă la televizor: câți s-au molipsit, câți au

murit, câți sunt în covalescență.

Mâine va fi o nouă zi ,vom depăna alte amintiri; pe acestea nu le poate lua nimeni sunt

propietate privată .Ziua e pe sfârșite ,un sfârșit de primăvară.Narura este curată ,aerisită după

ploaie .Spre apus ,pe cerul înalt mai dăinue urme ale norilor în mișcare. Nici o adiere ; totul

pare neclintit .Nu e loc nici pentru un fir de praf,doar frunze, iarbă, flori.Nici gângăniile nu mai

sparg tăcerea ; doar câte un lătrat de câine.Apele scăzute ale Siretului curg anevoie spre

întânlirea cu Dunărea ,ceva mai jos.Urmează să înflorească crinii de mai apoi bujorii,iar zore-

lele care se agață cu disperare pentru a apuca un loc mai bun la soare..Umbrele negre ale

noptii își desfac faldurile tăcerii.La lumina unui bec ,mai răsfoiesc o carte; cartea e hrana

sufletului meu în singurătatea împusă Noaptea se odihnește , dar somnul nu vine.Mai controlez

o dată dacă am tras zăvorul la ușă și dacă geamurile sunt închse Patul mă așteaptă ca un bun

prieten .Dincolo de geam ,beznă;Nici un fir de lumină până va răsări luna ,stăpâna nopții.

șfârșit

Еще ...

Pe veci de tine mă voi smulge

Strigă Cerul, să nu plâng,

Să prind aripi și sa zbor

Spre tărâm ce nu mă frâng

Și nu sufocă al meu dor..

Dar eu stau,mai zăbovesc;

Să mai cred o dată -tine,

Căci ești gândul ce l iubesc

Și ești soarele din mine..

Iar mă prăbușesc în gol,

În treacăt,mă izbesc de stânci;

Vântul mă scuipă cu nămol,

Mă -nghit gropile adânci.

Tânjeam al nostru răsărit

Din zarea viselor tăcute,

In umbra ta m am cuibărit

Și rod clipele pierdute..

Și ploaia mă cuprinde iar,

Când întunericul se lasă;

Te așteptasem în zadar,

Să te întorci din nou,,acasă...

Știi,va veni o zi, cândva,

Când la răscruce voi ajunge

Și mi va zâmbi altcineva;

Pe veci de tine mă voi smulge...!!

Еще ...

O dragoste pierduta

Ne-am întâlnit în toamna anului nescris

Un an ce as fi vrut să-l uit

Căci unica lumina prin beznă ce a răzbătut

Ai fost doar tu in singuraticul apus

Prin parcuri,pe alei

Lumina ta orbea

Miam cumpărat și ochelari de soare

Prin ei că sa te pot vedea

Nu pot să scriu

Nu-mi vin in minte slove

Ca frumusețea ta sa o descriu

Nu îmi ajunge o viață,și nici noua

In dimineață,noapte aproape

Stăteam la lacul amorțit

Privind în ochii tăi căprui

Am înțeles că m-am îndrăgostit

Trecuseră nu mult

Și tu ai dispărut

Am tras un fum uitându-ma la luna

Înțelegând,de tot că te-am pierdut

Ecou de voci în gînd îmi răsunau

Dar eu voiam pe a ta sa o ascult

Mă zbat să-mi amintesc macar un tembru mut

Dar glasul tau divin,treptat am inceput s-al uit

Aevea-n vis,te intilneam mai des

Mai des tot întâlneam și vinul

Mai nebunit nespus,precum un roșu trandafir

Mi-ai arătat cei asta frumusețe

Apoi cu spini amari tu mai străpuns.

Am incercat sa uit de tot

Dar nu mi sa primit

Mereu voi crede eu in viitor

Unde vom fi noi doi iubiți

Еще ...

Tu treci…

Tu treci, și vântul nu mai bate,

O toamnă rece îți doarme sub picior,

Iar ochii-mi hulpavi te străbate,

Și de mirare, și de amor...

Cu grație din coapse miști duios,

Pământul geme închis sub iarbă,

Copacii-și pleacă ramurile-n jos,

Iar sângele a-nceput să-mi fiarbă.

Pe trupul tău se-ascunde seara,

Ca-ntr-un potir cu vis și scrum,

Iar gându-mi îți sărută ceara,

Topită-n dulcele-ți parfum.

Mi-e inima o frunză răvășită,

Dusă de vânturi în abis,

Și-n ochii tăi, ca-ntr-o ispită,

Se zbate cerul necuprins.

Trec zorii reci prin neguri dese,

Și-n urma ta, poteci rămân,

Pământul reavăn nu-nțelese,

De ce subit respiră cu-n plămân.

Ești dor, ești vifor, ești chemare,

Și-n tine luna-și pierde glasul,

Iar eu sunt lacrimile amare,

Ce îți inundă în urmă pasul.

Еще ...

Dorință interioară

Fug spre al tău gând,

Insist,vreau să întru,

Mă primești zburând,

Spre tine,cu al meu gândul.

În brațe să te iau,

Dulce să te sărut,

Doar cu tine vreau să stau,

Te privesc,ca la început.

Strânge-mă de mâini,

La al tău piept tu mă primește,

Dintr-o străină,

Ai devenit una ce mă iubește !