Și iarăși plang și iar încep
La a fi fals nu ma pricep
Dar eu încerc din rasputeri
Să nu ma las sau să disper
Căci nu a fost din partea ta
Mai aproape niciodata
A fost doar imaginația mea
Aș vrea să pot să-ți zic odată
Că te-am plăcut și înc-o fac
Cateodată mă gândesc
Cum iubirea s-o desfac
Și ceva nou , eu să clădesc
Să îmi treacă eu aș vrea
Dar nu cred ca aș putea
La tine să nu ma gandesc
Căci eu singur ma prostesc
Iarăși ma gandesc la ea
Oare ce o fi cu mine?
Ca nu ma pot indeparta.
Dar asta nu tine de mine.
Oare am putea noi 2?
Să-ncercam sa fiim acum.
Dar eu stau ma uit la voi.
Și inima se face scrum.
Poezii din aceiaşi categorie
Impresii
El stă spășit cu cartea-n mână,
Cuvintele transpiră în antet,
În fiecare zi cititul îl amână,
Şi zi de zi se crede mai deștept.
O carte groasă îi este doar suport,
Să-și țină ceașca cu cafea fierbinte,
Căci s-o deschidă-i inutil efort,
Și are o fobie de scrisele cuvinte.
Degeaba îi vorbești de toți poeții,
Ce-și plâng amarul într-un vers,
A plâns și el de-a lungul vieții,
Când pasul i-a fost lent și în regres.
Cum să-i vorbești de Eminescu, Blaga,
Când lui îi bate zilnic potera la ușă?
Își scrie numele cu degetul și ghioaga,
Cititul rămânându-i doar în gușă.
Să lași o carte în mâna unui necitit,
Între coperți întruna plânge și bolește,
Și boala, zilnic, pagina-i îngălbenește,
Iar leac și vraciul ei, e acela ce-o citește.
Nebulozități
toată ziua se învârtise în jurul grădinii cu meri înfloriți
e fratele meu vitreg. mâine face o sută de ani
și e mai mic decât mine
nu știu cum s-a întâmplat
el s-a născut când eu împlinisem douăzeci de ani
iar de atunci n-a părăsit niciodată Pământul
eu am mai umblu cu capul prin nori
dar tot ar trebui să fiu mai bătrân decât dânsul
pesemne că și-a băgat coada între noi timpul
altfel nu-mi explic
i-am cupărat de ziua lui o pasăre colibri
o „pasăre muscă”
( pe etichetă scria Archilochus colubris
cum îi plăcea lui!)
toata viața a omorât păsări
încercând să pătrundă misterele fascinante ale evoluției
i se trăgea de la prima lecție de anatomie
acum este ornitolog la Grădina zoologică a orașului
știe aproape totul despre păsări
mănâncă păsări la micul dejun
iar în amurg trage cu praștia după grauri
.
nici nu știu cum să-i spun la aniversarea aceasta
rotundă:
„la mulți ani”
ar semăna cu o glumă proastă
„ gata!”
nici atât
ar putea crede că-i doresc moartea…
Serenitate
Sst! să nu treziți cumva sufletele elefanților
adormiți
puțini au privilegiul să verse o lacrimă
pe-o bucată de fildeș
într-un cimitir al elefanților singuri
din care lipsesc crucile de piatră
florile vii
dragostea omului
înclinați-vă capetele în fața acestor oase îngălbenite de timp
neîngropate
de milioane de ani sufletele neprihănite ale elefanților
umblă prin grădinile nesfârșite ale Cerului
aducând zâmbetul pe buzele Marelui Creator
.
elefanții își plâng și ei morții ca și noi
oamenii
îi poartă cu dânșii zile întregi
pe cei bolnavi și bătrâni
îi lasă să plece singuri în ultima lor călătorie
aici un elefant îndrăgostit de viață s-a prefăcut în stâncă
când vântul lovește fără milă în inima pietrei
se aud țipetele de durere ale elefanților vii din Chobe
și zgomotul asurzitor al lacrimilor celor rămași
.
Sst!
fulguiri//2
regele lear,
și astăzi
mai caută un punct de sprijin,
prin gunoaie....
aroma-mbietoare
a ceaiului de mentă.
i-aduce norii
la picioare.
Căutări
Tăcut, supus și-naripat
Este al gândului abis,
Ce se transformă într-un vis,
Când el din minte a zburat.
Cutreieră idei și fapte,
Meleaguri ale chipzuinței,
În lupta aprigâ a voinței
Cu întunericul din noapte.
Recitaluri - SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur... este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită....de întrega lună plină.
Impresii
El stă spășit cu cartea-n mână,
Cuvintele transpiră în antet,
În fiecare zi cititul îl amână,
Şi zi de zi se crede mai deștept.
O carte groasă îi este doar suport,
Să-și țină ceașca cu cafea fierbinte,
Căci s-o deschidă-i inutil efort,
Și are o fobie de scrisele cuvinte.
Degeaba îi vorbești de toți poeții,
Ce-și plâng amarul într-un vers,
A plâns și el de-a lungul vieții,
Când pasul i-a fost lent și în regres.
Cum să-i vorbești de Eminescu, Blaga,
Când lui îi bate zilnic potera la ușă?
Își scrie numele cu degetul și ghioaga,
Cititul rămânându-i doar în gușă.
Să lași o carte în mâna unui necitit,
Între coperți întruna plânge și bolește,
Și boala, zilnic, pagina-i îngălbenește,
Iar leac și vraciul ei, e acela ce-o citește.
Nebulozități
toată ziua se învârtise în jurul grădinii cu meri înfloriți
e fratele meu vitreg. mâine face o sută de ani
și e mai mic decât mine
nu știu cum s-a întâmplat
el s-a născut când eu împlinisem douăzeci de ani
iar de atunci n-a părăsit niciodată Pământul
eu am mai umblu cu capul prin nori
dar tot ar trebui să fiu mai bătrân decât dânsul
pesemne că și-a băgat coada între noi timpul
altfel nu-mi explic
i-am cupărat de ziua lui o pasăre colibri
o „pasăre muscă”
( pe etichetă scria Archilochus colubris
cum îi plăcea lui!)
toata viața a omorât păsări
încercând să pătrundă misterele fascinante ale evoluției
i se trăgea de la prima lecție de anatomie
acum este ornitolog la Grădina zoologică a orașului
știe aproape totul despre păsări
mănâncă păsări la micul dejun
iar în amurg trage cu praștia după grauri
.
nici nu știu cum să-i spun la aniversarea aceasta
rotundă:
„la mulți ani”
ar semăna cu o glumă proastă
„ gata!”
nici atât
ar putea crede că-i doresc moartea…
Serenitate
Sst! să nu treziți cumva sufletele elefanților
adormiți
puțini au privilegiul să verse o lacrimă
pe-o bucată de fildeș
într-un cimitir al elefanților singuri
din care lipsesc crucile de piatră
florile vii
dragostea omului
înclinați-vă capetele în fața acestor oase îngălbenite de timp
neîngropate
de milioane de ani sufletele neprihănite ale elefanților
umblă prin grădinile nesfârșite ale Cerului
aducând zâmbetul pe buzele Marelui Creator
.
elefanții își plâng și ei morții ca și noi
oamenii
îi poartă cu dânșii zile întregi
pe cei bolnavi și bătrâni
îi lasă să plece singuri în ultima lor călătorie
aici un elefant îndrăgostit de viață s-a prefăcut în stâncă
când vântul lovește fără milă în inima pietrei
se aud țipetele de durere ale elefanților vii din Chobe
și zgomotul asurzitor al lacrimilor celor rămași
.
Sst!
fulguiri//2
regele lear,
și astăzi
mai caută un punct de sprijin,
prin gunoaie....
aroma-mbietoare
a ceaiului de mentă.
i-aduce norii
la picioare.
Căutări
Tăcut, supus și-naripat
Este al gândului abis,
Ce se transformă într-un vis,
Când el din minte a zburat.
Cutreieră idei și fapte,
Meleaguri ale chipzuinței,
În lupta aprigâ a voinței
Cu întunericul din noapte.
Recitaluri - SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur... este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită....de întrega lună plină.
Alte poezii ale autorului
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang
Am luat-o iar ca la-nceput
Am luat-o iar ca la-nceput
Iar fac aceleași greșeli
Cum de tine mi-a placut
Dar noi suntem paraleli
Am incercat și n-am putut
Si nu cred c-aș mai putea
Cum eu pe tine te-am placut
Dar inima dinnou te vrea
Ai fost tot ce am avut mai drag
Te-am simțit atat de-aproape
Dar poate am fost mult prea vag
Ca eu sa cred ca , chiar se poate
Nici-o șansa n-am avut,
N-am știut cum trece timpul
Noi nici macar n-am început
Dar el a fost mereu primul
Nu i corect , te am ajutat
Cu toate ca și mie mi-a fost greu
Dar tu de fraier m-ai luat
N-ai simțit sufletul meu
Dar nici macar când ai aflat
De parcă nici nu ți-a păsat
Te-ai făcut dinnou ca plouă
Iubirea mea a fost ca nouă
Dar tu tot n-ai încercat
Oare cand vei invăța
Pe cine merită sa iubești
Dar tu știi doar a lua
Și nu știi sa prețuiești
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang
Am luat-o iar ca la-nceput
Am luat-o iar ca la-nceput
Iar fac aceleași greșeli
Cum de tine mi-a placut
Dar noi suntem paraleli
Am incercat și n-am putut
Si nu cred c-aș mai putea
Cum eu pe tine te-am placut
Dar inima dinnou te vrea
Ai fost tot ce am avut mai drag
Te-am simțit atat de-aproape
Dar poate am fost mult prea vag
Ca eu sa cred ca , chiar se poate
Nici-o șansa n-am avut,
N-am știut cum trece timpul
Noi nici macar n-am început
Dar el a fost mereu primul
Nu i corect , te am ajutat
Cu toate ca și mie mi-a fost greu
Dar tu de fraier m-ai luat
N-ai simțit sufletul meu
Dar nici macar când ai aflat
De parcă nici nu ți-a păsat
Te-ai făcut dinnou ca plouă
Iubirea mea a fost ca nouă
Dar tu tot n-ai încercat
Oare cand vei invăța
Pe cine merită sa iubești
Dar tu știi doar a lua
Și nu știi sa prețuiești
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang
Am luat-o iar ca la-nceput
Am luat-o iar ca la-nceput
Iar fac aceleași greșeli
Cum de tine mi-a placut
Dar noi suntem paraleli
Am incercat și n-am putut
Si nu cred c-aș mai putea
Cum eu pe tine te-am placut
Dar inima dinnou te vrea
Ai fost tot ce am avut mai drag
Te-am simțit atat de-aproape
Dar poate am fost mult prea vag
Ca eu sa cred ca , chiar se poate
Nici-o șansa n-am avut,
N-am știut cum trece timpul
Noi nici macar n-am început
Dar el a fost mereu primul
Nu i corect , te am ajutat
Cu toate ca și mie mi-a fost greu
Dar tu de fraier m-ai luat
N-ai simțit sufletul meu
Dar nici macar când ai aflat
De parcă nici nu ți-a păsat
Te-ai făcut dinnou ca plouă
Iubirea mea a fost ca nouă
Dar tu tot n-ai încercat
Oare cand vei invăța
Pe cine merită sa iubești
Dar tu știi doar a lua
Și nu știi sa prețuiești
S-a văzut in ochii mei placerea
S a văzut in ochii mei placere,
Tu vorbind cu mine atunci
Eu iti simțeam mangaierea
Șii speram sa nu m-alungi
Am baut 2 pahare
Sau poate chiar mai mult
Și m-a luat un foc mare
Și n am cu cin' sa ma consult
Tu mi-ai fost placerea inimii
Vazundu-te pe tine atunci
Dar chiar și cauza lacrimii
Lacrimile-mi sunt adânci
Și daca-s vrea sa trec peste
Eu sunt sigur , n-aș putea
Caci trece timpul, trece
Și iar ma gandesc la ea
Ai fost un vis si vei ramane
Ceva la care nu pot s-ajung
Dar inima iar îmi impune
Sa cad jos și iar sa plang
Am luat-o iar ca la-nceput
Am luat-o iar ca la-nceput
Iar fac aceleași greșeli
Cum de tine mi-a placut
Dar noi suntem paraleli
Am incercat și n-am putut
Si nu cred c-aș mai putea
Cum eu pe tine te-am placut
Dar inima dinnou te vrea
Ai fost tot ce am avut mai drag
Te-am simțit atat de-aproape
Dar poate am fost mult prea vag
Ca eu sa cred ca , chiar se poate
Nici-o șansa n-am avut,
N-am știut cum trece timpul
Noi nici macar n-am început
Dar el a fost mereu primul
Nu i corect , te am ajutat
Cu toate ca și mie mi-a fost greu
Dar tu de fraier m-ai luat
N-ai simțit sufletul meu
Dar nici macar când ai aflat
De parcă nici nu ți-a păsat
Te-ai făcut dinnou ca plouă
Iubirea mea a fost ca nouă
Dar tu tot n-ai încercat
Oare cand vei invăța
Pe cine merită sa iubești
Dar tu știi doar a lua
Și nu știi sa prețuiești