[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Aurel Alexandru Donciu
Cub de gheață, gheață, poezii, poezie, dragoste, versuri, volumpoezii, cub,
Data postării: 2 ianuarie 2022
Vizualizări: 1154
Poezii din aceiaşi categorie
Te Strig
Şi te strig întâia oară,
Eşti doar un ecou pe prispă
Precum surâsul ploii care
Curge din burlan pe-o cizmă.
Chiar sub gât, în partea stângă,
Am o raclă ritmică
Ce nu vrea să dea uitării
Un ecou fad de pe prispă.
Şi te strig a doua oară,
Trag speranța c-o s-aud
Glasul tău ca asta vara,
Când şedeam sub pomul surd.
Încă ii mai dau târcoale,
Pentru mine e loc sfânt
Şi vorbesc cu frunza care
Ți-a sărutat obrazul stâng.
Tot încerc de ceva vreme
Din zori şi până la amurg
Să sap pentru a mea raclă
O tombă sub pomul surd.
Şi te strig ultima oară
Tomba a dispărut de tot.
Prispa îmi răsună goală.
Pomul surd e doar un ciot
Vocea ţi-a amuțit banală
Timpul ne prinde pe toți.
Vorbe…
Azi lumea îți va spune-n mod firesc,
Că nu sunt bun, că-s cam ciudat,
Și nu sunt dintr-un os domnesc,
Ci din popor sunt scăpătat...
Și multe vorbe vor veni șiroaie,
Ocări și bârfe, și sudalme,
Să-ți curgă prin ureche ca o ploaie,
Ba chiar ca să te ia la palme.
Tu, taci, și lasă-i slobozi să înșire,
Povești și amenințări duium,
Că-atâta timp, cât noi avem iubire,
Nimic nu ne va sta în drum.
Căci vorbele se spulberă în vânt,
Ca frunza arsă-n miez de toamnă,
Iar noi purtați de-aceleași legământ,
Vom ține pruncii nostri-n palmă.
Ne-or judeca, dar fără de temei,
Căci poartă-n suflet numai ură,
Eu, însă simt, cum ochii mei,
Îți sorb iubirea gingașă și pură.
Și-or trece anii, vânturi vor mai fi,
Obrajii vor culege niscai riduri,
Că-n lumea asta plină de stihii,
Doar dragostea ridică ziduri,
Și nu-i destinul scris de gura rea,
Nici soarta frântă de blesteme,
Și-atâta timp cât palma mea,
Cuprinsă este în a ta, nu ne vom teme.
Iartă-mă că-mi este dor
Iartă-mă... iar imi e dor...
Ochii iar mi-i stăpânesc cu greu
Iar îți scriu...Știu! Sunt o proastă...
Poate-așa am fost mereu...!?
Știu că tu mi-ai interzis
Să te caut...să te sun...
Însă am un dor nestins,
De parfumul tău de vin...
Fără vise... numai gânduri...
Doar ele mă-mbrățișează
Când prins între zeci de rânduri
Sufletu-mi se-atrofiază...
Oare-ți mai aduci aminte
Cum zâmbeam unul la altul?...
Oare-o clipă-ți trec prin minte
C-am împărțit vinul și patul?...
Ne-am privit...ne-am întâmplat
La final ai contemplat...
Cum tăcerea mă doboară
Și teama cum mă omoară...
M-ai tratat ca pe un monstru
...cică îți eram frumoasă...
Te comporți ca și c-un "stalker"
Mă vezi și faci cale-ntoarsă....
Te-ai gândit oare ce faci?...
Felul tău de "bun rămas"?...
Nu ți-a fost c-am deplasat
De la "premium", la acuzat!?...
N-am băut de mult se pare,
La tine gându-mi scapă mereu
Mi-e dor... și nu-i doar o-ntâmplare
E-un dor din ce în ce mai greu...
...Speranțe tind să mă pătrundă
Să te aștept cu nerăbdare...
Vinul tău buzele-mi să simtă,
Poezia ta să curgă în pahare...
Îngerul iubirii
Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme
Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre
Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate
În urmă stelele sclipind plutesc imaculate
Din ochi scânteile-i lucind te-ating înaripate
Stârnindu-ți dorul te înving privirile-adresate
Cu zâmbet scutură senin pe zilele-norate
Alegoria-n gând pornind imagini parfumate
Ți-aprinde focul mistuind toți demoni-n păcate
Sperând să-ți cânte glas divin cuvinte fermecate
Crescându-ți aripi de măslin pe ramurile toate
Legând cu îngerul destin etern în realitate
1 2 3 1
Aș scrie despre noi,
Noi la început doi, acum trei, de fapt unul
Unul despre noi și noi doi despre unul,
Un strop în spațiu, un punct în timp,
Un praf de stele amestecat în...trei... în unul.
Și când suntem trei noi suntem unul,
Suntem întregul Univers arzând în noi,
În stelele ce poartă în ele praf,
Din doi, în trei, în unul.
Și ard și luminează bolta,
Cu neutronică iubire,
Noi vom fi cândva de sus,
Povesti de doi, de trei, de unul.
Și vom veghea sclipind în doi,
La ani lumină de iubire,
Undeva in spațiu timp,
Cum 1 este 2 în 3 doar 1.
Timpul regăsirii
Iubito, e timpul regăsirii noastre,
E vremea iubirilor pierdute,
Ajunge suferinței oarbe,
De ce să plângem iarăși
Când ne putem iubi
Ținându-ne de mână!
Iubito îți jur iubire numai ție
Îți cer iertare unde ți-am greșit,
E timpul regăsirii noastre,
Hristos ne vrea-mpreună,
Iubindu-ne fără sfârșit ;
El fost-a răstignit și pentru-a noastră Mântuire
Pe diavolii cei răi i-a izgonit
Ca noi să îi urmăm exemplul
Să nu-i uităm nici răstignirea dar nici jertfa
Să ne iubim cu toții
Așa cum doar El ne-a iubit!
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Auguste Deter
( dedicată celor ce suferă de alzheimer / dementia )
Mă trezesc cu tine
Într-o urmă de-ndoială,
Te cunosc dar nu mi-e bine …
Sunt chipul tău și-a noastră boală.
Noaptea vine dintr-o dată
Toate stelele-s pe cer,
Numele mi-l spui în șoaptă …
Auguste Deter.
Ce scriu defel mi se-ntrevede
În miez de noapte așternut,
Și privirea mi se pierde
Rătăcită prin trecut.
Și simt cumva o mână caldă
Mă-ntreabă de sunt bine,
Teama ta deja să vadă
Că sfârșitul totuși vine.
Orele se scurg obscure
Pendul cu chip de ghilotină
Tu mă păzești să nu mă fure …
Iar eu mă simt mereu de vină.
Te privesc întâmplător
În închisoarea scrisă mie,
Cum dai târcoale întrebător
În eterna reverie.
Și de-aș ști unde mi-e gândul
În timpane țipător,
Aș cutreiera pământul…
Și aș da leacul tuturor.
Al tău nume … l-am uitat!
Te știu… savantul fără nume,
Închizi ochii resemnat
Acuzatori și triști spre lume.
În ochii tăi sunt eu, o clipă …
Te rog să nu clipești,
Un gând… parfum ce se risipă,
Să poți să-ți amintești.
Am pierdut deja o viață
Nimeni nu mai vine,
În jurul meu e multă ceață,
“Și m-am pierdut… pe mine”.
Nu pot să dorm, pendulul țipă
O ultimă chemare …
Groparului pasiv ce sapă,
Și mortului o lumânare.
Mi-e groază de acest halat …
Îmi descrie neputința,
În noaptea-n care s-a lăsat …
Ghilotina și sentința.
Iar oglinda-i prăfuită
Prin fereastra cu nuiele
Privind cu-n ochi la ghilotină
Și cu celălalt… la stele.
