Omul
Simplu trecător prin viață
Stau, privesc nedumerit
N-ai iubire nici povață
De la omul ce-a murit
Zace o căprioară moartă
Pe asfaltul uscat și închis
Plânge și Mama-natură
Astăzi omul iar a învins
Zbor păsările în tandem
Una carne și alta oțel
Și împroașcă mult în aer
Un prea toxic oxigen.
Verdele frumos odată
Azi e galben, veștejit
Casele cu mama, tatǎ
Rămân un loc ruginit
Totu-n jur fără culoare
Parcă toate au ruginit
Nimic nu mai e valoare
Nici cei viu, nici ce a murit
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Petru BALAN
Data postării: 27 iulie 2024
Vizualizări: 252
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Destin
Poem: Umbra omului
Un muzeu dedicat poetului Grigore Vieru va fi deschis în Capitală
Poem: Copilul și norul
Poem: CU FIGURI GROTEȘTI
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
Poem: Amintiri!
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia