Treceri în pași temporali
Flacăra-mi se-nclină-n calea viguroasei expirații
Ce cu șuier îi urmează sorții unui veac trecând,
Unui far al depărtării, din vechime luminând,
Flama pală i-o scufundă în crepuscul de striații.
Între veșnicele datini, ce ne suflă în neștire,
Eu sunt firul mic din praful anilor ce-acum se sting,
Laolaltă cu pecetea morții-n care mă înting
Slovele de pe o foaie ce își pierde din albire.
Se-ntrevede cum așteaptă mâna beznei să m-apuce,
Iar din liniști fulminante se distinge-un ticăit,
Care urcă înspre zero ceasu-n ritm necontenit
Și amar recită cânturi ale zilelor caduce.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Rareș Gireadă
Data postării: 1 august
Vizualizări: 131
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Gura lumii
Poem: Unui X-zecist:
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău
Poem: Nu-ți cer nimic
Poem: Monocristal (Pocal)
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Poem: Eu o sa vin
Poem: Cerul intunecat
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor