Reminiscenta
Te chem din neguri să apari
Și să îmi dai lumină,
Însă atâtea voci în gol
te strigă fără stimă.
Te văd prin ceață și prin fum
Oh, vânt primăvăratic,
Dar sufocat de așteptări
mă sting tot singuratic.
Îți simt flagranța ce-ai ascuns-o
Și-mi pare așa.. ușoară.
Înăbușită în dor, însă,
pe loc devine amară.
Și cum să fac să mi te-aduc
aici, pentr-o secundă,
când ceru-ți larg și făr' de margini
nu poate să pătrundă?
Și-n vis te simt și te ascult,
Dar mă trezesc și ești departe.
Pierdută-n ochii lor de plumb
și vorbele deșarte.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Maphey
Data postării: 4 noiembrie
Vizualizări: 62
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Exuberanță
Poem: Mea culpa
Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă
Poem: Iubire ravnita.
Poem: Gânduri incomplete.
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto
Poem: Neliniște
Poem: Noaptea
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi