Treceri în pași temporali
Flacăra-mi se-nclină-n calea viguroasei expirații
Ce cu șuier îi urmează sorții unui veac trecând,
Unui far al depărtării, din vechime luminând,
Flama pală i-o scufundă în crepuscul de striații.
Între veșnicele datini, ce ne suflă în neștire,
Eu sunt firul mic din praful anilor ce-acum se sting,
Laolaltă cu pecetea morții-n care mă înting
Slovele de pe o foaie ce își pierde din albire.
Se-ntrevede cum așteaptă mâna beznei să m-apuce,
Iar din liniști fulminante se distinge-un ticăit,
Care urcă înspre zero ceasu-n ritm necontenit
Și amar recită cânturi ale zilelor caduce.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Ce sens au toate?
Поэма: Terapie
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Поэма: Neputinta
Поэма: Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în spaniolă
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Поэма: Ploaia
Поэма: Sfârșitul
Scriitori buni, cărți importante și vinuri alese. Programul celei de-a III-a ediții a Zilelor Literaturii Române