A plecat tata..
A plecat tata-n taină, fără veste, într-o zi,
Lăsând în urmă dor și amintirile lui vii,
O tăcere grea s-a lăsat peste noi,
Parcă totul e altfel, nimic nu-i ca-napoi.
Prea brusc s-a stins lumina în pragul său drag,
Prea repede s-a rupt al vieții fir frag,
N-am apucat să-i spun cât de mult îl iubesc,
Nici să-i mulțumesc pentru tot ce primesc.
Îl caut în vis, în tăceri și-n amintiri,
În serile lungi și-n vechi amăgiri,
Îl simt printre lacrimi, în suflet, ascuns,
Ca o flacără vie ce n-a fost de-ajuns.
Unde ești, tată, de ce-ai plecat așa,
Lăsând în urmă doar umbra ta?
În inimă port durerea, dar și-al tău chip,
Și-n gânduri mă-ntorc la al nostru timp.
Rămâi cu mine-n suflet, călăuză mereu,
Chiar dacă-ai plecat spre cerul tău,
Căci iubirea ta, tată, în mine va fii,
Și-așa îți voi păstra amintirea vie-n fiecare zi.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
#dor #de #tata #dor #etern
Data postării: 18 noiembrie 2024
Vizualizări: 289
Poezii din aceiaşi categorie
Gând funebru
O zi de luni, cu soare negru,
Pare că-mi zâmbește dinadins,
Un pui de flacără nestins
In amintirea unui gând funebru.
O zi de luni cu negru soare,
Pare că-mi zâmbește mai aprins
Și încet prin lume s-a întins
O zi de luni, cu negru soare.
O zi de luni, cu soare negru,
Zi întunecată și blestem,
Peste suflet rece din infern,
In amintire.. gând funebru.
O zi de luni cu soare negru,
O monotona așteptare
Spre vecile fără scăpare,
Gând funebru.
De Adam Ioana Andreea Lenuța
Soarele nu e ceea ce pare
Daca soarele si luna sunt acelasi lucru ?
Daca atunci cand noaptea vine si toti merg sa se culce,
Soarele isi arata adevarata fata, care urla dupa ajutor,
Dar nimeni nu este acolo sa il auda ?
Soarele sufera, nimeni nu vede asta.
Dimineata isi pune un zambet mare, calduros,
Si ii face pe oameni sa se simta bine,
Asteptand sa il incalzeasca cineva si pe el.
Cand apune, se straduie sa faca cerul cat mai colorat
Ca sa ne incaleasca ochii artistici,
Si sa pastram o fotografie cu creatia lui,
Asteptand pe cineva care sa ii coloreze viata.
Soarele nu este simbolul fericirii.
Chiar daca e galben si stralucitor
Cu mii si mii de raze si cu un zambet mare,
Soarele simbolizeaza cat de bine poate cineva sa ascunda suferinta.
🎤 Risipă
În mijlocul somnului, parcă după moarte;
vreau să deschid ochii și nu se mai poate...
Aud cum pășesc și simt toată povara,
nu pot să-nțeleg cum mi-au cusut comoara...
Și pășesc timid, merg spre destinație,
până când golul pierde din intonație...
Atunci mă opresc și urlu în neant,
gândul mă lasă, nici urmă de liant...
Mai merg puțin, dup-o perioadă grea,
dar nu mai înțeleg care-i cărarea mea...
Nici dacă-i nisip, nici dacă-i un lac,
sunt îngrozit, nu știu pe unde calc...
Înnebunesc ușor, mă-nvârt în derută?
ca într-un coșmar, când viața-mi e pierdută...
Peste o vreme mă opresc din mers,
mă tem c-o să am amintiri de șters...
Și mă așez ca la-nceput când m-am trezit,
un ceas dac-a trecut, eu nu mai rezist...
Dac-am murit atunci sau mai târziu,
am încercat să aflu, dar n-am putut să știu...
Esti inconjurat de intuneric
Patratul in care m-am ascuns,
Crede ca nu am stat indeajuns.
Diagonalele lui inima mi-au strapuns,
Perfectiunea nu ajuta daca e de nepatruns.
Triunghiul e stabil cand are varful sus,
Nimeni nu stie ca de fapt e distrus.
Dar cand se sprijina pe un picior,
Isi pierde balansul si cade pe cel inferior.
Dreptunghiul degeaba e de incredere,
Daca el mereu se gandeste la retragere.
Trista veselie a zambetului,
Pune plasture trecutului.
Cercul asta infinit,
Mi-a obijnuit creierul sa fie obosit.
Copacul familiei de figuri,
Degeaba are ramuri daca nu are muguri.
suflet?
o cutie cu obiecte
atat a mai ramas
omul a devenit, din pricina unui impas
"ceva" fara de glas
poate un om cu bun simt,poate,
sau cineva cam acru in toate
dar totusi avea acel ceva in el
ce tututor ne poate oferi,
vointa ce unii o numesc de fier.
suflet?
Curge ca la urma lacrimi
Curge, ka la urma lacrimi.
Plec,adica sufletul imi pleaca.
Pling, sufletul imi plinge.
Singe, inima se-neka.
Gind, in ginduri viata trece.
Plin, sufletul mii plin de dor.
Dor, mii dor de tine mama.
Ascund, nu vreau sa te ranesc, si mor.
Mor, din viata moare.
Despart,ma despart de viata.
Moarte, nu ma lua moarte.
Mii, greu dar nu arat pe fata
.
Alung, de ce te mai alung.
Doar esti, mereu esti tu cu mine.
Moarte,esti moarte umbra mea.
Legat,ma tii legat de tine.
Cer, spre cer ma duce gindul.
Ma duc, adica sufletul se duce.
Si-adorm, durerea o adorm din mine.
Traiesc, dar am mormint si cruce.
Gând funebru
O zi de luni, cu soare negru,
Pare că-mi zâmbește dinadins,
Un pui de flacără nestins
In amintirea unui gând funebru.
O zi de luni cu negru soare,
Pare că-mi zâmbește mai aprins
Și încet prin lume s-a întins
O zi de luni, cu negru soare.
O zi de luni, cu soare negru,
Zi întunecată și blestem,
Peste suflet rece din infern,
In amintire.. gând funebru.
O zi de luni cu soare negru,
O monotona așteptare
Spre vecile fără scăpare,
Gând funebru.
De Adam Ioana Andreea Lenuța
Soarele nu e ceea ce pare
Daca soarele si luna sunt acelasi lucru ?
Daca atunci cand noaptea vine si toti merg sa se culce,
Soarele isi arata adevarata fata, care urla dupa ajutor,
Dar nimeni nu este acolo sa il auda ?
Soarele sufera, nimeni nu vede asta.
Dimineata isi pune un zambet mare, calduros,
Si ii face pe oameni sa se simta bine,
Asteptand sa il incalzeasca cineva si pe el.
Cand apune, se straduie sa faca cerul cat mai colorat
Ca sa ne incaleasca ochii artistici,
Si sa pastram o fotografie cu creatia lui,
Asteptand pe cineva care sa ii coloreze viata.
Soarele nu este simbolul fericirii.
Chiar daca e galben si stralucitor
Cu mii si mii de raze si cu un zambet mare,
Soarele simbolizeaza cat de bine poate cineva sa ascunda suferinta.
🎤 Risipă
În mijlocul somnului, parcă după moarte;
vreau să deschid ochii și nu se mai poate...
Aud cum pășesc și simt toată povara,
nu pot să-nțeleg cum mi-au cusut comoara...
Și pășesc timid, merg spre destinație,
până când golul pierde din intonație...
Atunci mă opresc și urlu în neant,
gândul mă lasă, nici urmă de liant...
Mai merg puțin, dup-o perioadă grea,
dar nu mai înțeleg care-i cărarea mea...
Nici dacă-i nisip, nici dacă-i un lac,
sunt îngrozit, nu știu pe unde calc...
Înnebunesc ușor, mă-nvârt în derută?
ca într-un coșmar, când viața-mi e pierdută...
Peste o vreme mă opresc din mers,
mă tem c-o să am amintiri de șters...
Și mă așez ca la-nceput când m-am trezit,
un ceas dac-a trecut, eu nu mai rezist...
Dac-am murit atunci sau mai târziu,
am încercat să aflu, dar n-am putut să știu...
Esti inconjurat de intuneric
Patratul in care m-am ascuns,
Crede ca nu am stat indeajuns.
Diagonalele lui inima mi-au strapuns,
Perfectiunea nu ajuta daca e de nepatruns.
Triunghiul e stabil cand are varful sus,
Nimeni nu stie ca de fapt e distrus.
Dar cand se sprijina pe un picior,
Isi pierde balansul si cade pe cel inferior.
Dreptunghiul degeaba e de incredere,
Daca el mereu se gandeste la retragere.
Trista veselie a zambetului,
Pune plasture trecutului.
Cercul asta infinit,
Mi-a obijnuit creierul sa fie obosit.
Copacul familiei de figuri,
Degeaba are ramuri daca nu are muguri.
suflet?
o cutie cu obiecte
atat a mai ramas
omul a devenit, din pricina unui impas
"ceva" fara de glas
poate un om cu bun simt,poate,
sau cineva cam acru in toate
dar totusi avea acel ceva in el
ce tututor ne poate oferi,
vointa ce unii o numesc de fier.
suflet?
Curge ca la urma lacrimi
Curge, ka la urma lacrimi.
Plec,adica sufletul imi pleaca.
Pling, sufletul imi plinge.
Singe, inima se-neka.
Gind, in ginduri viata trece.
Plin, sufletul mii plin de dor.
Dor, mii dor de tine mama.
Ascund, nu vreau sa te ranesc, si mor.
Mor, din viata moare.
Despart,ma despart de viata.
Moarte, nu ma lua moarte.
Mii, greu dar nu arat pe fata
.
Alung, de ce te mai alung.
Doar esti, mereu esti tu cu mine.
Moarte,esti moarte umbra mea.
Legat,ma tii legat de tine.
Cer, spre cer ma duce gindul.
Ma duc, adica sufletul se duce.
Si-adorm, durerea o adorm din mine.
Traiesc, dar am mormint si cruce.
Alte poezii ale autorului
Despărțire cu dor
Despărțire cu dor
A fost greu, dar am știut,
Că iubirea-i de trecut,
Chiar de sufletul ce-l port
Încă strigă pentru tot.
Am ales să plec tăcută,
Inima mi-e frântă, mută,
Dar nu pot să-l mai opresc,
Să-l iubesc și să-l rănesc.
Lacrimile-n șoaptă curg,
Amintirile mă smulg,
Dar în pieptul meu rămâne
Doar un dor cu iz de mâine.
L-am iubit, dar ce folos,
Drumul nostru e scurtat,
Eu pe stâncă, el pe valuri,
Două lumi ce s-au uitat.
Am lăsat tot focul stins,
Sub un cer adânc, aprins,
Dar iubirea mea de ieri
Plânge-n taină printre seri.
Cum ți-e sufletul?
✨✨
Cum e sufletul din tine?
Plin de soare sau pustiu?
Ți-e senin ca-n nopți divine
Sau te-ncearcă vreun târziu?
E speranța-n miez de floare
Sau doar frunze-ngălbenite?
Ți-e iubirea cântătoare
Sau tăcerile-s zidite?
Cum e-n suflet? Îți dă pace
Ori te-apasă vreun regret?
Ai un vis ce te desface
De poveri ce-s grele-n piept?
Dacă-i greu, lasă lumina
Să-ți pătrundă-n taină firea.
Sufletul, ca și grădina,
Înflorește din iubirea.
Dacă-n suflet e furtună,
Fă-ți un port din gânduri bune.
Căci și cerul, după ploaie,
Se îmbracă iar în lume.
A.A.✨
_________________________________________
Și..
Cum mai e la voi în suflet? 🤭
Farul din noapte
Pe cer sunt stele mii de mii,
Cu licăriri ce par zglobii,
Dar nici o rază n-a pătruns
Cum tu o faci, cum tu ai spus.
Ești liniștea din gând pierdut,
Ești focul viu ce m-a crescut,
Mai cald ca vântul primăverii,
Ești tot ce-mi umple clipa serii.
Acum e ceață pe cărări,
Și umbre cresc din depărtări,
Te caut printre nopți târzii,
De ce nu vii, de ce nu vii?
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Vindecare
Nu-i așa că-n vis, în carte,
Vindecăm viața de moarte?
Că prin versuri, printre rime,
Împletim iubiri sublime?
Că un gând ce-n zori răsare
Poate fi un colț de soare,
O scânteie de lumină,
O speranță ce alină?
Poezia ne împarte
Timpul în clipe deșarte,
Dar în ea, sub cer de stele,
Viața-nvinge doruri grele.
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
Despărțire cu dor
Despărțire cu dor
A fost greu, dar am știut,
Că iubirea-i de trecut,
Chiar de sufletul ce-l port
Încă strigă pentru tot.
Am ales să plec tăcută,
Inima mi-e frântă, mută,
Dar nu pot să-l mai opresc,
Să-l iubesc și să-l rănesc.
Lacrimile-n șoaptă curg,
Amintirile mă smulg,
Dar în pieptul meu rămâne
Doar un dor cu iz de mâine.
L-am iubit, dar ce folos,
Drumul nostru e scurtat,
Eu pe stâncă, el pe valuri,
Două lumi ce s-au uitat.
Am lăsat tot focul stins,
Sub un cer adânc, aprins,
Dar iubirea mea de ieri
Plânge-n taină printre seri.
Cum ți-e sufletul?
✨✨
Cum e sufletul din tine?
Plin de soare sau pustiu?
Ți-e senin ca-n nopți divine
Sau te-ncearcă vreun târziu?
E speranța-n miez de floare
Sau doar frunze-ngălbenite?
Ți-e iubirea cântătoare
Sau tăcerile-s zidite?
Cum e-n suflet? Îți dă pace
Ori te-apasă vreun regret?
Ai un vis ce te desface
De poveri ce-s grele-n piept?
Dacă-i greu, lasă lumina
Să-ți pătrundă-n taină firea.
Sufletul, ca și grădina,
Înflorește din iubirea.
Dacă-n suflet e furtună,
Fă-ți un port din gânduri bune.
Căci și cerul, după ploaie,
Se îmbracă iar în lume.
A.A.✨
_________________________________________
Și..
Cum mai e la voi în suflet? 🤭
Farul din noapte
Pe cer sunt stele mii de mii,
Cu licăriri ce par zglobii,
Dar nici o rază n-a pătruns
Cum tu o faci, cum tu ai spus.
Ești liniștea din gând pierdut,
Ești focul viu ce m-a crescut,
Mai cald ca vântul primăverii,
Ești tot ce-mi umple clipa serii.
Acum e ceață pe cărări,
Și umbre cresc din depărtări,
Te caut printre nopți târzii,
De ce nu vii, de ce nu vii?
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Vindecare
Nu-i așa că-n vis, în carte,
Vindecăm viața de moarte?
Că prin versuri, printre rime,
Împletim iubiri sublime?
Că un gând ce-n zori răsare
Poate fi un colț de soare,
O scânteie de lumină,
O speranță ce alină?
Poezia ne împarte
Timpul în clipe deșarte,
Dar în ea, sub cer de stele,
Viața-nvinge doruri grele.
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.