Am luat-o iar ca la-nceput
Am luat-o iar ca la-nceput
Iar fac aceleași greșeli
Cum de tine mi-a placut
Dar noi suntem paraleli
Am incercat și n-am putut
Si nu cred c-aș mai putea
Cum eu pe tine te-am placut
Dar inima dinnou te vrea
Ai fost tot ce am avut mai drag
Te-am simțit atat de-aproape
Dar poate am fost mult prea vag
Ca eu sa cred ca , chiar se poate
Nici-o șansa n-am avut,
N-am știut cum trece timpul
Noi nici macar n-am început
Dar el a fost mereu primul
Nu i corect , te am ajutat
Cu toate ca și mie mi-a fost greu
Dar tu de fraier m-ai luat
N-ai simțit sufletul meu
Dar nici macar când ai aflat
De parcă nici nu ți-a păsat
Te-ai făcut dinnou ca plouă
Iubirea mea a fost ca nouă
Dar tu tot n-ai încercat
Oare cand vei invăța
Pe cine merită sa iubești
Dar tu știi doar a lua
Și nu știi sa prețuiești
Poezii din aceiaşi categorie
Epigrame IV
Avarul
V-am convocat pe toți urgent,
Să vă citesc din testament:
-Defunctul a crezut în Înviere,
Și și-a lăsat tot lui întreaga avere.
Unui soţ beţiv
Să dispari, îi strigă soaţa,
Căci veniră beat acasă,
N-avu timp să-i vadă faţa,
Dispăru subit sub masă.
Beţivul gospodar
Cu prea mult alcool în el,
Făcea clătite împachetate,
Dar când să pună puţin gem,
A tuşit, şi au ieşit flambate.
Unui inspector - defect profesional
Mă duc la el cu o problemă,
Căci na, se întâmplă orişicui,
Şi-n loc de ajutor, el fără jenă,
Mă ia la inspectat întâi.
Uneia cu diabet
A vrut Maldive, Bora Bora,
O insulă cu plajă și piscină,
Și-a afirmat în fața tuturora,
Că a ajuns… pe insulină !
Unui agronom
A terminat Agronomia primul,
Şi-i specialist în plante, peste-o mie
Dar stând şomer şi dând cu vinul,
Mai ştie doar… viţa de vie.
Unui “multicalificat”
Se crede tehnocrat gagiu,
Cu facultăţi de anduranţă,
Făcute două pe la Spiru,
Iar pe a treia... la distanţă.
Unui inginer
Ca inginer s-ajungi ai învăţat,
Normal, ca mai toţi tinerii...
Şi-n loc să profesezi, noi am aflat,
Că tu, faci fiscului inginerii.
Unora
Văzut-am care-i baiul,
În acest stupid război,
La mine-n ochi e paiul,
Iar bârna e la voi.
Epigrama
E un catren cu versuri aranjate,
Şi de-un motiv sau caracter legate,
Dar să le-nţelegi şi să n-ai răutate,
Îţi trebuie şi un pic de carte.
stihuri diamantine //1
fluture
rătăcitor îmbietor
frământând visând cântând
pe neatinsele țărmuri poetice-
iubind tulburând sclipind
năbădăiosul înflăcăratul
avânt
Recurențe
a scrie în zilele noastre
este un fel de a-ți pierde timpul
nu mai citește nimeni decât clișeele de pe facebook
stereotipuri precum „bună ziua”
sau platitudini
un fel de filozofie ieftină despre nimic
într-o gramatică aproximativă
poezie albă
la propriu
cu poza personală aferentă
care ar trebui să acopere lipsa de idei
talentul
oricum acesta nu contează prea mult
criticii literari sunt pe cale dispariție
n-au mai rămas decât niște ipochimeni
jalnici
care scriu cronici pe bani mulți
și favoruri
ai zice că poezia a devenit apanajul femeilor
un mixaj siropos cu multe frustrări
și lacrimi
nimic nu mai este ce-a fost
anul 2000 a însemnat trecerea în mileniul 3
mileniul internetului egalizator
a telefonului mobil
a ieșirii din homo sapiens
și intrării în homo deus
non organic
ultima etapă a evoluției ființei umane
dar nu și cea din urmă...
Ne trece
Și când totul e pe dos
Știi ca nu avem timp de scos
Și nici cale de întors
Când noi nu avem rost
Negura nopții mă învelește,
Lumina lunii mă ocrotește .
Dar nimeni nu mă înțelege,
Cum noaptea vocea ta
Mă încremenește
Timpul nu își cere scuze
Cum nici scopul nu îl spune
Sau de ce e în război
cu noi doi .
Frumoasa
I-ai spus ca e frumoasa
Superba chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o adori.
I-ai spus ca e creativa,
Desteapta chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o admiri.
I-ai frant inima,
Cu doar cateva cuvinte,
In mii de bucati ,
De negasit, pierdute.
A plans saraca,
Nu mai respira,
Plangea si tacea,
Ca nu cumva sa deranjeze.
I-ai spus ca e frumoasa,
Si te-a crezut,
A crezut ca e frumoasa,
Insa doar o minciuna a fost.
I-ai spus ca nu conteaza cum arati,
Pana cand a contat.
Pana cand a ramas doar ea,
Si restul cu altcineva.
I-ai rupt tulpina florii,
De parca ar putea sa cresca din nou.
Usor, petalele i-au cazut,
Si in pamant au intrat.
I-ai calcat pe suflet,
Ai lasat-o sa zaca pe pamant,
Acolo in frig,
Unde e cel mai rau.
Ai rupt-o
Si nu s-a mai ivit la suprafață.
Sta sub pamant,
Acoperindu-si cat de bine poate fața.
Saraca,
Sta acolo, nu zice nimic.
Moara pe zi ce trece,
Fara apa , fara îngrășăminte.
I-ai spus ca e frumoasa,
Te-a crezut,
I-ar sufletul ei “frumos” s-a rupt,
Petalele i-au cazut.
I-ai spus ca o iubesti
Si ca e frumoasa,
Doar ca minciunile astea,
Au costat-o viata.
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
Epigrame IV
Avarul
V-am convocat pe toți urgent,
Să vă citesc din testament:
-Defunctul a crezut în Înviere,
Și și-a lăsat tot lui întreaga avere.
Unui soţ beţiv
Să dispari, îi strigă soaţa,
Căci veniră beat acasă,
N-avu timp să-i vadă faţa,
Dispăru subit sub masă.
Beţivul gospodar
Cu prea mult alcool în el,
Făcea clătite împachetate,
Dar când să pună puţin gem,
A tuşit, şi au ieşit flambate.
Unui inspector - defect profesional
Mă duc la el cu o problemă,
Căci na, se întâmplă orişicui,
Şi-n loc de ajutor, el fără jenă,
Mă ia la inspectat întâi.
Uneia cu diabet
A vrut Maldive, Bora Bora,
O insulă cu plajă și piscină,
Și-a afirmat în fața tuturora,
Că a ajuns… pe insulină !
Unui agronom
A terminat Agronomia primul,
Şi-i specialist în plante, peste-o mie
Dar stând şomer şi dând cu vinul,
Mai ştie doar… viţa de vie.
Unui “multicalificat”
Se crede tehnocrat gagiu,
Cu facultăţi de anduranţă,
Făcute două pe la Spiru,
Iar pe a treia... la distanţă.
Unui inginer
Ca inginer s-ajungi ai învăţat,
Normal, ca mai toţi tinerii...
Şi-n loc să profesezi, noi am aflat,
Că tu, faci fiscului inginerii.
Unora
Văzut-am care-i baiul,
În acest stupid război,
La mine-n ochi e paiul,
Iar bârna e la voi.
Epigrama
E un catren cu versuri aranjate,
Şi de-un motiv sau caracter legate,
Dar să le-nţelegi şi să n-ai răutate,
Îţi trebuie şi un pic de carte.
stihuri diamantine //1
fluture
rătăcitor îmbietor
frământând visând cântând
pe neatinsele țărmuri poetice-
iubind tulburând sclipind
năbădăiosul înflăcăratul
avânt
Recurențe
a scrie în zilele noastre
este un fel de a-ți pierde timpul
nu mai citește nimeni decât clișeele de pe facebook
stereotipuri precum „bună ziua”
sau platitudini
un fel de filozofie ieftină despre nimic
într-o gramatică aproximativă
poezie albă
la propriu
cu poza personală aferentă
care ar trebui să acopere lipsa de idei
talentul
oricum acesta nu contează prea mult
criticii literari sunt pe cale dispariție
n-au mai rămas decât niște ipochimeni
jalnici
care scriu cronici pe bani mulți
și favoruri
ai zice că poezia a devenit apanajul femeilor
un mixaj siropos cu multe frustrări
și lacrimi
nimic nu mai este ce-a fost
anul 2000 a însemnat trecerea în mileniul 3
mileniul internetului egalizator
a telefonului mobil
a ieșirii din homo sapiens
și intrării în homo deus
non organic
ultima etapă a evoluției ființei umane
dar nu și cea din urmă...
Ne trece
Și când totul e pe dos
Știi ca nu avem timp de scos
Și nici cale de întors
Când noi nu avem rost
Negura nopții mă învelește,
Lumina lunii mă ocrotește .
Dar nimeni nu mă înțelege,
Cum noaptea vocea ta
Mă încremenește
Timpul nu își cere scuze
Cum nici scopul nu îl spune
Sau de ce e în război
cu noi doi .
Frumoasa
I-ai spus ca e frumoasa
Superba chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o adori.
I-ai spus ca e creativa,
Desteapta chiar.
Ai facut-o sa creada ca o iubesti.
Ca o admiri.
I-ai frant inima,
Cu doar cateva cuvinte,
In mii de bucati ,
De negasit, pierdute.
A plans saraca,
Nu mai respira,
Plangea si tacea,
Ca nu cumva sa deranjeze.
I-ai spus ca e frumoasa,
Si te-a crezut,
A crezut ca e frumoasa,
Insa doar o minciuna a fost.
I-ai spus ca nu conteaza cum arati,
Pana cand a contat.
Pana cand a ramas doar ea,
Si restul cu altcineva.
I-ai rupt tulpina florii,
De parca ar putea sa cresca din nou.
Usor, petalele i-au cazut,
Si in pamant au intrat.
I-ai calcat pe suflet,
Ai lasat-o sa zaca pe pamant,
Acolo in frig,
Unde e cel mai rau.
Ai rupt-o
Si nu s-a mai ivit la suprafață.
Sta sub pamant,
Acoperindu-si cat de bine poate fața.
Saraca,
Sta acolo, nu zice nimic.
Moara pe zi ce trece,
Fara apa , fara îngrășăminte.
I-ai spus ca e frumoasa,
Te-a crezut,
I-ar sufletul ei “frumos” s-a rupt,
Petalele i-au cazut.
I-ai spus ca o iubesti
Si ca e frumoasa,
Doar ca minciunile astea,
Au costat-o viata.
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
Alte poezii ale autorului
Și iarăși plang și iar încep
La a fi fals nu ma pricep
Dar eu încerc din rasputeri
Să nu ma las sau să disper
Căci nu a fost din partea ta
Mai aproape niciodata
A fost doar imaginația mea
Aș vrea să pot să-ți zic odată
Că te-am plăcut și înc-o fac
Cateodată mă gândesc
Cum iubirea s-o desfac
Și ceva nou , eu să clădesc
Să îmi treacă eu aș vrea
Dar nu cred ca aș putea
La tine să nu ma gandesc
Căci eu singur ma prostesc
Iarăși ma gandesc la ea
Oare ce o fi cu mine?
Ca nu ma pot indeparta.
Dar asta nu tine de mine.
Oare am putea noi 2?
Să-ncercam sa fiim acum.
Dar eu stau ma uit la voi.
Și inima se face scrum.
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang
Și iarăși plang și iar încep
La a fi fals nu ma pricep
Dar eu încerc din rasputeri
Să nu ma las sau să disper
Căci nu a fost din partea ta
Mai aproape niciodata
A fost doar imaginația mea
Aș vrea să pot să-ți zic odată
Că te-am plăcut și înc-o fac
Cateodată mă gândesc
Cum iubirea s-o desfac
Și ceva nou , eu să clădesc
Să îmi treacă eu aș vrea
Dar nu cred ca aș putea
La tine să nu ma gandesc
Căci eu singur ma prostesc
Iarăși ma gandesc la ea
Oare ce o fi cu mine?
Ca nu ma pot indeparta.
Dar asta nu tine de mine.
Oare am putea noi 2?
Să-ncercam sa fiim acum.
Dar eu stau ma uit la voi.
Și inima se face scrum.
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang
Și iarăși plang și iar încep
La a fi fals nu ma pricep
Dar eu încerc din rasputeri
Să nu ma las sau să disper
Căci nu a fost din partea ta
Mai aproape niciodata
A fost doar imaginația mea
Aș vrea să pot să-ți zic odată
Că te-am plăcut și înc-o fac
Cateodată mă gândesc
Cum iubirea s-o desfac
Și ceva nou , eu să clădesc
Să îmi treacă eu aș vrea
Dar nu cred ca aș putea
La tine să nu ma gandesc
Căci eu singur ma prostesc
Iarăși ma gandesc la ea
Oare ce o fi cu mine?
Ca nu ma pot indeparta.
Dar asta nu tine de mine.
Oare am putea noi 2?
Să-ncercam sa fiim acum.
Dar eu stau ma uit la voi.
Și inima se face scrum.
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang
Și iarăși plang și iar încep
La a fi fals nu ma pricep
Dar eu încerc din rasputeri
Să nu ma las sau să disper
Căci nu a fost din partea ta
Mai aproape niciodata
A fost doar imaginația mea
Aș vrea să pot să-ți zic odată
Că te-am plăcut și înc-o fac
Cateodată mă gândesc
Cum iubirea s-o desfac
Și ceva nou , eu să clădesc
Să îmi treacă eu aș vrea
Dar nu cred ca aș putea
La tine să nu ma gandesc
Căci eu singur ma prostesc
Iarăși ma gandesc la ea
Oare ce o fi cu mine?
Ca nu ma pot indeparta.
Dar asta nu tine de mine.
Oare am putea noi 2?
Să-ncercam sa fiim acum.
Dar eu stau ma uit la voi.
Și inima se face scrum.
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang