Минуты летят
Минуты летят
Словно птица
Не догнать тебе,её
Не догнать..
Уже поздно,вернуть что-то назад..
Поздно,
очень поздно
Как же быстро минуты
Летят
Нам на зло
Не спеша.
Не вернуть назад,
То что уже прошло.
Автор я 🤍 Замурка Алина 🤍 🤍 стих про время,часы и минуты, которые летят очень красиво и быстро,не замечая нас что мы что-то теряем.
Poezii din aceiaşi categorie
conversații tăcute /1
conversații tăcute -
sub seninătatea năbădăioasă
a lunii,
estompează lumina tremurătoare
a felinarelor;
amărăciuni și întristări
sunt luate de sunetele blânde
ale unui flaut,
duse hăt-departe,
până la picioarele din piatră
ale anticelor
temple.
Esenta Sangelui
În speranța infinită, stau și privesc,
Adânc în sufletele devastate,
Cu chin și ură asupra tuturor,
Cu fericirea lor întruchipată,
Râd de haosul mental.
În durerea mea nu mai pot suporta
Perspectiva lor asupra vieții,
Judecată, trădare, neînțelegere.
Cred că sunt un nebun delegat,
Liber printre ei.
Dar dorința mea între chin și ură
E doar iubirea neavută,
Iubirea celor ce m-au făcut,
Iubirea ce-lei care m-a părăsit,
Iubirea oamenilor devastați.
Îmi este dor de clipele frumoase,
Visate în paradisul singurătății,
Lângă prietenul meu veșnic,
Cu chip drăgălaș și afumat,
Afumat de suferința mea.
O vreau pe ea înapoi,
Îi vreau pe ei înapoi,
Nu îmi place ce am ajuns,
Nu îmi place ce am fost,
Doar îmi place ce să fiu.
În agonia haosului meu,
Cu trudă nemuritoare,
Muncind ca să mă nasc
Alături de ei, cu ea.
Dorul meu mă stinge încet,
Culoarea sângelui îmi dă plăcere.
Vino, a mea viață, acum,
Mai târziu va fi prea târziu,
Dispărut, nu voi reveni.
Sfârșit
Sprijinită de fereastră,
privind în gol cu măinile reci
la sicriele melancolice
împodobite cu flori colorate, luminate, ea contemplă:
„Când va veni vremea mea
să întâlnesc stelele și luna, să le admir
de-aproape,
să devin și eu o strălucire
asupra pământului întunecat
ce plânge,
să mă eliberez de el, spunându-i:
lacrimi sângeroase am vărsat pe-asfaltul tău umed.
Acum s-au transformat în gheața pe care
eu încet alunec, lăsând în urmă orice strop
de ploaie singuratic;
să ajung în cerul sumbru, să-mi veghez
propriul mormânt unde lacrimile-mi îmi stau
ascunse, pierdute, înfrânte?
Când va veni vremea mea
să plutesc lin spre apus,
să-mi iau aripile de înger și încet-încet
să sfârșesc?
Câine
Ce suntem noi?
Amici sau mai mult?
Simt ca ma iubești
Dar in același timp simt ca nu
Primul nostru sărut
Asa repede a trecut
N-aș fi vrut vreodată sa se termine
Dar se pare ca nu s-a putut
Te-am iubit și te iubesc
Enorm enorm de mult
Nu știu dacă e la fel
Sper sa fie
Dar ma simt de parca nu
Încerc sa ma mint ca te simți la fel
Dar știm amandoi
Ca am un defect
Când iubesc iubesc prea mult
Ca un câine
Lovit, pierdut pe drum
Epilog
Plutesc între iluzii, ca un nor strălucitor,
Dar mă prăbușesc în realitatea rece, fără dor.
Fiecare pas mă ține legat de un trecut ce arde,
Iar prezentul îmi scapă, o rană ce mă doare.
GANDURILE
Gandurile celor cu minte,
Ar trebui sa-i alinte.
Sa se gandeasca numai la flori,
Micsunele, lalele si bujori.
Gandurile sa le trimita,
Sa le cearna printr-o sita
Mintea cu a ei gandire
Sa fie numai inflorire.
Gandurile care se adun,
Sa fie precum ramurile unui alun,
Sa se ridice spre cer
Numai cu un gand sincer.
Gandurile sa le pazim,
Din cele rele sa nu urzim.
Domnului sa ne rugam,
Lauda sa-i strigam.
conversații tăcute /1
conversații tăcute -
sub seninătatea năbădăioasă
a lunii,
estompează lumina tremurătoare
a felinarelor;
amărăciuni și întristări
sunt luate de sunetele blânde
ale unui flaut,
duse hăt-departe,
până la picioarele din piatră
ale anticelor
temple.
Esenta Sangelui
În speranța infinită, stau și privesc,
Adânc în sufletele devastate,
Cu chin și ură asupra tuturor,
Cu fericirea lor întruchipată,
Râd de haosul mental.
În durerea mea nu mai pot suporta
Perspectiva lor asupra vieții,
Judecată, trădare, neînțelegere.
Cred că sunt un nebun delegat,
Liber printre ei.
Dar dorința mea între chin și ură
E doar iubirea neavută,
Iubirea celor ce m-au făcut,
Iubirea ce-lei care m-a părăsit,
Iubirea oamenilor devastați.
Îmi este dor de clipele frumoase,
Visate în paradisul singurătății,
Lângă prietenul meu veșnic,
Cu chip drăgălaș și afumat,
Afumat de suferința mea.
O vreau pe ea înapoi,
Îi vreau pe ei înapoi,
Nu îmi place ce am ajuns,
Nu îmi place ce am fost,
Doar îmi place ce să fiu.
În agonia haosului meu,
Cu trudă nemuritoare,
Muncind ca să mă nasc
Alături de ei, cu ea.
Dorul meu mă stinge încet,
Culoarea sângelui îmi dă plăcere.
Vino, a mea viață, acum,
Mai târziu va fi prea târziu,
Dispărut, nu voi reveni.
Sfârșit
Sprijinită de fereastră,
privind în gol cu măinile reci
la sicriele melancolice
împodobite cu flori colorate, luminate, ea contemplă:
„Când va veni vremea mea
să întâlnesc stelele și luna, să le admir
de-aproape,
să devin și eu o strălucire
asupra pământului întunecat
ce plânge,
să mă eliberez de el, spunându-i:
lacrimi sângeroase am vărsat pe-asfaltul tău umed.
Acum s-au transformat în gheața pe care
eu încet alunec, lăsând în urmă orice strop
de ploaie singuratic;
să ajung în cerul sumbru, să-mi veghez
propriul mormânt unde lacrimile-mi îmi stau
ascunse, pierdute, înfrânte?
Când va veni vremea mea
să plutesc lin spre apus,
să-mi iau aripile de înger și încet-încet
să sfârșesc?
Câine
Ce suntem noi?
Amici sau mai mult?
Simt ca ma iubești
Dar in același timp simt ca nu
Primul nostru sărut
Asa repede a trecut
N-aș fi vrut vreodată sa se termine
Dar se pare ca nu s-a putut
Te-am iubit și te iubesc
Enorm enorm de mult
Nu știu dacă e la fel
Sper sa fie
Dar ma simt de parca nu
Încerc sa ma mint ca te simți la fel
Dar știm amandoi
Ca am un defect
Când iubesc iubesc prea mult
Ca un câine
Lovit, pierdut pe drum
Epilog
Plutesc între iluzii, ca un nor strălucitor,
Dar mă prăbușesc în realitatea rece, fără dor.
Fiecare pas mă ține legat de un trecut ce arde,
Iar prezentul îmi scapă, o rană ce mă doare.
GANDURILE
Gandurile celor cu minte,
Ar trebui sa-i alinte.
Sa se gandeasca numai la flori,
Micsunele, lalele si bujori.
Gandurile sa le trimita,
Sa le cearna printr-o sita
Mintea cu a ei gandire
Sa fie numai inflorire.
Gandurile care se adun,
Sa fie precum ramurile unui alun,
Sa se ridice spre cer
Numai cu un gand sincer.
Gandurile sa le pazim,
Din cele rele sa nu urzim.
Domnului sa ne rugam,
Lauda sa-i strigam.
Alte poezii ale autorului
Satul meu (despre Satul Varnița)
Satul meu nu-i ca altul,
Satul meu eu deosebit!
La noi aici în sat.
Copiii, adulții, profesorii, bunicii
Sunt strânși legați.
Avem un sat prietenos,
Că pe oricare-l primește bine,
Iar mai ales când vine iarna,
Poți vedea copii cu sania.
E vesel aici la noi
Vesel dar nu ca la voi!
Atunci când vine primăvara,
O mireasă merge flori îmbătătoare,
Iar când vine vara,
Vezi copiii furând cireșe de la oameni,
Deci ,când toamna sosește.
Oamenii de roadă bogată se bucură.
Așa e satul meu
Am un sat deosebit.
Autor Zamurca Alina 🌷
Viața omului constă într-o judecătorie
Judecătoria cea mare
pentru om.
Scoteți-l ca vinovat
spuneți că-i rău,
a greșit,a făcut multe păcate
și a blestemat prea mult.
dar cel ce e vinovat tace.
și ascultă tot răul ce e spus.
de frați,surori, părinți și rude.
și-și spune îl gândul său
În judecătoria asta eu trebuie,
să ies câștigător.
Când veni rândul celui vinovat
se gândiseră puțin și rosti
în voce tare,
să-l audă toată sala
Da e drept sunt păcătos,
și multe ori eu am greșit.
mi-a fost așa menit,
dar în genunchi îmi ceream
iertare de la Dumnezeu .
Dumnezeu să ne fie judecător,
el ne iartă păcatele
orice și pe micul copil
îl iartă că fereastra
vecinului,
a spart-o.
Autor Alina Zamurca 🤍
19.07.2024 am scris poezia
Duminica tulbură
Era o duminică tulbură,
Mergând pe pământul umezit,
În fața mea,în urma mea deasă,
Frunzele cad încontinuu,
Soarele a uitat de noi.
Și ne trimite doar noi suri și ploi.
Merg plângând acasă:
Gândesc că mi-e dor de zilele cele mai calde.
Aurul frunzelor se împrăștie în vânt,
Lumina albă-mi picură pe față.
Și mă trezește din somnul meu de gând,
Când pasu-mi se grăbește spre un nou pământ.
Autor 🤎Zamurca Alina✨
19 iunie 1992
Astăzi e o zi mare,
"Războiul" din 92.ce a distrus
o mulțime de vieți amare,
În câmp de luptă au decedat,
Pentru noi,popor, pentru pace au luptat.
Au luptat ei pentru pace,
Ce ne-au putut o face,
Ce pe câmp de luptă au luptat,
Au fost răniți toți ei,cruntat.
Au dorit ei pace pentru toți noi,
Că acum să trăim să fim plini,vioi.
Să trăim în pace,
Ce ei ne-au dat-o,
Și au putut-o face.
Vă mulțumim pe voi eroi,
Că ați dat viața pentru noi.
În inimile noastre rămâneți,
Eroii noștri pe veci.
Poezie dedicată eroilor noștri care au luptat în 1992.(Republica Moldova)
Autor Zamurca Alina 🌷
Păstrează-ţi dorul
Păstrează-ti dorul,
de către tată şi mamă
Mai păstrează-ţi dorul
de cărte soră şi frate.
Păstrează-ţi doru,de către patrie
de ţară şi de dulcele grai,
De doina Moldovenească
Care veşnic în inimi o să trăiească.
(Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
În minte
În urma mea
nu las niciun cuvânt.
mai bine îl las în minte,
și tot doar pentru mine.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024
Satul meu (despre Satul Varnița)
Satul meu nu-i ca altul,
Satul meu eu deosebit!
La noi aici în sat.
Copiii, adulții, profesorii, bunicii
Sunt strânși legați.
Avem un sat prietenos,
Că pe oricare-l primește bine,
Iar mai ales când vine iarna,
Poți vedea copii cu sania.
E vesel aici la noi
Vesel dar nu ca la voi!
Atunci când vine primăvara,
O mireasă merge flori îmbătătoare,
Iar când vine vara,
Vezi copiii furând cireșe de la oameni,
Deci ,când toamna sosește.
Oamenii de roadă bogată se bucură.
Așa e satul meu
Am un sat deosebit.
Autor Zamurca Alina 🌷
Viața omului constă într-o judecătorie
Judecătoria cea mare
pentru om.
Scoteți-l ca vinovat
spuneți că-i rău,
a greșit,a făcut multe păcate
și a blestemat prea mult.
dar cel ce e vinovat tace.
și ascultă tot răul ce e spus.
de frați,surori, părinți și rude.
și-și spune îl gândul său
În judecătoria asta eu trebuie,
să ies câștigător.
Când veni rândul celui vinovat
se gândiseră puțin și rosti
în voce tare,
să-l audă toată sala
Da e drept sunt păcătos,
și multe ori eu am greșit.
mi-a fost așa menit,
dar în genunchi îmi ceream
iertare de la Dumnezeu .
Dumnezeu să ne fie judecător,
el ne iartă păcatele
orice și pe micul copil
îl iartă că fereastra
vecinului,
a spart-o.
Autor Alina Zamurca 🤍
19.07.2024 am scris poezia
Duminica tulbură
Era o duminică tulbură,
Mergând pe pământul umezit,
În fața mea,în urma mea deasă,
Frunzele cad încontinuu,
Soarele a uitat de noi.
Și ne trimite doar noi suri și ploi.
Merg plângând acasă:
Gândesc că mi-e dor de zilele cele mai calde.
Aurul frunzelor se împrăștie în vânt,
Lumina albă-mi picură pe față.
Și mă trezește din somnul meu de gând,
Când pasu-mi se grăbește spre un nou pământ.
Autor 🤎Zamurca Alina✨
19 iunie 1992
Astăzi e o zi mare,
"Războiul" din 92.ce a distrus
o mulțime de vieți amare,
În câmp de luptă au decedat,
Pentru noi,popor, pentru pace au luptat.
Au luptat ei pentru pace,
Ce ne-au putut o face,
Ce pe câmp de luptă au luptat,
Au fost răniți toți ei,cruntat.
Au dorit ei pace pentru toți noi,
Că acum să trăim să fim plini,vioi.
Să trăim în pace,
Ce ei ne-au dat-o,
Și au putut-o face.
Vă mulțumim pe voi eroi,
Că ați dat viața pentru noi.
În inimile noastre rămâneți,
Eroii noștri pe veci.
Poezie dedicată eroilor noștri care au luptat în 1992.(Republica Moldova)
Autor Zamurca Alina 🌷
Păstrează-ţi dorul
Păstrează-ti dorul,
de către tată şi mamă
Mai păstrează-ţi dorul
de cărte soră şi frate.
Păstrează-ţi doru,de către patrie
de ţară şi de dulcele grai,
De doina Moldovenească
Care veşnic în inimi o să trăiească.
(Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
În minte
În urma mea
nu las niciun cuvânt.
mai bine îl las în minte,
și tot doar pentru mine.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024