Furtuna
De când s-a întâmplat furtuna
Mi s-au mutat munții în mare
Mi-ai ocupat ziua și noaptea
Ai devenit singurul soare
În poze nu pot să privesc
Nu-i viu nimic pe o hârtie
De aș putea să te privesc
Când te trezești în zorii zilei
Măcar în brațe să te strâng
Din când în când să uit durerea
Căci te iubesc de când te știu
Până s-o stinge-n ochi scânteia
Inima-mi stă sub talpa ta
De nu o vrei mai bine calc-o
Prefer sa fiu doar umbra ta
Decât o piatră aruncată
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 25 aprilie 2023
Vizualizări: 771
Poezii din aceiaşi categorie
Iluzii parfumate
Poate-ntr-o zi îmi vei simți parfumul
Și-n altă zi mă vei vedea întâmplător
Și poate -atunci isi va face loc regretul
La umbra sufletului tău, atât de rece...atât de gol...
Și poate nu întârzii... și ma vei căuta în viață
O să te-aștept oricât... cu nerăbdare
Să te privesc cu ochii-mi secați de dor
Distruși de a ta cruntă nepăsare
Poate-ntr-o zi mă vei simți prin ceața dimineții
În valsul aburilor grei și denși
În picurii de ploaie căzuți din cer
Sau cine știe... prin a vântului curenți.
Si-atunci îți vei aduce aminte negreșit
De-mbrățisările calde, scurte, nu prea multe
Ce cândva cu drag mi le-ai dăruit
Lipsindu-mă la final de căldura celei ultime..
Poate...căci ești dorul ce îl ascund de ochii lumii
Esti taina ce-o port cu grijă în adâncul inimii
Păcatul ce mi-l asum, dorință din suflet
Și nimeni nu știe, nimeni nu vede, cum in tăcere, sufăr!
Ocheade
Cu părul despletit,
Şi gene rimelate,
Împarţi la nesfârşit,
Ocheade înduioşate.
Prin mâna diafană,
Cu degetul subţire,
Mişcarea ta profană,
Mă atrage în iubire.
Cu-n mers de balerină,
Din coapse graţiat,
Pândeşti ca o felină,
Amorul necurat.
Bezele arunci în aer,
Suflându-le din palmă,
Cu dragostea mă-ncaier,
Căci vrea să mă adoarmă.
Rebelă şi şireată,
Târcoale-mi dai în loc,
Iar inima-ţi aşteaptă,
Să te iubesc cu foc.
O ultimă săgeată,
În inimă-mi înfingi,
Prin luptă necurată,
Ai reuşit să învingi.
Ca fiara îmblânzită,
Din palmă îţi mănânc,
Şi te dezmierd iubită,
Şi lângă tine plâng.
Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Vise în spam
Vino! de-ai ști de când eu te aştept
Sunt dependentă de-o ultimă îmbrăţişare
A mea durere crește si parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strångi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Să iți cobor n ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu sá mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ti fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai..si să nu-ți fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
Într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Până când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aștept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viață din noul tău vin..
Parfum de dor
Ai prins din zbor
Tu vajnic răpitor,
O pasăre rănita, lovită de furtună,
Cu aripile frânte
Ce-și caută refugiul
In cuibul de lumină.
Și-ai reușit atât de bine
Să mă înalți pe culmile iubirii
Pentru ca imediat apoi să mă arunci
În negura uitării.
M-ai învârtit în ritm frenetic
Prin viață printre oameni
Și flori albe cu parfum de dor,
Ca într-un carusel amețitor.
Și pentru-o clipă ai făcut
Din visul meu o viață,
Din viața mea un vis.
Dar vezi tu?
Încet, luminile s-au stins,
Eu am rămas să mă învârt amețitor
Prin viață, printre oameni
Și flori cu parfum de dor,
Până când caruselul s-a oprit.
Iluzii parfumate
Poate-ntr-o zi îmi vei simți parfumul
Și-n altă zi mă vei vedea întâmplător
Și poate -atunci isi va face loc regretul
La umbra sufletului tău, atât de rece...atât de gol...
Și poate nu întârzii... și ma vei căuta în viață
O să te-aștept oricât... cu nerăbdare
Să te privesc cu ochii-mi secați de dor
Distruși de a ta cruntă nepăsare
Poate-ntr-o zi mă vei simți prin ceața dimineții
În valsul aburilor grei și denși
În picurii de ploaie căzuți din cer
Sau cine știe... prin a vântului curenți.
Si-atunci îți vei aduce aminte negreșit
De-mbrățisările calde, scurte, nu prea multe
Ce cândva cu drag mi le-ai dăruit
Lipsindu-mă la final de căldura celei ultime..
Poate...căci ești dorul ce îl ascund de ochii lumii
Esti taina ce-o port cu grijă în adâncul inimii
Păcatul ce mi-l asum, dorință din suflet
Și nimeni nu știe, nimeni nu vede, cum in tăcere, sufăr!
Ocheade
Cu părul despletit,
Şi gene rimelate,
Împarţi la nesfârşit,
Ocheade înduioşate.
Prin mâna diafană,
Cu degetul subţire,
Mişcarea ta profană,
Mă atrage în iubire.
Cu-n mers de balerină,
Din coapse graţiat,
Pândeşti ca o felină,
Amorul necurat.
Bezele arunci în aer,
Suflându-le din palmă,
Cu dragostea mă-ncaier,
Căci vrea să mă adoarmă.
Rebelă şi şireată,
Târcoale-mi dai în loc,
Iar inima-ţi aşteaptă,
Să te iubesc cu foc.
O ultimă săgeată,
În inimă-mi înfingi,
Prin luptă necurată,
Ai reuşit să învingi.
Ca fiara îmblânzită,
Din palmă îţi mănânc,
Şi te dezmierd iubită,
Şi lângă tine plâng.
Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Vise în spam
Vino! de-ai ști de când eu te aştept
Sunt dependentă de-o ultimă îmbrăţişare
A mea durere crește si parcă nu e drept
Că ne-am găsit și ne-am pierdut
Fără să fim pentru ultima oară.
Vino! Degrabă în brațe să mă strångi
Să mă scapi de toată durerea
Să-ti zâmbesc obscen de timid
Cunună să ne fie un vin și plăcerea
Cu buzele-mi roșii de cabernet sauvignon
Să iți cobor n ritm de blues pe piele
Să mi te fac din om, nemuritor
Tu sá mă faci, cea mai fericită femeie.
Vino! Să-mi lepăd hainele-n acustic
Să-ti fiu femeie pe ascuns
Să mă poftești c-un dor artistic
Să mă ai..si să nu-ți fiu de-ajuns!
Vino! Să ne iubim cu lumina stinsă
Într-un ultim pahar de vin
Scânteia țigării s-o ținem aprinsă
Până când zorile se vor ivi.
Vino! Te-aștept în octombrie
De-un an mi-e toamnă să fim
Să simt cum îmi curge prin vene
Picături de viață din noul tău vin..
Parfum de dor
Ai prins din zbor
Tu vajnic răpitor,
O pasăre rănita, lovită de furtună,
Cu aripile frânte
Ce-și caută refugiul
In cuibul de lumină.
Și-ai reușit atât de bine
Să mă înalți pe culmile iubirii
Pentru ca imediat apoi să mă arunci
În negura uitării.
M-ai învârtit în ritm frenetic
Prin viață printre oameni
Și flori albe cu parfum de dor,
Ca într-un carusel amețitor.
Și pentru-o clipă ai făcut
Din visul meu o viață,
Din viața mea un vis.
Dar vezi tu?
Încet, luminile s-au stins,
Eu am rămas să mă învârt amețitor
Prin viață, printre oameni
Și flori cu parfum de dor,
Până când caruselul s-a oprit.
Alte poezii ale autorului
La tine, la mine
O zi, ca orice zi, e gri sau poate-albastră
Depinde cum privim, în noi sau pe fereastră
Degeaba-i cer senin când dragostea apasă
Tristețile cernind pe inimi flori de gheață
Și-așa mai trece-o zi gândindu-mă la tine
Zburând către pustii se stinge fără tine
Și vine-o altă zi cu-același dor de tine
Plecând se vor grăbi spre visele divine
Copacii arămii cu toamn-aruncă-n mine
Culorile târzii se-amestecă prin mine
Topite-n nuanțe gri un nor adună-n mine
Nu știu de-or mai veni, cândva, zile senine
De ai putea simți iubirea pentru tine
O clipă te-ai opri gândindu-te la mine
Poate-ți vei aminti că te iubesc pe tine
Și nu mă vei goni pe-un colț de amintire
La tine nu mai sunt, tăcerea ne desparte
Cu mine nu mai pot, durerea mă împarte
Jumate nu mai sunt, jumate nu se poate
Întreg cu tine sunt, să-mi fi tu jumătate
Tristețea rătăcitelor iubiri
Visele stinse plecă-n zbor din realitate
Caută nopțile șoptind cuvinte vii
Umblă rănite ascunzând sinceritate
Lăsând tristețea înecându-se-n beții
Orele curg înșiruind secunde moarte
Ceasul zorește numărând zile pustii
Verile pleacă strămutându-se departe
Hâdă tristețea scuturând zăpezi târzii
Soarele fuge aruncând lumini uscate
Orbește zările privirilor zglobii
Întunecând tote culorile pictate
Transformă purpura tristeții în stihii
Frunzele cad dezvăluind patimi speriate
Se-așează lespede vopsite ruginii
Astupă florile strivite și-ngropate
Plânge tristețea cu petale argintii
Palmele ard incendiind lacrimi semnate
Mângâie cerul amintirilor vâslind
Despică norii vălurind tăceri private
Întinde negura tristeții răscolid
Urmele dor mărturisind cărări voalate
Rănește zborul sub copite umilind
Strivite aripi ofilindu-se tăiate
Plutește liberă tristețea rătăcind
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
De-aș putea
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să știi
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis din suflet plutind
N-ai răspuns, l-ai înfipt în nisip
De-aș putea absentând, să-l desprind
Stau în pat să aștept dulcele somn
Zboară gândul, nu pot să adorm
Cine crezi că-i prin vise din nou
Mă trezesc, iar mă chinui s-adorm
Noaptea-i lungă și grea fără șoapte
Ziua-i goală, pustie, mă arde
Seacă sufletul, țipă, se zbate
Ace-n inim-abia de mai bate
De-aș putea să-ți aduc soare-n zori
Conversând s-alung stropii din nori
Deschizând dimineața cu flori
S-aduc zâmbet și zile-n culori
De-aș putea să fiu fir de nisip
Talpa să ți-o sărut când m-atingi
De-ai fi doar un vis trecător
N-ar mai arde în inimă dor
De-ai putea să mă lași să te-alint
De-aș putea umbra ta să devin
Să m-ascunzi între aripi plutind
De-aș putea-n mâna ta să mă sting
Visul
Aștept răsărit
În colțul ferestrei doarme luna
Se învelește cu norii
Urma luminii dispare stinsă
Adorm și eu căzând în visare
Și dintr-odată e lumină
Soarele e sus, undeva
Privesc iarba vălurind în adierea văntului
E totuși liniște, ciudată liniște
Din spate răsare umbră
Mă atinge o mână
Deja știu, e Ea
Simt sângele alergând
Roșul devine foc
Întorc privirea și brusc liniștea se rupe
Am întârziat pițin, se aude
Nu contează, răspund, ești aici deci e bine
Mă abțin să întreb unde suntem și cum am ajuns
Mai important e momentul, prezența
Hai să mergem
O iau de mână și zâmbesc
Totul se stinge
Deschid ochii
În colțul ferestrei arde soare
Patul doarme rece
Palmele-s goale
Închid ochii și încerc să mă-ntorc
Acolo în vis
Acolo unde e Ea
Dar acolo înseamnă că nu e aici
Nu e acum, nu e.....
Și-atunci încep să curgă rănile
Fierbinte îngheață visarea
Nu mă stinge
Te rog nu stinge lumina
E prea întuneric s-adorm
O stea n-a adus strălucirea
În beznă prezentu-i diform
Nu-mi stinge în lacrimă ochii
Lipsindu-mi privirea mă dor
Se-aprinde în vis amintirea
Uitarea mă pierde-n decor
Nu-mi stinge cuvântul pe buze
Storcându-l de miere sonor
Tăcerile strigă confuze
Surzindu-mă liniștea-n cor
Nu-mi stinge din suflet căldura
De gheață s-ajung fără om
Îmi piere strivită măsura
Incert bântuind incolor
În palmă se stinge-așteptarea
Arzând prinde aerul gol
Cu mâna pornind căutarea
Găsesc doar amnezicul dor
Mă caută stinsă iertarea
Să-mi măture gănd cerșetor
Nu poate să-mi șteargă eroarea
Rămân să mă sting visător
La tine, la mine
O zi, ca orice zi, e gri sau poate-albastră
Depinde cum privim, în noi sau pe fereastră
Degeaba-i cer senin când dragostea apasă
Tristețile cernind pe inimi flori de gheață
Și-așa mai trece-o zi gândindu-mă la tine
Zburând către pustii se stinge fără tine
Și vine-o altă zi cu-același dor de tine
Plecând se vor grăbi spre visele divine
Copacii arămii cu toamn-aruncă-n mine
Culorile târzii se-amestecă prin mine
Topite-n nuanțe gri un nor adună-n mine
Nu știu de-or mai veni, cândva, zile senine
De ai putea simți iubirea pentru tine
O clipă te-ai opri gândindu-te la mine
Poate-ți vei aminti că te iubesc pe tine
Și nu mă vei goni pe-un colț de amintire
La tine nu mai sunt, tăcerea ne desparte
Cu mine nu mai pot, durerea mă împarte
Jumate nu mai sunt, jumate nu se poate
Întreg cu tine sunt, să-mi fi tu jumătate
Tristețea rătăcitelor iubiri
Visele stinse plecă-n zbor din realitate
Caută nopțile șoptind cuvinte vii
Umblă rănite ascunzând sinceritate
Lăsând tristețea înecându-se-n beții
Orele curg înșiruind secunde moarte
Ceasul zorește numărând zile pustii
Verile pleacă strămutându-se departe
Hâdă tristețea scuturând zăpezi târzii
Soarele fuge aruncând lumini uscate
Orbește zările privirilor zglobii
Întunecând tote culorile pictate
Transformă purpura tristeții în stihii
Frunzele cad dezvăluind patimi speriate
Se-așează lespede vopsite ruginii
Astupă florile strivite și-ngropate
Plânge tristețea cu petale argintii
Palmele ard incendiind lacrimi semnate
Mângâie cerul amintirilor vâslind
Despică norii vălurind tăceri private
Întinde negura tristeții răscolid
Urmele dor mărturisind cărări voalate
Rănește zborul sub copite umilind
Strivite aripi ofilindu-se tăiate
Plutește liberă tristețea rătăcind
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
De-aș putea
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să știi
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis din suflet plutind
N-ai răspuns, l-ai înfipt în nisip
De-aș putea absentând, să-l desprind
Stau în pat să aștept dulcele somn
Zboară gândul, nu pot să adorm
Cine crezi că-i prin vise din nou
Mă trezesc, iar mă chinui s-adorm
Noaptea-i lungă și grea fără șoapte
Ziua-i goală, pustie, mă arde
Seacă sufletul, țipă, se zbate
Ace-n inim-abia de mai bate
De-aș putea să-ți aduc soare-n zori
Conversând s-alung stropii din nori
Deschizând dimineața cu flori
S-aduc zâmbet și zile-n culori
De-aș putea să fiu fir de nisip
Talpa să ți-o sărut când m-atingi
De-ai fi doar un vis trecător
N-ar mai arde în inimă dor
De-ai putea să mă lași să te-alint
De-aș putea umbra ta să devin
Să m-ascunzi între aripi plutind
De-aș putea-n mâna ta să mă sting
Visul
Aștept răsărit
În colțul ferestrei doarme luna
Se învelește cu norii
Urma luminii dispare stinsă
Adorm și eu căzând în visare
Și dintr-odată e lumină
Soarele e sus, undeva
Privesc iarba vălurind în adierea văntului
E totuși liniște, ciudată liniște
Din spate răsare umbră
Mă atinge o mână
Deja știu, e Ea
Simt sângele alergând
Roșul devine foc
Întorc privirea și brusc liniștea se rupe
Am întârziat pițin, se aude
Nu contează, răspund, ești aici deci e bine
Mă abțin să întreb unde suntem și cum am ajuns
Mai important e momentul, prezența
Hai să mergem
O iau de mână și zâmbesc
Totul se stinge
Deschid ochii
În colțul ferestrei arde soare
Patul doarme rece
Palmele-s goale
Închid ochii și încerc să mă-ntorc
Acolo în vis
Acolo unde e Ea
Dar acolo înseamnă că nu e aici
Nu e acum, nu e.....
Și-atunci încep să curgă rănile
Fierbinte îngheață visarea
Nu mă stinge
Te rog nu stinge lumina
E prea întuneric s-adorm
O stea n-a adus strălucirea
În beznă prezentu-i diform
Nu-mi stinge în lacrimă ochii
Lipsindu-mi privirea mă dor
Se-aprinde în vis amintirea
Uitarea mă pierde-n decor
Nu-mi stinge cuvântul pe buze
Storcându-l de miere sonor
Tăcerile strigă confuze
Surzindu-mă liniștea-n cor
Nu-mi stinge din suflet căldura
De gheață s-ajung fără om
Îmi piere strivită măsura
Incert bântuind incolor
În palmă se stinge-așteptarea
Arzând prinde aerul gol
Cu mâna pornind căutarea
Găsesc doar amnezicul dor
Mă caută stinsă iertarea
Să-mi măture gănd cerșetor
Nu poate să-mi șteargă eroarea
Rămân să mă sting visător