Vocea ta, terapie pentru al meu suflet
Când lumea se prăbușește-n tăceri,
Iar gândurile-mi țipă-n pereți,
Vocea ta picură peste dureri
Ca un cântec uitat de poeți.
Nu-mi dai promisiuni, nici povești,
Nu-mi spui că va fi totul bine,
Dar sună a „aici ești”,
Și-mi ajunge — e tot ce-mi ține.
În timbrul tău cald, nesfârșit,
E ceva ce nu pot explica:
O chemare, un rost, un sfârșit
Al furtunii din inima mea.
E terapie fără tratat,
E tămăduire fără motiv,
E ca și cum m-aș fi regăsit
Într-un vers rostit intuitiv.
Și nu știi, și nici nu-ți cer,
Să înțelegi ce-n mine plânge,
Dar când te aud, dispare orice mister,
Iar rănile-mi tac… și totul se stinge.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Omeni de azi și de-altă dat’
Poem: Copilul meu
Poetul Ion Vatamanu a fost comemorat la 80 de ani de la naştere
Poem: ...punct...iubire
Poem: Esc
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul
Poem: Ultima îmbrățișare trupească
Poem: Gânduri ascunse
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO