Nonsens
Nonsens
Am sufletul tânjind spre viață,
Cu mâini murdare de speranță,
Căci explorez cu infinitate,
Gândul meu spre libertate.
Spre libertatea ce azi nu este,
Lăsând doar urme, să ne pese,
Și în zbucium de mișcare raeliană ,
Brăzdez pe piept urme de rană.
Iar pe meleaguri pline de dor,
Zi de zi devin mai chior,
Căci timpu, nu știu eu ce este,
Dar garantat, nu îmbătrânește.
Îmbătrânesc doar eu, ființă,
Cu gândul doar la neputință.
Degeaba-n sudori țin eu şteampul,
Când la final Timpul mi-e ștreangul.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Paradis
Poem: Flămânzi
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Ambrozia
Poem: Înger de departe
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Tăcere
Poem: Tu
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul