O viață într-o clipă
O viață într-o clipă
De ar știi omul căci viața e plină de suspine
S-ar mai fi naște, ar m-ar trăi ?
Cu fiecare pas el tot transpiră...
Lasă urme ca să respire .
E viața doar un vis de zi
Sau ziua ,o viață de om?
Mă interogez într-una...
Răspuns corect eu voi primi ?
Trăind aflăm metode, de-a continua
De-a rezista...
Când pământul de sub picioare te acoperă
Tu ii spui ,am fost aici ,sunt și acum.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Sirena88
Data postării: 2 aprilie
Vizualizări: 115
Poezii din aceiaşi categorie
NOTA DE PLATĂ
După mult prea multă vreme,
Sufletul în mine-mi geme:
Mi-am primit nota de plată,
Pentru c-am murit odată.
Și-am murit de-atâtea ori.
Am murit din seară-n zori,
Fiindcă din strămoși s-a zis:
"Moartea-i somnul fără vis".
Și-am să mor iarăși puțin,
Somnul ăsta să-l termin,
Am să mor, ca să înviu,
Fiindcă altceva nu știu.
Știu să mor în foc de pene,
Cu cenușa-mi stinsă-n vene...
Din nou, pur, știu să renasc,
Precum mugurul pe vreasc...
De m aș găsi .
Voi pleca în lumea largă,
Doar cu mine și o desagă
Unde pașii mă vor duce,
Purtăndu-mi stoic a mea cruce.
Poate norocu-mi iese -n cale,
Învărtindu-mă-n spirale;
Să -mi ghicesc al meu destin,
Să mă dezbrac de clandestin.
Să mi găsesc rostul în viață,
Strecurăndu-mă prin ceață,
Valul mării să-l străbat
Spre un tărâm uscat..
Unde visele pierdute
Încolțesc din nou,vândute
Sufletelor fără prihană,
Rugându-se la o icoană.
Mă scotocesc prin buzunare,
Să găsesc ceva valoare;
Hazardul Să mi -l tărguesc
Din hoinărit Să mă trezesc.
Oameni
În noaptea rece vrei să mă adormi,
La fel cum doarme luna printre nori.
M-arunci, cobor. Mă trec fiori.
Stropesc, dar ochii mi-s chiori.
Ce rol jucăm? Suntem actori.
Tragem de sfori, proprii autori.
Într-un câmp de maci roșii, arzători,
Doi scriitori, dar nu compozitori?
Inferiori. Croncănit de ciori,
O simfonie aleasă ce provoacă tumori.
Tot stai și măsori factori sonori, ori...
Om fi negustori înșelători?
Infractori amatori?
Martori judecători?
Guvernatori datori?
Domnitori convingători, cercetători, obseravtori?
N-avem valori, uneori culori
Gandaci dăunători, ne vedem creatori,
Alteori nemuritori iubitori.
Dar tu mă adori și-mi zici:
Zbori, te evapori, și mori.
Meditație asupra sorții
Încerc sã vãd, prin ceaţã, tãcuta zi de mâine
- Referitor la care nu pot decât sã sper -
Pe care-o deranjeazã lãtratul unui câine,
Ce-i deranjat, la rându-i, de-un cãlãtor stingher.
Îmi spune orologiul, prelunga sa bãtaie,
Cât e de scurtã viaţa, cât este de târziu...
Scânteie care zboarã, un abur cald, aşa e!
O umbrã trecãtoare: atât e omul viu.
La fiecare dangãt, încerc o tresãrire.
Cât a trecut, se vede; nu ştiu cât a rãmas...
Din lunga-mi letargie, îmi vin deodatã-n fire:
A înghiţit TRECUTUL încã un sfert de ceas!
Doar sufletul se-nalţã spre lumile eterne,
Din neagra miazãnoapte, spre-un tainic rãsãrit;
Scãpat pe totdeauna din recile caverne,
Când va vedea tot cerul ce-am fost, cât am iubit!...
Negru și alb
În prima parte a vieții,
Într-un decor de fast,
Apar două vedete: o fată și-un băiat
Atât sunt de frumoși, de tineri, de curați,
Privindu-i de departe, ai spune că sunt frați.
Sunt frați într-o iubire
Ce s-a înfiripat
Nimic nu m-ai contează, e totul minunat.
Renunță la părinți, la ordinea firească,
Iar școala se transferă în glastră la fereastră.
În partea a doua a vieții,
Pe-o scenă amenajată …
Aceleași personaje: se ceartă și se-mpacă.
El, plin de îngânfare, drogat și tatuat,
Deja e într-o gașcă, se crede împărat.
Iar, Eva cea modernă, aproape dezbrăcată,
În aburi de beție, ajunge dezaxată.
Povestea lor e tristă, dar personalizată,
Nu m-ai au niciun rol, pe scena-ntunecată!
Realitatea, însă, ne spune cu tărie,
Avem un tineret cu fală și mândrie!
Învăță-n școli înalte, în universități,
Și-ajung prin lumea toată profesorii și docenți.
Și ne mândrim cu toții că îi avem în țară,
Ei știu cum să separe neghina de secară.
Le celebram știința și munca-n cercetare,
PLANETA E SALVATĂ! Vom fi liberi sub soare!
Viorica E.
Voi, ăștia!
Ăștia
...
Ne sorb ăștia viața însetați
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
De-a ne-nchina măștilor vopsite
În culori stridente, dichisite,
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați!
...
Și dacă viața încă ne e dragă,
Au ăștia grijă să ne dreseze bine,
Pentru-a privi doar cum se cuvine,
Contactele cu lumile străine
Mai nimic să nu se nțeleagă!
...
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați
Vopsiți în culori stridente, dichisite,
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
Voi ăștia, posesori ai vieților finite,
V-am colindat. Ne dați ori nu ne dați?
NOTA DE PLATĂ
După mult prea multă vreme,
Sufletul în mine-mi geme:
Mi-am primit nota de plată,
Pentru c-am murit odată.
Și-am murit de-atâtea ori.
Am murit din seară-n zori,
Fiindcă din strămoși s-a zis:
"Moartea-i somnul fără vis".
Și-am să mor iarăși puțin,
Somnul ăsta să-l termin,
Am să mor, ca să înviu,
Fiindcă altceva nu știu.
Știu să mor în foc de pene,
Cu cenușa-mi stinsă-n vene...
Din nou, pur, știu să renasc,
Precum mugurul pe vreasc...
De m aș găsi .
Voi pleca în lumea largă,
Doar cu mine și o desagă
Unde pașii mă vor duce,
Purtăndu-mi stoic a mea cruce.
Poate norocu-mi iese -n cale,
Învărtindu-mă-n spirale;
Să -mi ghicesc al meu destin,
Să mă dezbrac de clandestin.
Să mi găsesc rostul în viață,
Strecurăndu-mă prin ceață,
Valul mării să-l străbat
Spre un tărâm uscat..
Unde visele pierdute
Încolțesc din nou,vândute
Sufletelor fără prihană,
Rugându-se la o icoană.
Mă scotocesc prin buzunare,
Să găsesc ceva valoare;
Hazardul Să mi -l tărguesc
Din hoinărit Să mă trezesc.
Oameni
În noaptea rece vrei să mă adormi,
La fel cum doarme luna printre nori.
M-arunci, cobor. Mă trec fiori.
Stropesc, dar ochii mi-s chiori.
Ce rol jucăm? Suntem actori.
Tragem de sfori, proprii autori.
Într-un câmp de maci roșii, arzători,
Doi scriitori, dar nu compozitori?
Inferiori. Croncănit de ciori,
O simfonie aleasă ce provoacă tumori.
Tot stai și măsori factori sonori, ori...
Om fi negustori înșelători?
Infractori amatori?
Martori judecători?
Guvernatori datori?
Domnitori convingători, cercetători, obseravtori?
N-avem valori, uneori culori
Gandaci dăunători, ne vedem creatori,
Alteori nemuritori iubitori.
Dar tu mă adori și-mi zici:
Zbori, te evapori, și mori.
Meditație asupra sorții
Încerc sã vãd, prin ceaţã, tãcuta zi de mâine
- Referitor la care nu pot decât sã sper -
Pe care-o deranjeazã lãtratul unui câine,
Ce-i deranjat, la rându-i, de-un cãlãtor stingher.
Îmi spune orologiul, prelunga sa bãtaie,
Cât e de scurtã viaţa, cât este de târziu...
Scânteie care zboarã, un abur cald, aşa e!
O umbrã trecãtoare: atât e omul viu.
La fiecare dangãt, încerc o tresãrire.
Cât a trecut, se vede; nu ştiu cât a rãmas...
Din lunga-mi letargie, îmi vin deodatã-n fire:
A înghiţit TRECUTUL încã un sfert de ceas!
Doar sufletul se-nalţã spre lumile eterne,
Din neagra miazãnoapte, spre-un tainic rãsãrit;
Scãpat pe totdeauna din recile caverne,
Când va vedea tot cerul ce-am fost, cât am iubit!...
Negru și alb
În prima parte a vieții,
Într-un decor de fast,
Apar două vedete: o fată și-un băiat
Atât sunt de frumoși, de tineri, de curați,
Privindu-i de departe, ai spune că sunt frați.
Sunt frați într-o iubire
Ce s-a înfiripat
Nimic nu m-ai contează, e totul minunat.
Renunță la părinți, la ordinea firească,
Iar școala se transferă în glastră la fereastră.
În partea a doua a vieții,
Pe-o scenă amenajată …
Aceleași personaje: se ceartă și se-mpacă.
El, plin de îngânfare, drogat și tatuat,
Deja e într-o gașcă, se crede împărat.
Iar, Eva cea modernă, aproape dezbrăcată,
În aburi de beție, ajunge dezaxată.
Povestea lor e tristă, dar personalizată,
Nu m-ai au niciun rol, pe scena-ntunecată!
Realitatea, însă, ne spune cu tărie,
Avem un tineret cu fală și mândrie!
Învăță-n școli înalte, în universități,
Și-ajung prin lumea toată profesorii și docenți.
Și ne mândrim cu toții că îi avem în țară,
Ei știu cum să separe neghina de secară.
Le celebram știința și munca-n cercetare,
PLANETA E SALVATĂ! Vom fi liberi sub soare!
Viorica E.
Voi, ăștia!
Ăștia
...
Ne sorb ăștia viața însetați
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
De-a ne-nchina măștilor vopsite
În culori stridente, dichisite,
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați!
...
Și dacă viața încă ne e dragă,
Au ăștia grijă să ne dreseze bine,
Pentru-a privi doar cum se cuvine,
Contactele cu lumile străine
Mai nimic să nu se nțeleagă!
...
Sărmani vânduți și iarăși cumpărați
Vopsiți în culori stridente, dichisite,
Colindându-ne cu zumzet de ispite,
Voi ăștia, posesori ai vieților finite,
V-am colindat. Ne dați ori nu ne dați?
Alte poezii ale autorului
Luciditate
Un moment lucid
M-am trezit azi, am 36 de ani
Fug ca să-mi las gândurile în urmă
Dar totuși cineva mă prinde
Mi le înapoiază.
Sunt doar un mort viu plin de speranță,
De a fi mai bun ,de a avea parte
De fericire, sănătate și iubire
A mea și a celor dragi din jur.
Gândul spre casă, mă inspaimantă
Nu știu ce mă va aștepta...
O mare plina de speranță
Sau doar un vid neclintit.
Lyon 13/02/2024
O seară ca niciuna alta
Lună de duminică
Și ce m-aș legăna pe lună
Să-i vad pe toți ce ii iubesc
Să-i călăuzesc cu a mea Lumină
Să-i văd de câte ori doresc ...
Aș sta pe croissantul ăl imens
Lumină eu să dăruiesc
Decât umbra mea în întuneric
Să mai aștepte încă o zi.
Și-n amintirile mele veșnice veți fi
Oriunde eu voi fi cu voi
În minte ,suflet și în zâmbet
Acolo mă veți ivi mereu.
17/12/2023
Drumul spre casă, de la Modane
Trecător prin lume
Spune-mi tu străine cu ce îs sunt pași
Mai apăsați și mai importanți ca altora
De ce ești tu special pasagerul?
Nu știi oare ca totul e trecător...
De te uiți în jur vei vedea că ești
Un praf în aceasta dezordine colosală
Tot ce ai aparține pământului
Iar el în sine este al cosmosului.
Nu vezi tu oare ,chiar dacă te doare
Că ești un suvenir în grija vântului
Ce va veni și te va șterge
Și te va dărui pământului.
O femeie așa ca tine!
Am învățat atâtea de la tine
Și încă mai e loc
Un zâmbet sincer și o vorbă caldă
Asta ești tu,făptură dragă
Norocoasă mai sunt eu
Avându-te în drumul meu
Iară alături îți voi rămâne
Mereu și tot mereu
Un mod mai bun nu am găsit
Femeie dragă,
Ca să îți spun, ești de neprețuit
La mulți ani sănătoși și norocoși!!!
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
Cursă contra timp.
Alerg spre mine
Oare alerg înspre sau mă îndepărtez de viață
Fiorul morții m-a întâmpinat de 2 ori într-o singură săptămâna
Doar un bun reflex și un inger pe bicicleta
Îmi țin încă respirația aici pe pământ
Ce oare este frica de a pieri ,de a nu mai fi
De ce mă inspaimantă ce nu cunosc ?
Mă țin atât de strânsă cu ghearele de ale vieții gât
Vreau să stau Doamne până când motivația să nu o mai cunosc.
Îmi place să râd să mă simt în viață
Oamenii și natura să o ascult
Să mă întrec cu mine în fiecare zi
Să merit Doamne,acest loc pe pământ.
Luciditate
Un moment lucid
M-am trezit azi, am 36 de ani
Fug ca să-mi las gândurile în urmă
Dar totuși cineva mă prinde
Mi le înapoiază.
Sunt doar un mort viu plin de speranță,
De a fi mai bun ,de a avea parte
De fericire, sănătate și iubire
A mea și a celor dragi din jur.
Gândul spre casă, mă inspaimantă
Nu știu ce mă va aștepta...
O mare plina de speranță
Sau doar un vid neclintit.
Lyon 13/02/2024
O seară ca niciuna alta
Lună de duminică
Și ce m-aș legăna pe lună
Să-i vad pe toți ce ii iubesc
Să-i călăuzesc cu a mea Lumină
Să-i văd de câte ori doresc ...
Aș sta pe croissantul ăl imens
Lumină eu să dăruiesc
Decât umbra mea în întuneric
Să mai aștepte încă o zi.
Și-n amintirile mele veșnice veți fi
Oriunde eu voi fi cu voi
În minte ,suflet și în zâmbet
Acolo mă veți ivi mereu.
17/12/2023
Drumul spre casă, de la Modane
Trecător prin lume
Spune-mi tu străine cu ce îs sunt pași
Mai apăsați și mai importanți ca altora
De ce ești tu special pasagerul?
Nu știi oare ca totul e trecător...
De te uiți în jur vei vedea că ești
Un praf în aceasta dezordine colosală
Tot ce ai aparține pământului
Iar el în sine este al cosmosului.
Nu vezi tu oare ,chiar dacă te doare
Că ești un suvenir în grija vântului
Ce va veni și te va șterge
Și te va dărui pământului.
O femeie așa ca tine!
Am învățat atâtea de la tine
Și încă mai e loc
Un zâmbet sincer și o vorbă caldă
Asta ești tu,făptură dragă
Norocoasă mai sunt eu
Avându-te în drumul meu
Iară alături îți voi rămâne
Mereu și tot mereu
Un mod mai bun nu am găsit
Femeie dragă,
Ca să îți spun, ești de neprețuit
La mulți ani sănătoși și norocoși!!!
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
Cursă contra timp.
Alerg spre mine
Oare alerg înspre sau mă îndepărtez de viață
Fiorul morții m-a întâmpinat de 2 ori într-o singură săptămâna
Doar un bun reflex și un inger pe bicicleta
Îmi țin încă respirația aici pe pământ
Ce oare este frica de a pieri ,de a nu mai fi
De ce mă inspaimantă ce nu cunosc ?
Mă țin atât de strânsă cu ghearele de ale vieții gât
Vreau să stau Doamne până când motivația să nu o mai cunosc.
Îmi place să râd să mă simt în viață
Oamenii și natura să o ascult
Să mă întrec cu mine în fiecare zi
Să merit Doamne,acest loc pe pământ.