*
În 1906, ca-ntr-o colivie
Un nume moare și se naște
O lume-ntreagă să îl știe …
Auguste Deter.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Teatrul
Azi fărâmă-i cerul,
tristul meu decor
În care regăsesc o notă
de regret și dor,
Făcând în cercuri piruete,
un dans murdar și fantezist
Îmi joc rolul vieții mele …
singur, mut și trist.
În vene-mi fierbe neputința
și în suflet dorul arde
Nu sunt replici să mă-ncerce
și cortina iarăși cade,
Ochii-s ațintiți la stele
prin decorul de carton
Minunate constelații
în lumina de neon.
Pe podeaua veche zace
chip de dor și de tristețe
Peste tot culori de vise
încărcate cu speranțe
Un chip râde și privește
într-o clipă de trecut,
Altul plânge și se pierde
printre oameni … nevăzut.
Am stins luminile în sală
să pot privi ca-ntr-un abis
Crezând că astfel voi fi liber
dar o teamă m-a cuprins,
Teatrul este-un loc de joacă
dintre două fantezii …
Fericirea și tristețea,
două chipuri de copii.
Umbre triste mă provoacă,
să zâmbesc de aș putea
Dar pe scena vieții mele
tot repet: -Nu mă uita!
Pe tavanul plin de stele
teatrul este o galaxie
Sting și ultima lumină,
toate… să-mi rămână mie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Curgând
Tăcerea mea acum să-ți spună
cât de multe ți-aș fi spus,
Și un gând de-al meu să îți rămână
unde dorul te-a ajuns.
Când vei fi singură să mă citești
mișunând prin inimioara ta,
Și prin timp să mă privești…
să mă vezi curgând prin ea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață, Editura Etnous, Brasov, 2020. ISBN: 978-606-712-760-7 )
Colț ascuns de stea
fragment
Acum… îți sunt o adiere,
Și în noaptea dintre noi
Sunt o frunză ce se cade
Scuturată-n gânduri ploi…
Și tot ce noi am fost cândva
S-a pierdut… în infinit
Rătăciți pe undeva
Cât de mult noi ne-am iubit.
Îți sunt… privirea ta pierdută
Printre gânduri te-ai pierdut
Gândul meu inima-ți cântă
Tot mai gol și mai tăcut.
Îți sunt pe cer un nor, o umbră
Printre razele de soare…
Îți sunt parfum de crizantemă
Ce se scutură… și moare.
Îți sunt un curcubeu în noapte
Desenat pe gura ta…
Colorat cu mii de șoapte
Într-un colț ascuns de stea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Erou
Pictor trist în visul meu
Mă pictez ca un erou
Salvându-te pe tine
Pentru mine.
Amândoi într-un tablou
Tu ești sunet, eu ecou
Extensia sufletului meu,
Mă pictez al tău erou.
Și prin negura uitării
Tu ești numele iubirii
În visul meu… eu visul tău,
Mă visezi al tău erou.
Și-n albastrul mării
În căderea serii
Gânduri zboară-ntr-un ecou
Mă visez al tău erou.
Te salvez de la uitare
Și te mângâi cu o floare
Eternitatea ne așteaptă
Într-o lume dreaptă.
Tu ești pată de culoare
Eu sunt singur și mă doare
Te pictez cum te-am iubit…
Povestea mea fără sfârșit.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Poezie... te iubesc!
fragment
...
Rimele se scurg prin vene
Și îți decorează cerul,
Cum ne picură pe gene
Ploile și curcubeul.
...
Fără haine, fără aripi
Ne-mbrăcăm cu îmbrățișări,
Ochii tăi din ceruri stropi
Prin ochii mei… nemuritori.
De mi-ai fi cum nu se poate
Ai fi eternă-n lumea mea,
Și în mintea mea prin noapte…
Pe pământ la braț cu-o stea.
Cum te recunosc în noapte
Așa aș vrea să te privesc…
Într-un vers de mii de șoapte,
La brațul tău să îmbătrânesc.
...
Tu… îmi ești o răsuflare
Și te scriu… și te doresc,
Îmi ești gând, îmi ești o floare,
Poezie… Te iubesc!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate