Compozitorul Eugen Doga își sărbătorește cea de-a 82-a aniversare

poezii.online Compozitorul Eugen Doga își sărbătorește cea de-a 82-a aniversare

Compozitorul Eugen Doga, Artist al Poporului, laureat al Premiului Naţional, deţinător al ”Ordinului Republicii”, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a împlinit astăzi 82 de ani, informează MOLDPRES.

Într-un interviu acordat recent sursei citate, compozitorul Eugen Doga a afirmat că în 2018, a avut mai multe concerte în diverse orașe ale lumii: la Cluj-Napoca, Viena, Bruxelles, Ankara, Nijnii Novgorod etc.

”Am scris muzică pentru copii, valsuri și imnuri. De asemenea, am scris o carte de nuvele. Am avut mai multe concerte. Am evoluat pe scena Palatului ”Schönbrunn”, în sala de concerte în stil baroc ”Schlosstheater” din Viena, unde au concertat Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și C.W. Gluck și alți mari compozitori. Acolo am prezentat creațiile scrise pe versurile lui Mihai Eminescu, Veronica Micle și Grigore Vieru, alături de Orchestra Națională Simfonică a Companiei Publice ”Teleradio-Moldova”. Un concert de neuitat l-am avut la Ankara. Pentru mine, 2018 a fost un an în do major. Tot în 2018, președintele Rusiei, Vladimir Putin, m-a decorat cu Ordinul ”Alexandr Nevski”, a mai spus distinsul compozitor.


Eugen Doga s-a născut la 1 martie în 1937 în satul Mocra, raionul Râbnița. A absolvit Colegiul de Muzică ”Stefan Neaga”, Conservatorul și Institutul de Arte ”G. Musicescu” din Chișinău. Este autor al unor valoroase lucrări în genul muzicii de estradă, de film și de teatru. A compus o simfonie, cantatele ”Primăvara omenirii" și ”Curcubeul alb”, muzică la spectacole de teatru, la peste 200 de filme, piese instrumentale de cameră, romanțe, cântece pentru copii.

Eugen Doga a fost distins cu Premiul de Stat, titlul onorific ”Artist al Poporului”, cu ”Ordinul Republicii”, Ordinul "Steaua României" în grad de comandor, cu Ordinul "Pentru Serviciul Credincios" (România) și "Za zaslughi pered otecestvom" (Rusia). Compozitorul este autorul celebrului vals „Gingaşa şi tandra mea fiară”, desemnat de către UNESCO drept cea de-a patra capodoperă muzicală a secolului trecut.

radiochisinau.md


Preluat de la: Timpul.md
Postat 1 martie 2019
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Cer neatins stins în întunericul sufletului

Cer neatins stins în întunericul sufletului ,

Zori apuși în trecut ,

Bucuria zile,i flacără firavă a buzelor ce strigă în gol,

Peceți ascunse intru adevăr firav,

Dor nebun născut în trecut și crescut în trecutul viitorului ,

Spune-mi tu conștiință când vei fi consimțit ,

Cu al meu simț aprins de o ardere deplină,

Zâmbete inchise între întrebări ascunse.

 

Mai mult...

🎤 Şi tu acoperi ochii cu palmele?

Tac...tac...mă doare,

Tac tac...e mult prea departe,

Acopăr ochii cu palmele

Nu las razele să pătrundă  

Le privesc cu ochii miciți

Printre frunze de salcâm  

Zâmbesc în sinea mea  

Îmi place, dar nu recunosc  

Să simt căldura, mângâierea  

Îmi umple sufletul,

Îl intoarce pe dos

Refren:

Amintirile nu se schimbă  

Ele rămân la fel  

Dar timpul le transformă  

În ceva efemer,  

Ce nu mai putem atinge  

Spune.....și tu acoperi ochii cu palmele?....cu palmele?                    

Sufletul este ca ceața

Vapori fini de speranță

Se risipesc în urma ta

De privești în mintea ta 

Numeri pașii ce au trecut  

Le vezi amprentele, afli secretele  

Refren:  

Amintirile nu se schimbă  

Ele rămân la fel  

Dar timpul le transformă  

În ceva efemer,  

Ce nu mai putem atinge  

Spune....și tu acoperi ochii cu palmele?....cu palmele?

Încercăm a distinge  

Ce e realitate sau iluzie  

Aproape că-ți dorești să nu afli  

Durerea te va frânge  

Și oricât ai încerca  

Nimic nu vei mai strânge  

Bucățile sunt peste tot  

De vânt purtate peste plopi  

Refren (x2):

Amintirile nu se schimbă  

Ele rămân la fel  

Dar timpul le transformă  

În ceva efemer,  

Ce nu mai putem atinge  

Spune....și tu acoperi ochii cu palmele?......cu palmele?

Mai mult...

Singur...cu destinul!



Pe tine te-am pierdut, că n-am știut
Când fericit eram să dăruiesc iubire,
Iar lacrima ascunsă-ți după pleoapă
Nu am zărit-o, că este, în a ta privire.

Te-am întâlnit când toamna începea
Să fure din căldura zilei, s-aducă frig,
Iar noi înfometați după o zi de cursuri
Stăteam la rând să prindem un covrig.

Atunci, ceva frumos mi s-a-ntâmplat
Când inima s-a dus, la puls de-o sută,
Și am simțit plăcut, pentru întâia oară
Că mă îndrăgostesc...de o necunoscută.

Timid am îndrăznit să-i cer o întâlnire
Fără a ști de vrea, sau poate mă refuză,
Dar, am rămas surprins că mi-a zis...da
Și n-am fost nevoit să-i spun, mă scuză.

Pașii ne-au dus, prin minunate locuri
Pe unde ne-am promis că ne-om iubi,
Iar când în viață, vor veni și, încercări
Vom ști luptă să ducem și chiar, zâmbi.

Timpul ne-a dat răgaz să ne cunoaștem
Și să formăm perechea... binecuvantată,
Însă nu m-a-nvățat, să știu a dărui iubire
Iar dragostea să-mi fie, pură, adevarată.
.................................................
Acum, când singur îmi trăiesc destinul
Mă-ntreb, unde s-a strecurat minciună,
Și dacă în această viață, atât de scurtă
Să-i pot rosti în șoaptă...,,noapte bună"!





Mai mult...

Femeia si liliacul

Parfumul greu de liliac se varsă,

Prin geamuri larg deschise spre amurg,

Iar amintiri în piept încep să ardă,

Ca niște râuri care-n suflet curg.

 

Ea trece lin, cu pas de catifea,

Purtând în plete movul de poveste,

O floare vie-n flăcări de mătase,

Așa cum doar în vis femeia este.

 

Și se confundă chipul ei cu floarea,

În adierea serii, caldă și ușoară,

Esență pură de parfum și dor,

Ce arde-n fiecare primăvară.

Mai mult...

Toamna-şi lasă zdrenţe

timpu-mi ticăie vecin singurătatea
în lumea după sticlă
vânt se înăspri
toamna-şi lasă zdrenţe
în călimar cu frunze
ceru-şi pune mască
de nuanţă gri

apa-şi strânge pieptul
să-ntâmpine durerea
clipe putrezite
îmbătrânesc culori
pete stau de veghe
în veşminte negre
le aud cum strigă
uneori

urma mea sleită
împiedică o umbră
iarba zace verde
sub gloanţe moi celești
simt miros de moarte
frigul muşcă buze
frunzele-mpietrite
dorm scrisori cu vești

Mai mult...

Știi…

Știi,dacă ceasul tic-tac bate

Și timpul trece și după moarte,

Poate viața-i condamnare

Ce se-ncheie când el moare.

 

Știi,poate iadu-i viața-n sine,

Un suflet amnezic vine,

Trăind,croind din nou o amintire

Pentru a lui ispășire.

 

Știi,trăind ne redresăm,

Amintirea o creăm,

Căutând menire nouă…

Viața-i moarte sau amândouă?

Mai mult...
#Interesant  Autor: edi_neacsu
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live