Omul
Simplu trecător prin viață
Stau, privesc nedumerit
N-ai iubire nici povață
De la omul ce-a murit
Zace o căprioară moartă
Pe asfaltul uscat și închis
Plânge și Mama-natură
Astăzi omul iar a învins
Zbor păsările în tandem
Una carne și alta oțel
Și împroașcă mult în aer
Un prea toxic oxigen.
Verdele frumos odată
Azi e galben, veștejit
Casele cu mama, tatǎ
Rămân un loc ruginit
Totu-n jur fără culoare
Parcă toate au ruginit
Nimic nu mai e valoare
Nici cei viu, nici ce a murit
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Petru BALAN
Data postării: 27 iulie
Vizualizări: 132
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Depresia
Poem: Portret
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Poem: Suflet cu esență de trandafir
Poem: Recunoștință în Ghetele de Decembrie
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Ma voi gândi
Poem: Piatra albastra
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării