Mai ții minte ?
Mai ții minte, grădina?
Cu flori,și iarbă verde.
Cu mireasmă îmbătătoare,
Anume primăvara.
Mulți ani au trecut,
Din ea,totul viu a dispărut.
Nu mai cântă păsările acolo,
Cum cântaseră vreodată.
Mai ții minte grădina?
Cu trandafiri roșii,
Și lalele albe.
A fost o grădină frumoasă
Mulți ani în trecut .
Autor Zamurca Alina 🌷
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Alina
Data postării: 2 iulie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 373
Poezii din aceiaşi categorie
Crinul
Crinul e o floare,
Bine mirositoare.
Este floarea ta.
Sfânta Maria.
Ai adus în lume,
Cel cu mândru nume.
Pe ISUS HRISTOS,
Pruncul cel frumos,
Nouă să ne dea,
Mântuirea sa.
Doamne îți mulțumim,
Doamne te iubim.
La măicuța ta,
Vrem a apela,
Să ajute mereu
Atunci când e greu,
Crinul să ne fie,
Mare bucurie.
Decor de toamnă
Un alt decor pe trotuare,
alte arome, altă culoare.
Soarele zâmbește duios
când răsare armonios.
Trotuarul își așterne covorul
multicolor și fermecător,
iar sufletul îmbracă dorul
dulce, până la mistuitor.
Mirosul de astre și gherghine,
ne îmbată în dimineață.
Ciorchinele sunt coapte bine,
iar sufletul se bucură de viață.
Pe drum și pe uliță,
copii la școală pleacă vioi.
Un băiețel și o fetiță cu cosiță
trezește nostalgia din noi.
Prin curți și pe la porți,
dovlecii în grămezi zac copți.
Porumbul uscat stă falnic pe camp
în așteptarea de a fi dat la pământ.
Înserarea se lasă mai devreme,
noaptea dreptul și-l cere.
Nopțile devin răcoroase,
cerul din stele covoru și-l coase.
Bine ai venit stimată doamnă,
cu straiele multicolor
Cum vă numiți?...Toamnă!
sunteți sora lui Dor?
Tu lași câmpiile și pomii goi,
ne speli pe față cu reci ploi
ne îmbeți cu arome minunate
ne bucurăm de ale tale roade.
Toamnă, toamnă vrăjitoare
te invit la un tangou,
mă vrăjești cu a ta splendoare
și eu te iubesc din nou.
Licuricii
A ieșit Luna să joace
pitulușul prin pădure
și aprinde licuricii
de pe zmeure și pe mure
și de-atâta noapte caldă,
păsări mici, clevetitoare,
jură c-au văzut prin ierburi
niște stele căzătoare…
Nici copiii nu se-ndură
să se ducă la culcare,
vor să prindă-n seara asta
licuriciul cel mai mare.
Ies părinții să-i adune
pe la case și din noapte
îi cheamă copilăria
și pe ei, cu mure coapte…
Vârful Toaca!
Mă uit la muntele Ceahlău, cum norii
în juru-i se adună,
Și-mi amintesc ce-au prognozat, că
azi în Neamt va fi furtună.
Parcurgem un traseu spre Vârful Toaca,
plecați când soarele a răsărit,
Și vrem s-ajungem sus să admirăm
ținutul și-apoi în jos pe asfințit.
Purtăm în spate multe merinde
ce drumul ni-l îngreunează,
Dar fără ele n-avem putere, s-atingem
vârful pe timp de-amiază.
Înaintăm ținându-ne de mâini și
sprijiniți pe bețe de alun,
Când obosim, pentru un timp campăm,
vorbim și iar din nou la drum.
Ajungem sus pe munte, așa cum
planuri ieri noi ne-am făcut,
Și de aici scrutăm tot peisajul și
cerului trimitem un salut.
Întindem masa pe bucăți de stâncă
și din bucate degustăm,
În timp ce poze facem și de frumosul
văii ne minunăm.
Ne strângem tot bagajul și ne grăbim
s-o luăm la vale,
Plângând, că peste tot avem dureri,
iar eu mă țin de șale.
Abia când coborâm simțim că e
mai greu mersul în jos,
Așa, că-ncetișor alunecăm, spunând
,, Doamne cât este de frumos".
Pe înserat ne adunăm cu toții, într-un
local aflat sub munte,
Și la un șpriț stăm la taifas și povestim
voioși, vrute...nevrute.
Tomnatice năluci
Ploaia la fereastră
Mă stropea mărunt,
Ruginind pe -o piatră
Ochiul cerului cărunt.
Pe asfaltul mâzgălit
Cad frunze arămii,
Geme pomul dezgolit
În căușul inimii.
Vântul bate rece,
Suflă-n crăpături
Cu zelul de a seduce,
Hoinărea-n vârtejuri.
Alunecară norii grei
Pe scoarța gălbejită
În brațele umbrei
Suspina înțepenită.
Zbor de aripi vlăguit
Tănguia pe la răscruci
Din zările băntute
De tomnatele năluci...
Setea stropilor de soare
Gemea cerul ostenit
De atâta vânt și ploi;
Sub geana de la răsărit,
Prin ochii triști și goi.
Pluteau norii răscoliti
De a vitregiei vreme,
De riduri încrețiti,
Murmurand poeme.
Petale smulse se scurgeau
Pe scoarța pomului mâhnit,
A cărui brate tremurau
Sub nebulosul asfințit.
Clipea in crăpături stelare
O aripa înțepenita
Plăpânda in suflare,
De zbor ademenita
Ofta chipul din rărunchii
Dupa raze călătoare,
Freamătă din trunchi
Setea stropilor de soare...
Crinul
Crinul e o floare,
Bine mirositoare.
Este floarea ta.
Sfânta Maria.
Ai adus în lume,
Cel cu mândru nume.
Pe ISUS HRISTOS,
Pruncul cel frumos,
Nouă să ne dea,
Mântuirea sa.
Doamne îți mulțumim,
Doamne te iubim.
La măicuța ta,
Vrem a apela,
Să ajute mereu
Atunci când e greu,
Crinul să ne fie,
Mare bucurie.
Decor de toamnă
Un alt decor pe trotuare,
alte arome, altă culoare.
Soarele zâmbește duios
când răsare armonios.
Trotuarul își așterne covorul
multicolor și fermecător,
iar sufletul îmbracă dorul
dulce, până la mistuitor.
Mirosul de astre și gherghine,
ne îmbată în dimineață.
Ciorchinele sunt coapte bine,
iar sufletul se bucură de viață.
Pe drum și pe uliță,
copii la școală pleacă vioi.
Un băiețel și o fetiță cu cosiță
trezește nostalgia din noi.
Prin curți și pe la porți,
dovlecii în grămezi zac copți.
Porumbul uscat stă falnic pe camp
în așteptarea de a fi dat la pământ.
Înserarea se lasă mai devreme,
noaptea dreptul și-l cere.
Nopțile devin răcoroase,
cerul din stele covoru și-l coase.
Bine ai venit stimată doamnă,
cu straiele multicolor
Cum vă numiți?...Toamnă!
sunteți sora lui Dor?
Tu lași câmpiile și pomii goi,
ne speli pe față cu reci ploi
ne îmbeți cu arome minunate
ne bucurăm de ale tale roade.
Toamnă, toamnă vrăjitoare
te invit la un tangou,
mă vrăjești cu a ta splendoare
și eu te iubesc din nou.
Licuricii
A ieșit Luna să joace
pitulușul prin pădure
și aprinde licuricii
de pe zmeure și pe mure
și de-atâta noapte caldă,
păsări mici, clevetitoare,
jură c-au văzut prin ierburi
niște stele căzătoare…
Nici copiii nu se-ndură
să se ducă la culcare,
vor să prindă-n seara asta
licuriciul cel mai mare.
Ies părinții să-i adune
pe la case și din noapte
îi cheamă copilăria
și pe ei, cu mure coapte…
Vârful Toaca!
Mă uit la muntele Ceahlău, cum norii
în juru-i se adună,
Și-mi amintesc ce-au prognozat, că
azi în Neamt va fi furtună.
Parcurgem un traseu spre Vârful Toaca,
plecați când soarele a răsărit,
Și vrem s-ajungem sus să admirăm
ținutul și-apoi în jos pe asfințit.
Purtăm în spate multe merinde
ce drumul ni-l îngreunează,
Dar fără ele n-avem putere, s-atingem
vârful pe timp de-amiază.
Înaintăm ținându-ne de mâini și
sprijiniți pe bețe de alun,
Când obosim, pentru un timp campăm,
vorbim și iar din nou la drum.
Ajungem sus pe munte, așa cum
planuri ieri noi ne-am făcut,
Și de aici scrutăm tot peisajul și
cerului trimitem un salut.
Întindem masa pe bucăți de stâncă
și din bucate degustăm,
În timp ce poze facem și de frumosul
văii ne minunăm.
Ne strângem tot bagajul și ne grăbim
s-o luăm la vale,
Plângând, că peste tot avem dureri,
iar eu mă țin de șale.
Abia când coborâm simțim că e
mai greu mersul în jos,
Așa, că-ncetișor alunecăm, spunând
,, Doamne cât este de frumos".
Pe înserat ne adunăm cu toții, într-un
local aflat sub munte,
Și la un șpriț stăm la taifas și povestim
voioși, vrute...nevrute.
Tomnatice năluci
Ploaia la fereastră
Mă stropea mărunt,
Ruginind pe -o piatră
Ochiul cerului cărunt.
Pe asfaltul mâzgălit
Cad frunze arămii,
Geme pomul dezgolit
În căușul inimii.
Vântul bate rece,
Suflă-n crăpături
Cu zelul de a seduce,
Hoinărea-n vârtejuri.
Alunecară norii grei
Pe scoarța gălbejită
În brațele umbrei
Suspina înțepenită.
Zbor de aripi vlăguit
Tănguia pe la răscruci
Din zările băntute
De tomnatele năluci...
Setea stropilor de soare
Gemea cerul ostenit
De atâta vânt și ploi;
Sub geana de la răsărit,
Prin ochii triști și goi.
Pluteau norii răscoliti
De a vitregiei vreme,
De riduri încrețiti,
Murmurand poeme.
Petale smulse se scurgeau
Pe scoarța pomului mâhnit,
A cărui brate tremurau
Sub nebulosul asfințit.
Clipea in crăpături stelare
O aripa înțepenita
Plăpânda in suflare,
De zbor ademenita
Ofta chipul din rărunchii
Dupa raze călătoare,
Freamătă din trunchi
Setea stropilor de soare...
Alte poezii ale autorului
Şi dacă despre natură şi om
Și dacă, copacul plânge.
Gerul nu-l atinge.
Și dacă,nu zâmbești.
Bucură-te că trăiești.
Și dacă, soarele nu-ți zâmbește.
Așteaptă puțin și-ți strălucește
Și dacă, totul e pustiu.
Nu uita că tot încă ești viu.
In this world
I'm alone in this world.
I don't need anybody,
I'm walking around the world,
on my own.
I'm not afraid of anything,
Anymore.
I'm not afraid of my shadow,
Because I am reflected in her.
She's my friend,now.
I'm not afraid of tomorrow.
Because it won't came
I'm alone.
And sometimes, I'm happy and not.
Because I'm alone in this world.
And nobody knows about it!
Author 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Le point noir
Le point noir.
c'est écrit
sur
un papier blanc.
De Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024
Marea
Am pictat cu vopsele,
pe un vechi adânc al cerului.
Unde apusul s-a aurit,
și soarele după orizont s-a ascuns.
În urma,spumei albe,
vezi marea albastră,
Iar pietricelele din mare.
se prevăd întrând în apă.
Autor Zamurca Alina 🌷
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
Timpul trece tot mai greu
Timpul trece greu,
În această stare sunt mereu,
Aș striga la cer,
De durere m-aș arunca în mare,
Să nu mai privesc.
Să nu mai simt nimic.
Inimă mi-e de aur,
Stropită cu sânge.
Teamă și frică de mine ,
Și de Dumnezeu.
Ăsta tot face timpu,
Nu mă ascultă.
Mă blesteamă.
Fără frică fără teamă.
Zamurca Alina
Şi dacă despre natură şi om
Și dacă, copacul plânge.
Gerul nu-l atinge.
Și dacă,nu zâmbești.
Bucură-te că trăiești.
Și dacă, soarele nu-ți zâmbește.
Așteaptă puțin și-ți strălucește
Și dacă, totul e pustiu.
Nu uita că tot încă ești viu.
In this world
I'm alone in this world.
I don't need anybody,
I'm walking around the world,
on my own.
I'm not afraid of anything,
Anymore.
I'm not afraid of my shadow,
Because I am reflected in her.
She's my friend,now.
I'm not afraid of tomorrow.
Because it won't came
I'm alone.
And sometimes, I'm happy and not.
Because I'm alone in this world.
And nobody knows about it!
Author 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Le point noir
Le point noir.
c'est écrit
sur
un papier blanc.
De Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024
Marea
Am pictat cu vopsele,
pe un vechi adânc al cerului.
Unde apusul s-a aurit,
și soarele după orizont s-a ascuns.
În urma,spumei albe,
vezi marea albastră,
Iar pietricelele din mare.
se prevăd întrând în apă.
Autor Zamurca Alina 🌷
Se aude frica
În ceruri se aude frica
glăsuind puțin
ea privește întristată
la copacul pustiu.
Autor Zamurca Alina 🤍
Timpul trece tot mai greu
Timpul trece greu,
În această stare sunt mereu,
Aș striga la cer,
De durere m-aș arunca în mare,
Să nu mai privesc.
Să nu mai simt nimic.
Inimă mi-e de aur,
Stropită cu sânge.
Teamă și frică de mine ,
Și de Dumnezeu.
Ăsta tot face timpu,
Nu mă ascultă.
Mă blesteamă.
Fără frică fără teamă.
Zamurca Alina