Treceri în pași temporali
Flacăra-mi se-nclină-n calea viguroasei expirații
Ce cu șuier îi urmează sorții unui veac trecând,
Unui far al depărtării, din vechime luminând,
Flama pală i-o scufundă în crepuscul de striații.
Între veșnicele datini, ce ne suflă în neștire,
Eu sunt firul mic din praful anilor ce-acum se sting,
Laolaltă cu pecetea morții-n care mă înting
Slovele de pe o foaie ce își pierde din albire.
Se-ntrevede cum așteaptă mâna beznei să m-apuce,
Iar din liniști fulminante se distinge-un ticăit,
Care urcă înspre zero ceasu-n ritm necontenit
Și amar recită cânturi ale zilelor caduce.
Category: Poems about death
All author's poems: Rareș Gireadă
Date of posting: 1 августа 2024
Views: 208
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Inger fără aripi #îngerul meu
Poem: Plouă roșu
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Poem: Visul
Poem: Lasam
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Poem: Despărțire
Poem: Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în suedeză
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău