Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Alina Zamurca
Data postării: 23 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 3
Comentarii: 2
Vizualizări: 282
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Resemnare
de-afară aud cum iarna își scoate rochia albă de mireasă
încheind ultimul vals vienez în aplauze furtunoase
adresate deopotrivă și mirelui
vântul
primăvara geloasă adună ghiocei
și magnolii
mai încolo
așergând desculță după o mângâiere de soare
poetul se uită critic la ele din spatele ferestrelor înghețate
în timp ce îndeasă tutunul cu miros de mentă și vanilie
în pipă
„nebunele dracului”
luând încă un gât de șampanie din sticla cu susur de viperă
„și viața asta este ca anotimpurile anului”
se gândește mușcând din mușticul de abanos
ca din sfârcul voluptos al Serenei
„ în brațele cui o mai fi acum la sfârșit de iarnă”
îi vine în minte
dar își alungă încruntat gândul
ducă-se...
Contemplație
o lumânare aprinsă
seamănă cu o femeie îndrăgostită
degetele olarului decupează cruci în argila nearsă
să facă drum luminii către inimi
pâlpâirea flăcării dinăuntru
trezește la viață spiritele adormite
apropie sufletele înghețate de frigul năzuros al zilelor
și al nopților
configurează personaje împinse la limită
ca în Galeriile Saatchi Art
ceara gălbuie se scurge pe-alături
și se-ntărește în forme bizare în oala de lut
doar flacăra tremură docil și ireal umbrele
tavanele
pereții
fără să-i pese de gerul de-afară
care adună toate florile de gheață ale iernii
în ferestre
de curgerea abstractă a timpului
în urma căruia aud din nou ropotul copitelor inorogului
încălecat de aceeași femeie îmbrăcată sumar
într-o rochie roșie
călare
la fel cum se întâmplase și mai înainte
tot în Decembrie
când rămăsesem însingurat înăuntru-mi
spânzurat de inimă
în propria-mi deznădejde
chiar acolo
dedesuptul candelei
în care abia mai licărea un strop de lumină
ca o speranță…
Un Zâmbet
Un zambet poate schimba multe
Clipa, ziua, sau chiar viata
De vrei sa ai o zi frumoasa
Zambeste cand te trezesti dimineata
Zambeste celor ce te inconjoara
Zambeste trecatorului grabit
Zambeste copilului ce te priveste
Zambeste soarelui, si florilor, si omului iubit
Si daca te-ntalnesti cu suferinta
Zambeste bland, cu bunatate
Si-o sa constati ca este bine
Si raul a fugit departe….
Iar daca poti, zambeste printre lacrimi
Zambeste si cand sufletul iti plange
Zambeste si nu pierde speranta
Gandestete ca binele mereu invinge
Dar daca unii nu prea inteleg
Ce este zambetul si gandul bun
Cu tine nu-i lua pe cale
Gasesteti un alt drum…..
Muratore
Iubirea pe care o port,
Acestui trup muritor,
Care din cenușă se naște
Și cenușă devenind.
Azi,
Cea mai mare gălăgie,
A sufletului meu
Pe al meu pat,
Cu o ultimă suflare
Ești tu.
Inima îmi bate încet,
Afară se suspină
Pentru că am fost îndrăgită
Dar nu de tine...
Pribegind prin eternitate
Pe alocuri
regretele caută cu disperare uitarea
intens gândurile mă învăluie
barierele se întind peste ani
e trist să cumpănesc
zilele gustând doar trecutul
inel peste lumea viselor
neg viitorul într-o aşteptare dementă
Printre raze
petrec oamenii de mâine
ispite minuscule
muşcând nesăţios aerul
Eram la fel
în urmă cu un veac
tremurător stingher
prin colţuri întunecate
esenţă de conştiinţă
rebut al drumurilor vieţii
neştiinţă izbăvită de păcatul norocului
Taci astăzi truditor al eternităţii
disensiuni/3
un fluture origami
s-a pierdut
printre crizanteme.
÷
sub ascuțișul arivismului,
tăcerea
justifică lașitatea.
Resemnare
de-afară aud cum iarna își scoate rochia albă de mireasă
încheind ultimul vals vienez în aplauze furtunoase
adresate deopotrivă și mirelui
vântul
primăvara geloasă adună ghiocei
și magnolii
mai încolo
așergând desculță după o mângâiere de soare
poetul se uită critic la ele din spatele ferestrelor înghețate
în timp ce îndeasă tutunul cu miros de mentă și vanilie
în pipă
„nebunele dracului”
luând încă un gât de șampanie din sticla cu susur de viperă
„și viața asta este ca anotimpurile anului”
se gândește mușcând din mușticul de abanos
ca din sfârcul voluptos al Serenei
„ în brațele cui o mai fi acum la sfârșit de iarnă”
îi vine în minte
dar își alungă încruntat gândul
ducă-se...
Contemplație
o lumânare aprinsă
seamănă cu o femeie îndrăgostită
degetele olarului decupează cruci în argila nearsă
să facă drum luminii către inimi
pâlpâirea flăcării dinăuntru
trezește la viață spiritele adormite
apropie sufletele înghețate de frigul năzuros al zilelor
și al nopților
configurează personaje împinse la limită
ca în Galeriile Saatchi Art
ceara gălbuie se scurge pe-alături
și se-ntărește în forme bizare în oala de lut
doar flacăra tremură docil și ireal umbrele
tavanele
pereții
fără să-i pese de gerul de-afară
care adună toate florile de gheață ale iernii
în ferestre
de curgerea abstractă a timpului
în urma căruia aud din nou ropotul copitelor inorogului
încălecat de aceeași femeie îmbrăcată sumar
într-o rochie roșie
călare
la fel cum se întâmplase și mai înainte
tot în Decembrie
când rămăsesem însingurat înăuntru-mi
spânzurat de inimă
în propria-mi deznădejde
chiar acolo
dedesuptul candelei
în care abia mai licărea un strop de lumină
ca o speranță…
Un Zâmbet
Un zambet poate schimba multe
Clipa, ziua, sau chiar viata
De vrei sa ai o zi frumoasa
Zambeste cand te trezesti dimineata
Zambeste celor ce te inconjoara
Zambeste trecatorului grabit
Zambeste copilului ce te priveste
Zambeste soarelui, si florilor, si omului iubit
Si daca te-ntalnesti cu suferinta
Zambeste bland, cu bunatate
Si-o sa constati ca este bine
Si raul a fugit departe….
Iar daca poti, zambeste printre lacrimi
Zambeste si cand sufletul iti plange
Zambeste si nu pierde speranta
Gandestete ca binele mereu invinge
Dar daca unii nu prea inteleg
Ce este zambetul si gandul bun
Cu tine nu-i lua pe cale
Gasesteti un alt drum…..
Muratore
Iubirea pe care o port,
Acestui trup muritor,
Care din cenușă se naște
Și cenușă devenind.
Azi,
Cea mai mare gălăgie,
A sufletului meu
Pe al meu pat,
Cu o ultimă suflare
Ești tu.
Inima îmi bate încet,
Afară se suspină
Pentru că am fost îndrăgită
Dar nu de tine...
Pribegind prin eternitate
Pe alocuri
regretele caută cu disperare uitarea
intens gândurile mă învăluie
barierele se întind peste ani
e trist să cumpănesc
zilele gustând doar trecutul
inel peste lumea viselor
neg viitorul într-o aşteptare dementă
Printre raze
petrec oamenii de mâine
ispite minuscule
muşcând nesăţios aerul
Eram la fel
în urmă cu un veac
tremurător stingher
prin colţuri întunecate
esenţă de conştiinţă
rebut al drumurilor vieţii
neştiinţă izbăvită de păcatul norocului
Taci astăzi truditor al eternităţii
disensiuni/3
un fluture origami
s-a pierdut
printre crizanteme.
÷
sub ascuțișul arivismului,
tăcerea
justifică lașitatea.
Alte poezii ale autorului
Lune Noire et Pleine d'Amour
Je t'appelle dans la nuit froide,
Mais tu ne dis rien.
Mon ombre te trouve et te perd encore.
Le vent emporte les feuilles irréconciliées,
Laissant derrière lui l'arbre de notre temps.
S'il te plaît, ne disparais pas de tes rêves, reste là.
Tes yeux inquiets ne me laissent pas en paix
Quand je les contemple avec une immense nostalgie.
Je t’aime aujourd’hui, demain et après-demain.
Ta première lettre—
Je la porte comme une chose qui ne mourra jamais.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.03.2025
Ultimul cântec al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Pentru iubirea mea
Astăzi iubitule, te găsesc mereu pe paginile scrise,
În suflet adăpostul tău îmi este.
În ochii tăi se reflectă lumina,
Iubirea ta de către mine este infinită.
Nu pot să mai trăiesc o zi,
Fără să spun că te iubesc.
Cât mai arde soarele cu foc,
Amorul nostru va fi scris pe tablourile desenate.
Ai adunat toate stelele într-o coroană,
Și mi-ai oferit-o mie.
Printre străini dacă mă pierd,
Te voi recunoaște mereu și te voi găsi.
Sufletul meu a găsit,
Inima mea a simțit iubirea adevărată.
În ochii tăi, strălucesc tot timpul lacrimi de iubire.
Glasul tău se așterne în neagra noapte,
Ca vântul blând,ce mângâie frunza rătăcită.
Chipul tău mă îmblânzește permanent ,când am nevoie.
Pe umerii tăi, pot plânge doar și numai de iubire.
A trecut iarna dar eu tot singurul pe tine te iubesc,
Primăvara dulce a înflorit.
Și inima mea,tot la tine se întoarce.
Vântul îmi șoptește numele tău,ducându-l peste lumea asta mare.
Sub luna pustie, dorul meu
Mereu te caută pe tine.
Autor Alina Zamurca:dedicație
Poezia compusă pe 10.02.2025
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Lune Noire et Pleine d'Amour
Je t'appelle dans la nuit froide,
Mais tu ne dis rien.
Mon ombre te trouve et te perd encore.
Le vent emporte les feuilles irréconciliées,
Laissant derrière lui l'arbre de notre temps.
S'il te plaît, ne disparais pas de tes rêves, reste là.
Tes yeux inquiets ne me laissent pas en paix
Quand je les contemple avec une immense nostalgie.
Je t’aime aujourd’hui, demain et après-demain.
Ta première lettre—
Je la porte comme une chose qui ne mourra jamais.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.03.2025
Ultimul cântec al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Pentru iubirea mea
Astăzi iubitule, te găsesc mereu pe paginile scrise,
În suflet adăpostul tău îmi este.
În ochii tăi se reflectă lumina,
Iubirea ta de către mine este infinită.
Nu pot să mai trăiesc o zi,
Fără să spun că te iubesc.
Cât mai arde soarele cu foc,
Amorul nostru va fi scris pe tablourile desenate.
Ai adunat toate stelele într-o coroană,
Și mi-ai oferit-o mie.
Printre străini dacă mă pierd,
Te voi recunoaște mereu și te voi găsi.
Sufletul meu a găsit,
Inima mea a simțit iubirea adevărată.
În ochii tăi, strălucesc tot timpul lacrimi de iubire.
Glasul tău se așterne în neagra noapte,
Ca vântul blând,ce mângâie frunza rătăcită.
Chipul tău mă îmblânzește permanent ,când am nevoie.
Pe umerii tăi, pot plânge doar și numai de iubire.
A trecut iarna dar eu tot singurul pe tine te iubesc,
Primăvara dulce a înflorit.
Și inima mea,tot la tine se întoarce.
Vântul îmi șoptește numele tău,ducându-l peste lumea asta mare.
Sub luna pustie, dorul meu
Mereu te caută pe tine.
Autor Alina Zamurca:dedicație
Poezia compusă pe 10.02.2025
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Alina