Gândurile mele
Toate gândurile mele
Stau și în șoaptă îmi vorbesc
Cum să fac să infliresc,
Clipele să le trăiesc.
Una-i viața, scurtă -i firea
Zile, ani se duc în vânt
Eu rămân fără menirea
De-a trăi cu rost în gând.
Mă întreb în zori și -n noapte
Cui îi pasă că mă pierd?
Timpul curge mai departe,
Iar eu nu știu să -l petrec.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 31 марта
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 106
Стихи из этой категории
Prima fata
Privirea ei, ochii albaștri
Parca cerul îmi zâmbea
Si șopteau mereu într-una
Nu ma uita, nu ma uita
O zi trecea, alta venea
Focul, mai tare ardea
Și povesteau și își spuneau
Nu ma uita, nu ma uita
Ea perfectă, el nu prea
Avea vicii ce-l oprea
Insa focul nu înceta
Ea îl uita, el aștepta
Ani insa au trecut
N-a fost asa cum au vrut
Ea sa dus, el n-a stiut
Ca îl uita, dar aștepta
Vremea lor a și apus
Nimic nu-și mai aveau de spus
Ea fericită, el nu prea
Ea îl uitase, el murea
Arest
Prins în mintea mea, arest la domiciliu
M-aș îmbăta să nu mai simt dar îți văd chipul
M-aș înșela dar chiar incerc să nu fiu tipul
Ceva mă mișcă și nu cred că e nisipul
Ceva m-apasă, cred că-i partea mea de vină
Înțeleg acum de ce te porți ca o străină
Dacă te-am făcut să suferi, tu să-mi ierți păcatul
N-am meritat iubirea ta ce acum o poarta altul
Eterenitate
Privirea dimineții
Azi m-am trezit in fața ochilor
Cu a ta privire, dintr-o poza trimisă candva
Intr-o seara de vară, în amurgul zorilor
Când te-am întrebat ce sunt în viata ta...
Răspunsul ti-a fost atât de jucăuș...ghidus,
"Dragostea vieții mele"....
Declarație ce-a îndulcit un apus
Azi doar un vers în poeziile mele.
Stiam că nu-s... dar m-a făcut sa sper
Ca-n urmă va rămâne ceva bun
Și chiar de timpul peste noi va trece
Sa te-a amintesc mereu prin al tău vin...
Tin minte ca ti-am spus cât de frumos poți fi
Și îmi doream să mi te simt in brațe
Și mi-am pus în pahar dulcele tău vin
Și dorul s-a mai potolit, gustând din a ta creație.
amintiri /2
sub o mască binevoitoare,
răutatea
se rostogolește prin hățișurile istoriei,
călcând, asemenea buldozerului,
peste făclii și case.
gândul ucigător de oameni-
înfometat,
se cuibărește-n inimă,
întunecând mintea
cu mii de argumente.
cine să se mai bucure de nașterea Sfintei Fecioare?
peste tot,
strigăte de groază.
sângele
bărbaților,
femeilor,
copiilor români
nu-nduplecă cruzimea.
in satele:
mihai bravu,
nușfălău
treznea,
ip
doar crucile din lemn mai vorbesc
printre lacrimi.
Pierdut in intuneric
Ma simt a fi in intuneric
Si inchid ochii
Sa ma trezesc in lumina
Dar negru se combina.
Negru:
Negru ce il port
Ma caracterizeaza
Imi descrie sentimentele
Ce-n mine vibreaza.
Amarul:
Din-nauntrul meu
Se scurge-acuma rinduri
Si urma umbrei , chipul ei
Ramine-a fi doar visuri.
Prima fata
Privirea ei, ochii albaștri
Parca cerul îmi zâmbea
Si șopteau mereu într-una
Nu ma uita, nu ma uita
O zi trecea, alta venea
Focul, mai tare ardea
Și povesteau și își spuneau
Nu ma uita, nu ma uita
Ea perfectă, el nu prea
Avea vicii ce-l oprea
Insa focul nu înceta
Ea îl uita, el aștepta
Ani insa au trecut
N-a fost asa cum au vrut
Ea sa dus, el n-a stiut
Ca îl uita, dar aștepta
Vremea lor a și apus
Nimic nu-și mai aveau de spus
Ea fericită, el nu prea
Ea îl uitase, el murea
Arest
Prins în mintea mea, arest la domiciliu
M-aș îmbăta să nu mai simt dar îți văd chipul
M-aș înșela dar chiar incerc să nu fiu tipul
Ceva mă mișcă și nu cred că e nisipul
Ceva m-apasă, cred că-i partea mea de vină
Înțeleg acum de ce te porți ca o străină
Dacă te-am făcut să suferi, tu să-mi ierți păcatul
N-am meritat iubirea ta ce acum o poarta altul
Eterenitate
Privirea dimineții
Azi m-am trezit in fața ochilor
Cu a ta privire, dintr-o poza trimisă candva
Intr-o seara de vară, în amurgul zorilor
Când te-am întrebat ce sunt în viata ta...
Răspunsul ti-a fost atât de jucăuș...ghidus,
"Dragostea vieții mele"....
Declarație ce-a îndulcit un apus
Azi doar un vers în poeziile mele.
Stiam că nu-s... dar m-a făcut sa sper
Ca-n urmă va rămâne ceva bun
Și chiar de timpul peste noi va trece
Sa te-a amintesc mereu prin al tău vin...
Tin minte ca ti-am spus cât de frumos poți fi
Și îmi doream să mi te simt in brațe
Și mi-am pus în pahar dulcele tău vin
Și dorul s-a mai potolit, gustând din a ta creație.
amintiri /2
sub o mască binevoitoare,
răutatea
se rostogolește prin hățișurile istoriei,
călcând, asemenea buldozerului,
peste făclii și case.
gândul ucigător de oameni-
înfometat,
se cuibărește-n inimă,
întunecând mintea
cu mii de argumente.
cine să se mai bucure de nașterea Sfintei Fecioare?
peste tot,
strigăte de groază.
sângele
bărbaților,
femeilor,
copiilor români
nu-nduplecă cruzimea.
in satele:
mihai bravu,
nușfălău
treznea,
ip
doar crucile din lemn mai vorbesc
printre lacrimi.
Pierdut in intuneric
Ma simt a fi in intuneric
Si inchid ochii
Sa ma trezesc in lumina
Dar negru se combina.
Negru:
Negru ce il port
Ma caracterizeaza
Imi descrie sentimentele
Ce-n mine vibreaza.
Amarul:
Din-nauntrul meu
Se scurge-acuma rinduri
Si urma umbrei , chipul ei
Ramine-a fi doar visuri.
Другие стихотворения автора
Această minunată copilărie
Această minunată copilărie,
cât aș vrea să nu se mai termine,
dar într-un final toți ajungem mari,
și trecem prin multe schimbări,
în mintea noastră suntem tot copii,
dar...s-a dus sezonul de jucării .
de Panait Mirela
Tatăl meu drag
Binecuvântată de către al meu tată,
Respectata ca sunt a lui fată,
În ochii lui schimbată,
Poate incăpătânată,
Deodată rușinată,
Dar el nu va renunță niciodată.
GLASUL DREPTĂȚII
Conștiința-i - glasul dreptății,
Conștiința-i - arma păcii,
Dumnezeu aceasta ne-a lăsat
Să ne izbăvească de păcat.
Prin aceasta Dumnezeu pe om îl cercetează,
Să vadă faptele lui care lucrează,
Pentru-mpărăția Lui sau pentru păcat
Așa cum El omului i-a dat.
Noi trebuie să ne gândim bine
La libertatea ce Domnu ' ne-a lăsat-o;
La mântuirea sufletului cugetând
Frumos, lucrând.
La cele 3 virtuți să cugetăm,
Pe Dumnezeu în psalmi să-L lăudăm.
De cel bolnav să îngrijim,
Păcatul să îl biruim.Amin.
Așteaptă-mă
Cafea să-mi pregătești, sau ceai.
Te rog să fie cu iubire
Și-o prăjitură...de mai ai
Ști bine, cum îmi place mie.
Așteaptă-mă că vin spre seară
Sunt înghețat....să mă-ncălzești.
Să mă aștepți ca altă dată...
Cu-amorul tău să mă dezmierzi.
Aprinde focu-n șemineu
Fă lumina mai discretă.
Așteaptă-mă ca pe un zeu
Ce vine la a sa aleasă.
de Auraș Soare
Mă uit în sarea albastră
Ascultă la mine ce-ți zic,
copiii ăștia își pierd mintea pentru nimic,
Toți “e la modă să băgăm droguri”
Ei zic ca astea-s numa’ jocuri.
Trece timpu’ și ușor li se înfiripă
Așa-zisa “dependenta” pentru care se oftică,
că ei normal ca nu vor să zică
“bă am o problemă și nu-i una-i mică”
Trece timpu’ iar și se trezesc
Prin orașe în care te simți Dumnezeiesc,
Că au ajuns dintr-o viață plină,
Într-una plină de rugină.
Rugina de pe cârligul ăla,
când sarea e pescarul prin ape
Te agață și ușor devin șarpe,
Și se apucă să mai zică,
“hai fă-mi și mie doar una mică”
De la mici ajung la mari,
Toleranțe de spartani,
Vise cu senzații tari,
Ei de fapt sunt peștii agățați de pescari.
Toți au dat-o cu impertinenta,
și acum ei strâng mâna cu dependența.
Lucrul ce-i vor opri,
din a face ce și-ar dori.
Ce a fost candva...
Si in momentul in care te-am privit
Am simtit.
Am simtit to ce n-am trait,
Acele momete in care trebuia sa fii fericit.
Dar oare ce ne desparte?
Uneori zici ca esti pe marte,
Iar eu stau si citesc acea carte.
Cea care imi dezvaluie cum am ajuns sa o dam parte-n parte.
Nestiind cine este mai dezamagit,
Tu sau gandul meu nestingherit,
Mereu am crezut ca tu esti cel de negasit,
Dar am sfarsit cu un maldar de ganduri napustit.
Schimbarile sunt uneori de nefacut,
Insa trebuie de retinut ca orice amanunt
Este ca painea cu unt,
Greu de vazut, dar important in acel punct.
Esti ca o carte neatinsa.
Neinteresanta pentru cei din jur,
Dar interesant pentru cei din imprejur.
Tu fiind cel pur.
A fost frumos ce a avut loc,
Mai bine sa fi fost decat deloc.
Si sper ca in momentul in care o sa-ti apara chipul meu in minte
Sa-ti zici ca am fost o fata pe cinse...
Cu inima lasata in creatie,
candva iubita ta
Această minunată copilărie
Această minunată copilărie,
cât aș vrea să nu se mai termine,
dar într-un final toți ajungem mari,
și trecem prin multe schimbări,
în mintea noastră suntem tot copii,
dar...s-a dus sezonul de jucării .
de Panait Mirela
Tatăl meu drag
Binecuvântată de către al meu tată,
Respectata ca sunt a lui fată,
În ochii lui schimbată,
Poate incăpătânată,
Deodată rușinată,
Dar el nu va renunță niciodată.
GLASUL DREPTĂȚII
Conștiința-i - glasul dreptății,
Conștiința-i - arma păcii,
Dumnezeu aceasta ne-a lăsat
Să ne izbăvească de păcat.
Prin aceasta Dumnezeu pe om îl cercetează,
Să vadă faptele lui care lucrează,
Pentru-mpărăția Lui sau pentru păcat
Așa cum El omului i-a dat.
Noi trebuie să ne gândim bine
La libertatea ce Domnu ' ne-a lăsat-o;
La mântuirea sufletului cugetând
Frumos, lucrând.
La cele 3 virtuți să cugetăm,
Pe Dumnezeu în psalmi să-L lăudăm.
De cel bolnav să îngrijim,
Păcatul să îl biruim.Amin.
Așteaptă-mă
Cafea să-mi pregătești, sau ceai.
Te rog să fie cu iubire
Și-o prăjitură...de mai ai
Ști bine, cum îmi place mie.
Așteaptă-mă că vin spre seară
Sunt înghețat....să mă-ncălzești.
Să mă aștepți ca altă dată...
Cu-amorul tău să mă dezmierzi.
Aprinde focu-n șemineu
Fă lumina mai discretă.
Așteaptă-mă ca pe un zeu
Ce vine la a sa aleasă.
de Auraș Soare
Mă uit în sarea albastră
Ascultă la mine ce-ți zic,
copiii ăștia își pierd mintea pentru nimic,
Toți “e la modă să băgăm droguri”
Ei zic ca astea-s numa’ jocuri.
Trece timpu’ și ușor li se înfiripă
Așa-zisa “dependenta” pentru care se oftică,
că ei normal ca nu vor să zică
“bă am o problemă și nu-i una-i mică”
Trece timpu’ iar și se trezesc
Prin orașe în care te simți Dumnezeiesc,
Că au ajuns dintr-o viață plină,
Într-una plină de rugină.
Rugina de pe cârligul ăla,
când sarea e pescarul prin ape
Te agață și ușor devin șarpe,
Și se apucă să mai zică,
“hai fă-mi și mie doar una mică”
De la mici ajung la mari,
Toleranțe de spartani,
Vise cu senzații tari,
Ei de fapt sunt peștii agățați de pescari.
Toți au dat-o cu impertinenta,
și acum ei strâng mâna cu dependența.
Lucrul ce-i vor opri,
din a face ce și-ar dori.
Ce a fost candva...
Si in momentul in care te-am privit
Am simtit.
Am simtit to ce n-am trait,
Acele momete in care trebuia sa fii fericit.
Dar oare ce ne desparte?
Uneori zici ca esti pe marte,
Iar eu stau si citesc acea carte.
Cea care imi dezvaluie cum am ajuns sa o dam parte-n parte.
Nestiind cine este mai dezamagit,
Tu sau gandul meu nestingherit,
Mereu am crezut ca tu esti cel de negasit,
Dar am sfarsit cu un maldar de ganduri napustit.
Schimbarile sunt uneori de nefacut,
Insa trebuie de retinut ca orice amanunt
Este ca painea cu unt,
Greu de vazut, dar important in acel punct.
Esti ca o carte neatinsa.
Neinteresanta pentru cei din jur,
Dar interesant pentru cei din imprejur.
Tu fiind cel pur.
A fost frumos ce a avut loc,
Mai bine sa fi fost decat deloc.
Si sper ca in momentul in care o sa-ti apara chipul meu in minte
Sa-ti zici ca am fost o fata pe cinse...
Cu inima lasata in creatie,
candva iubita ta