Oare de ce?

Vorbe!

De când mă știu mult n-am vorbit

și mai ales făr' niciun rost,

Am stat în banca mea și-am învățat

...de la deștept și de la prost.

Mama mi-a spus...ascultă ce zice

fiecare și ia ce ți se pare a fi bun,

Și niciodată nu pune etichetă...că

unu-i înțelept și celălalt nebun.

Când gura o deschizi...ai grijă vorba

nu se mai întoarce,

Și mult are de câștigat...cel ce limba

și-o strunește și tace.

O vorbă din popor ne zice...tăcerea

e de aur când nimic nu ai a spune,

Așa că tu învață, de la viață,..ce-i rău

și ce e bine și stop ispitei pune.

Dar, nici mut nu fi când știi că ai

dreptate și pe nedrept ești acuzat,

Le spune verde-n față...unde-au

greșit, mințit și te-au lezat.

Gându-mi închei...spunându-vă

ce mult îmi place,

De Omul drept, ce mult nu vorbește,

tace și bine face.

Astăzi, scriu poveste-adevărată 

Despre-un copil, plecat în lume,

Pe când avea, doar... cinșpe ani

Să-nvețe și, să-și fac-un nume.

Pân' într-a șaptea, am fost în sat 

Apoi, plecat a 'opta, în satul vecin, 

Așa era pe-atunci...cu-nvățătura

Cu ordin ferm, primit, de la regim.

Pasul urmat a fost, către-un liceu

Unde examenul, era destul de greu,

Optând și reușind... la mate - fizică

Profesor să devin, era în gândul meu.

La facultate, am reușit, dar fără loc 

Și-am practicat, suplinitor de fizică,

Până m-au recrutat, pentru armată 

Tanchist, ce pentru țară, se sacrifică. 

Când mintea mi-a venit în căpușor

M-am apucat să-nvăț.. să nu ratez, 

Examenul la facultatea de medicină 

Veterinar să fiu și, animale, să tratez.

Cu ajutor venit și, de la Domnul Sfânt 

Dorință de-a fi medic...s-a-ndeplinit,

Văzându-mă admis pe list-al patrulea 

Simțind cum visul meu, mi s-a-mplinit.

Și au urmat cursuri și...multă practică 

Să mă formez specialist...de animale,

Durerea să alin și, boala... să o vindec

Și pentru muncă...în buzunar... parale.

Când facultatea am terminat pe merit 

Și-o diplomă de absolvire, am primit,

Am înțeles care îmi e... menirea vieții 

Și-n jurământ să practic, pân' la sfârșit.

Pe băncile și-n anii grei, de facultate 

Iubirea vieții, a venit să mă-nsoțească,

Pereche binecuvantată, să fim pe lume

Iar cei din jur, frumos, să ne vorbească.

Am profesat și, eu și, ea în medicină

La stat și, la privat, cum a fost soarta,

Iar Bunul Dumnezeu, ne-a dat urmașul

Ce azi, nu uită, să ne deschidă...poarta.

...........................

Și anii au trecut și, semne-au presărat 

Pe ale noastre chipuri, azi îmbătrânite,

Dar care n-au furat și, pură ne-au lăsat 

Iubirea, simbol al dragostei, nemărginite!

Îți scriu, din nou, frumoasă fată

Un SMS, când ziua îți... serbezi,

Doar să-mi trimiți două cuvinte

Să aflu, de ce, apelul mi-l refuzi.

Cu toată dragostea, azi, îți urez

Ùn ,,La mulți ani" și, zile fericite,

Să-ți fie viața cu multe împliniri 

Iar bucuriile, perpetui și, infinite.

Nu știu, dacă vreodată, voi primi 

Răspuns, la repetatele-ncercări,

De-a discuta și, să ne...lămurim

De unde vin, a noastre...supărări.

Nu-ți cer iubirea...cu orice preț 

Și doar prietenia...să ne rămână,

Să-neamintim de tot ce am trăit 

Și de urarea, dulce..noapte bună.

Pe-aici, străin și, fără de prieteni 

Timpul se scurge greu și, îl măsor, 

Până mă-ntorc în țară și să încerc 

Iubită să-mi găsesc și, să mă-nsor.

....................................

Așa s-a întâmplat, în tinerețea mea

Când ochii mei, de ea, au fost uitați,

Dar, fericit, acum, soție-i mulțumesc

Pentru iubirea ei și, anii binecuvântați!

Adâncul mi-l privesc

Într-o oglindă spartă,

Și care printre cioburi

Îmi zice...uită și iartă.

Nu înțeleg prea bine

Ce vrea să-mi spună,

Că doar nu-s păcătos

Și ruga, mi-i stăpână. 

Mă uit urât și-ntreb

De ce să cer iertare?

Când știu că-s drept

Mereu în...ascultare. 

Simțind că-s supărat

Atentă, mi-a răspuns,

Tu-ți vezi...exteriorul

Și nu răul, bine ascuns. 

Pe gânduri am căzut

Recunoscând ce-a zis,

Că plin sunt de păcat

Nimic nu e...prescris. 

Oglinzii...am mulțumit

Că adevărul ilustrează,

Și imediat am priceput

Că doar...fapta contează!

Dar, cine-n viață n-a rostit cuvinte

Pe care mai apoi le-a regretat,

Pentru că ele au produs durere

Celui căruia, tu te-ai adresat

Dar, cine n-a iubit în tinerețe

O cosânzeană ca-n povești,

Ca să constate după o vreme

Cu ea, tu, greu te potrivești

Dar, cine n-a pierdut ființa dragă

Atunci când nimeni nu se aștepta,

Și vai ce lungă și grea a fost uitarea

Ca să-ntelegi că Sus e scrisă soarta

Dar, cine n-a mințit odată-n viață

Pentru că adevărul spus ar fi durut,

Cu toții ne-am salvat cu o minciună

Chiar dacă ce am zis n-a fost crezut

Dar, cine poate să înțeleagă omul

Când astăzi zice una, mâine altceva,

Înclin să cred că șarpele șiret e vina

Ce fructul le-a servit...lui Adam și Eva!

E mult prea frig la tine

Și nici n-am unde să m-așez,

Mi-e sufletul plin de tristețe

Și leac nu am să mi-l tratez

Am încercat căldură să-ți aduc

Și inima ta rece s-o dezgheț,

Dar n-am putut la tine să ajung

Că m-ai tratat cu mult dispreț

Sunt lângă tine, atât de-aproape

Pot să te-ating, dar nu-ndrăznesc

Ești lângă mine, dar prea departe

Refuzi să mă auzi când îți vorbesc

Nu știu de unde a venit răceala

Când intre noi era multă iubire,

Sau poate doar m-am înșelat pe mine

Și totul pân'acum a fost doar amăgire

Chiar dacă-mi este greu voi încerca

Să-ți cuceresc din nou cumva inima,

Iar dacă îmi vei spune..s-a terminat

Voi înțelege și-n timp îmi voi usca..lacrima!

Eu... E foarte adevărat,

Lucrul cel mai important,

Cine sunt? ce vreau a fi,

Și ce mi-aș putea dori.

Tot ce crezi să-ți fie dat,

Să primești, gândește așa....

Precum toate ai avea,

Din belșug și nencetat,

Cere tot și repetat.

Să fi un încrezător,

Îndrăzneț și creator 

Fi eficient prosper,

Capabil de orișice...

Asta este calea care,

Îți aduce bunăstare 

Fi puternic căci așa,

Ce-ți dorești vei câștiga  

Eu cred în credința mea,

Și-n veci mă va ajuta.

În zori de zi,

Un soare răsare,

Lumina strălucește,

Viața mă îmbrățișează.

Flori înflorite,

Parfumul lor mirează,

Natura se trezește,

Magie în aer plutește.

Apele curg lin,

Râurile cântă dulce,

În valuri se reflectă,

Fericirea ce ne duce.

În noaptea senină,

Steaua mea strălucitoare,

Visuri și speranțe îmi aduce,

Într-o lume minunată și plină de culoare.

Aștept să-mi spui tăcută că n-ai să 

mă uiți,

ca pe o șoaptă rămasă pe buze,

ca pe o carte deschisă în care s-a oprit timpul.

Aștept să-mi dai înapoi ce n-am cerut,

un cuvânt nerostit, o clipă fără margini,

un loc în privirea ta —

unde să-mi ascund singurătatea,

fără să-mi fie rușine că exist.

Și dacă ochii tăi mă caută când nu te privesc,

e semn că-n vreo margine de suflet

mai dansează o dorință —

un dans care-și dorește 

muzica inimii.

Când ceru-i negru ca smoala
Și otrava visului
Scuipă strigăte desculțe
Din care boala se hrănește,
Atunci sunt dezmembrat
Din umbra ecoului meu.

Fără nori aș muri,

Fără nori ochii mei ar orbi,

Ei trec ca și mine senini,

Departe de ochii străini.

Fără nori mă întunec mereu,

Fără nori ochii îmi plouă,

Unde sunt ei, acolo-s și eu,

Suntem două boabe de rouă.

Fără nori sunt inutil,

Fără nori sunt un sihastru,

Mi-e traiul ușor infantil,

Și merit, cerul albastru!