Prevăzând apusul
Curând, un brâu de neguri va încinge
Acest tărâm al basmelor diurne...
Iar în adâncu-i hău de negre urne,
Bătrâne creste corpu-și vor prelinge...
Aproape înecată-n văi nocturne,
Cu ea, în freamăt casa mă va-mpinge...
Și când afară totul se va stinge,
Cuprins voi fi de stoluri taciturne...
Dar de voi accepta întunecarea
Cu-acea naturalețe a luminii,
Se va găsi ca, poate, întristarea
Să nu m-apese-n chipul cum arinii
Se frâng în vijelii ce bat cărarea:
S-adorm ușor, cu liniștea grădinii...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Piatra funerară
Poem: Când a iubi e conjugat la imposibil
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman
Poem: Adevăr
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 10. Confesiuni
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi
Poem: amintiri (Si am iubit un fir de iarba)
Poem: Visul
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc