Despărțire cu dor
Despărțire cu dor
A fost greu, dar am știut,
Că iubirea-i de trecut,
Chiar de sufletul ce-l port
Încă strigă pentru tot.
Am ales să plec tăcută,
Inima mi-e frântă, mută,
Dar nu pot să-l mai opresc,
Să-l iubesc și să-l rănesc.
Lacrimile-n șoaptă curg,
Amintirile mă smulg,
Dar în pieptul meu rămâne
Doar un dor cu iz de mâine.
L-am iubit, dar ce folos,
Drumul nostru e scurtat,
Eu pe stâncă, el pe valuri,
Două lumi ce s-au uitat.
Am lăsat tot focul stins,
Sub un cer adânc, aprins,
Dar iubirea mea de ieri
Plânge-n taină printre seri.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 9 februarie
Vizualizări: 154
Poezii din aceiaşi categorie
Chiar dacă…
Chiar dacă drumul tău nu e pe aici,
Prin fața casei mele,
Eu am să-l fac din mii de gânduri mici,
Să poți veni cu ele.
Am să-l croiesc din vis și dor,
Din lungă așteptare,
Ca un covor multicolor,
Să ți se-întindă sub picioare.
Din rădăcini de chin și jind fierbinte,
Cărări am să-ncolțesc,
Să-mi treci măcar o zi pe dinainte,
Să-mi curgă lacrimi când privesc.
Și-n fiecare noapte, ca o punte,
Îmi voi întinde visul,
Iar pașii-ți lini, ca niște unde,
Să-mi mângâie abisul.
Iar de vei trece, fie și o clipă,
Prin oful meu, tăcut și nevăzut,
Voi ști că drumurile se-nfiripă,
Și ard în suflet, ca un dor tăcut.
Iar dacă pașii tăi nu vor sosi,
Și vântul îți va șterge urma-n zare,
Am să-ți presor pe căi pustii,
Din ochii-mi triști…mărgăritare.
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Dorință interioară
Fug spre al tău gând,
Insist,vreau să întru,
Mă primești zburând,
Spre tine,cu al meu gândul.
În brațe să te iau,
Dulce să te sărut,
Doar cu tine vreau să stau,
Te privesc,ca la început.
Strânge-mă de mâini,
La al tău piept tu mă primește,
Dintr-o străină,
Ai devenit una ce mă iubește !
Iubirea mea pierdută!
Am încercat să te găsesc
Iubirea mea pierdută,
Nu am știut să te păstrez
Și-am renunțat la luptă
Am căutat prin multe locuri
Poate, găsesc cumpărătorul,
Și m-am trezit că râd de mine
Zicând, că eu sunt vânzătorul
Oare, cum de s-a-ntâmplat
Să devenim noi doi străini,
Când se vedea că ne iubim
Și nu să fim tulpini de spini
Mai ieri curgea lapte și miere
Și toți din jur erau invidioși,
Și mai în glumă, mai în serios
Se auzea, că suntem norocoși
Pe nesimțite ne-am îndepărtat
Și fiecare a luat cu el ce a crezut,
Și când nu a mai fost de împărțit
De drumuri diferite ne-am văzut
Atunci am dat vina unul pe altul
Și ne-am adus acuze fără număr,
Acum aș ști să trec peste dispute
Și să visez din nou pe al tău umăr
Dar știu că asta nu se poate
Că umărul tău este ocupat,
Degeaba caut ce-am pierdut
Că e târziu și cred că-s..vinovat!
A plecat dorul din mine
A plecat dorul din mine,
Să te caute în lume,
Să aducă peste tine,
Adiere cu al meu nume.
A plecat dorul din suflet,
Inima să îţi străpungă,
Să întoarcă al tău umblet…
Lângă mine să ajungă.
Au plecat iubiri din mine,
Printre stele să te cate,
Să ne lege în destine,
De amor să avem parte.
Au plecat iubiri din suflet,
Inima să îţi răpească,
Să-mi aducă al tău zâmbet,
Pe-a mea gură să zâmbească.
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Chiar dacă…
Chiar dacă drumul tău nu e pe aici,
Prin fața casei mele,
Eu am să-l fac din mii de gânduri mici,
Să poți veni cu ele.
Am să-l croiesc din vis și dor,
Din lungă așteptare,
Ca un covor multicolor,
Să ți se-întindă sub picioare.
Din rădăcini de chin și jind fierbinte,
Cărări am să-ncolțesc,
Să-mi treci măcar o zi pe dinainte,
Să-mi curgă lacrimi când privesc.
Și-n fiecare noapte, ca o punte,
Îmi voi întinde visul,
Iar pașii-ți lini, ca niște unde,
Să-mi mângâie abisul.
Iar de vei trece, fie și o clipă,
Prin oful meu, tăcut și nevăzut,
Voi ști că drumurile se-nfiripă,
Și ard în suflet, ca un dor tăcut.
Iar dacă pașii tăi nu vor sosi,
Și vântul îți va șterge urma-n zare,
Am să-ți presor pe căi pustii,
Din ochii-mi triști…mărgăritare.
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Dorință interioară
Fug spre al tău gând,
Insist,vreau să întru,
Mă primești zburând,
Spre tine,cu al meu gândul.
În brațe să te iau,
Dulce să te sărut,
Doar cu tine vreau să stau,
Te privesc,ca la început.
Strânge-mă de mâini,
La al tău piept tu mă primește,
Dintr-o străină,
Ai devenit una ce mă iubește !
Iubirea mea pierdută!
Am încercat să te găsesc
Iubirea mea pierdută,
Nu am știut să te păstrez
Și-am renunțat la luptă
Am căutat prin multe locuri
Poate, găsesc cumpărătorul,
Și m-am trezit că râd de mine
Zicând, că eu sunt vânzătorul
Oare, cum de s-a-ntâmplat
Să devenim noi doi străini,
Când se vedea că ne iubim
Și nu să fim tulpini de spini
Mai ieri curgea lapte și miere
Și toți din jur erau invidioși,
Și mai în glumă, mai în serios
Se auzea, că suntem norocoși
Pe nesimțite ne-am îndepărtat
Și fiecare a luat cu el ce a crezut,
Și când nu a mai fost de împărțit
De drumuri diferite ne-am văzut
Atunci am dat vina unul pe altul
Și ne-am adus acuze fără număr,
Acum aș ști să trec peste dispute
Și să visez din nou pe al tău umăr
Dar știu că asta nu se poate
Că umărul tău este ocupat,
Degeaba caut ce-am pierdut
Că e târziu și cred că-s..vinovat!
A plecat dorul din mine
A plecat dorul din mine,
Să te caute în lume,
Să aducă peste tine,
Adiere cu al meu nume.
A plecat dorul din suflet,
Inima să îţi străpungă,
Să întoarcă al tău umblet…
Lângă mine să ajungă.
Au plecat iubiri din mine,
Printre stele să te cate,
Să ne lege în destine,
De amor să avem parte.
Au plecat iubiri din suflet,
Inima să îţi răpească,
Să-mi aducă al tău zâmbet,
Pe-a mea gură să zâmbească.
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Alte poezii ale autorului
Privirea mea
Privirea mea
De-ai putea să vezi prin ochii mei,
Ai înțelege ce-am simțit dintotdeauna,
Cum te vedeam ca pe un zeu
Într-o lume plină de furtuna.
Erași lumină-ntr-un colț de cer,
Un vis nespus, un gând stingher,
Un foc aprins în noaptea grea,
O pace ce doar tu-mi puteai da.
Dar cum să-ți spun ce n-am rostit?
Privirea mea te-a tot iubit.
A rămas tăcută, străpunsă de dor,
Tu n-ai știut… și-ai mers ușor.
De-ai putea vedea ce-am ascuns,
În fiecare lacrimă ce s-a strâns,
Poate-ai înțelege ce-ai lăsat
În ochii mei, când ai plecat.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Steaua ta
Vrei, nu vrei, în zări se-arată,
O lumină-n noaptea toată.
Printre visuri și destin,
Steaua ta e pe deplin.
Poți s-o cauți, poți s-aștepți,
Ori s-o pierzi printre pereți,
Dar ea arde, fără teamă,
Fără glas, dar tot te cheamă.
Când e greu și drumul frânt,
Când ți-e dor și plângi în gând,
Ea te vede, ea îți știe
Toată a ta poezie.
Și-ntr-o zi, pe cerul stins,
Vei privi spre infinit,
Și vei ști că-n lumea ta,
Ai avut mereu o stea.
Dragi elevi de clasa a VIII-a
În bănci stă strălucirea anilor voștri,
Priviri curajoase, suflete maiastre,
Culegeți vise, țeseți dorințe,
Sunteți comori, pline de științe.
În voi văd speranță, văd putere, văd dor,
Esența copilăriei, al ei viitor,
Și chiar dacă anii vă vor purta departe,
În inima mea, veți rămâne aproape.
E timpul să zburați, să-nfruntați lumea mare,
Să duceți cu voi ce-i frumos, ce-i valoare,
Dar să știți că mereu, oriunde-ați pleca,
Un gând al meu bun vă va însoți undeva.
Sunteți mai mult decât elevi pe un drum,
Sunteți lumină, suflet și parfum,
Vă iubesc, dragi copii, și vă port mereu,
În colțul cel cald al sufletului meu.
A.A.✨
Dor cu dor până în Rai
Te caut printre amintiri,
Prin vise blânde, prin priviri,
Dar timpul crud și nemilos
Te-a dus departe… prea frumos.
Și dor cu dor urc către stele,
Prin nopți tăcute, gânduri grele,
Și știu că dincolo de zări
Mă aștepți lin, fără-ntristări.
Mi-e dor de glasul tău duios,
De râsul cald, de chip frumos
De grijile de pe pământ—
Acum ești înger și cuvânt.
Dar știu că-n liniștea cerească
Ne-om regăsi în zi firească,
Că dor cu dor se face rai
Și-n ceruri nu există grai
Decât iubirea ce ne leagă—
Din veșnicie… înspre veșnicie tată.
Privirea mea
Privirea mea
De-ai putea să vezi prin ochii mei,
Ai înțelege ce-am simțit dintotdeauna,
Cum te vedeam ca pe un zeu
Într-o lume plină de furtuna.
Erași lumină-ntr-un colț de cer,
Un vis nespus, un gând stingher,
Un foc aprins în noaptea grea,
O pace ce doar tu-mi puteai da.
Dar cum să-ți spun ce n-am rostit?
Privirea mea te-a tot iubit.
A rămas tăcută, străpunsă de dor,
Tu n-ai știut… și-ai mers ușor.
De-ai putea vedea ce-am ascuns,
În fiecare lacrimă ce s-a strâns,
Poate-ai înțelege ce-ai lăsat
În ochii mei, când ai plecat.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Steaua ta
Vrei, nu vrei, în zări se-arată,
O lumină-n noaptea toată.
Printre visuri și destin,
Steaua ta e pe deplin.
Poți s-o cauți, poți s-aștepți,
Ori s-o pierzi printre pereți,
Dar ea arde, fără teamă,
Fără glas, dar tot te cheamă.
Când e greu și drumul frânt,
Când ți-e dor și plângi în gând,
Ea te vede, ea îți știe
Toată a ta poezie.
Și-ntr-o zi, pe cerul stins,
Vei privi spre infinit,
Și vei ști că-n lumea ta,
Ai avut mereu o stea.
Dragi elevi de clasa a VIII-a
În bănci stă strălucirea anilor voștri,
Priviri curajoase, suflete maiastre,
Culegeți vise, țeseți dorințe,
Sunteți comori, pline de științe.
În voi văd speranță, văd putere, văd dor,
Esența copilăriei, al ei viitor,
Și chiar dacă anii vă vor purta departe,
În inima mea, veți rămâne aproape.
E timpul să zburați, să-nfruntați lumea mare,
Să duceți cu voi ce-i frumos, ce-i valoare,
Dar să știți că mereu, oriunde-ați pleca,
Un gând al meu bun vă va însoți undeva.
Sunteți mai mult decât elevi pe un drum,
Sunteți lumină, suflet și parfum,
Vă iubesc, dragi copii, și vă port mereu,
În colțul cel cald al sufletului meu.
A.A.✨
Dor cu dor până în Rai
Te caut printre amintiri,
Prin vise blânde, prin priviri,
Dar timpul crud și nemilos
Te-a dus departe… prea frumos.
Și dor cu dor urc către stele,
Prin nopți tăcute, gânduri grele,
Și știu că dincolo de zări
Mă aștepți lin, fără-ntristări.
Mi-e dor de glasul tău duios,
De râsul cald, de chip frumos
De grijile de pe pământ—
Acum ești înger și cuvânt.
Dar știu că-n liniștea cerească
Ne-om regăsi în zi firească,
Că dor cu dor se face rai
Și-n ceruri nu există grai
Decât iubirea ce ne leagă—
Din veșnicie… înspre veșnicie tată.